Datoria vamala suplimentara stabilita in urma unui control vamal ulterior - sunt contribuabilii cu adevarat obligati sa o plateasca?
In momentul de fata, cand activitatea de control a autoritatilor
fiscale a crescut, exista un anumit tip de control care se
diferentiaza de toate celelalte. Acesta este controlul vamal
ulterior realizat de catre autoritatile vamale ulterior importului
de marfuri. De ce este acesta deosebit? Deoarece sistemul
informatic utilizat de catre autoritatile vamale ii ajuta sa mearga
direct la tinta. Odata ce o greseala este descoperita de catre
autoritati toti contribuabilii care a facut aceeasi greseala sunt
identificati in cateva ore si controlati in cateva saptamani, cel
mult.
Si acum intrebarea cu adevarat importanta: datoreaza
contribuabilii, cu adevarat, datoria vamala stabilita suplimentar
in urma controlului? Raspunsul corect este: "nu intotdeauna".
In ciuda perceptiei larg raspandite potrivit careia declaratia
vamala este, de fapt, o "declaratie pe proprie raspundere",
incheiata pe riscul unic al importatorului si fara nici o
responsabilitate din partea autoritatilor vamale, Curtea Europeana
de Justitie a decis contrariul in cazurile in care s-a dovedit ca
importatorii au actionat cu buna-credinta.
Rationamentul pentru cele de mai sus consta in diferenta
fundamentala dintre depunerea unei declaratii vamale si depunerea
oricarei alte declaratii fiscale (de exemplu decontul de TVA).
Inainte ca o declaratie vamala sa fie acceptata, in majoritatea
cazurilor, autoritatile vamale verifica datele inscrise in aceasta.
Sunt verificate toate informatiile pe baza carora a fost
determinata valoarea in vama (valoarea de tranzactie, cheltuielile
auxiliare, etc). Clasificarea tarifara declarata este verificata si
ea prin compararea descrierii marfurilor ce urmeaza sa fie
importate cu rezultatele inspectiei fizice.
Este aceeasi situatia in cazul depunerii unui decont de TVA, de
exemplu? Sunt obligate autoritatile fiscale care colecteaza
deconturile de TVA sa solicite facturile pe baza carora a fost
completat decontul sau sa vada marfurile achizitionate din
strainatate? Nu.
Pot autoritatile vamale sa-si schimbe punctul vedere dupa cativa
ani de la punerea in libera circulatie a marfurilor si sa spuna in
cadrul controlui ulterior ca formalitatile de import realizate
initial au fost gresite si ca datoria vamala nou calculata ar
trebui sa fie platita in intregime de catre importator? Curtea
Europeana de Justitie a stabilit ca "nu intotdeauna".
Temeiul juridic pentru aceasta aparare se regaseste la art. 220 (2)
b) din Codul Vamal Comunitar si la art. 243 (2) litera b) din Codul
Vamal romanesc, conform carora nu se poate stabili ulterior o
datorie vamala suplimentara in cazul in care:
- valoarea drepturilor legal datorate nu a fost inscrisa in
evidenta contabila, ca urmare a unei erori din partea autoritatilor
vamale, care
- nu ar fi putut fi detectata in mod rezonabil de catre
debitor
- acesta la randul sau actionand cu buna credinta si respectand
toate dispozitiile prevazute de legislatia in vigoare cu privire la
declaratia vamala.
Care sunt cazurile in care se poate considera ca drepturile legal
datorate nu au fost evaluate corect la momentul importului, ca
urmare a unei erori din partea autoritatilor vamale?
Jurisprudenta existenta la nivelul Curtii Europene de Justitie
ofera detalii in acest sens. De exemplu, sunt considerate erori ale
autoritatilor vamale (cunoscute si drept "comportament pasiv"),
cazurile in care autoritatile vamale nu au ridicat nicio obiectie
cu privire la clasificarea tarifara a marfurilor, pentru un numar
mare de importuri si pe o perioada lunga de timp, cu toate ca o
comparatie directa intre clasificarea vamala declarata si
descrierea explicita a marfurilor ar fi permis identificarea unei
erori de clasificare (Hotararea Curtii Europene de Justitie
250/1991 "Hewlett-Packard").
In ce cazuri se poate sustine ca o astfel de eroare nu ar fi putut
fi observata de catre importator?
Din nou, jurisprudenta Curtii Europene de Justitie ofera detalii.
Urmatoarele sunt exemple cand un importator poate argumenta ca o
eroare nu ar fi putut fi reperata de el insusi (Hotararea Curtii
Europene de Justitie 348/1989 "Mecanarte"):
- cazul in care eroarea reprezinta o chestiune de interpretare,
adica atunci cand nu exista orientari clare si specifice in
lege.
- cazul in care un importator a realizat mai multe operatiuni
identice / similare in trecut pentru care datoriile vamale aferente
nu au fost calculate in mod corect, iar autoritatile vamale nu au
ridicat niciodata obiectii cu privire la aceste erori.
- cazul in care importatorul se ocupa pentru prima data cu
operatiuni de import sau cu proceduri noi (de exemplu, procedura de
utilizator final).
Conteaza Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie? Noi credem ca
da. In primul rand, deciziile Curtii Europene de Justitie in
domeniul legislatiei vamale sunt obligatorii pentru toate statele
membre, inclusiv Romania. In al doilea rand, accesul la Curtea
Europeana de Justitie pentru contribuabilii romani a fost clar
reglementat odata cu publicarea Legii 390/2009 in noiembrie 2009
(art. 2 (2) din Legea 340/2009 prevede ca o parte interesata
intr-un proces din Romania are automat dreptul de a solicita opinia
Curtii Europene de Justitie, inainte ca orice instanta romaneasca
sa emita o decizie care nu mai poate fi contestata).
Mihai Petre,
Manager, Servicii Vamale si Accize
Deloitte Tax Romania