FICTIUNE LA FEMININ/ Ne indreptam spre un matriarhat literar
Autor:
Elisabeta Lasconi
21.04.2010
Traim o perioada neobisnuita, cand femeile incep sa acapareze
literatura. De peste un deceniu observam ca ajung majoritare pe
listele lungi si scurte de selectie pentru marile premii literare
din spatiul literar anglo-saxon si francez. Cat despre Nobel,
premiul literar nu are in istoria lui un deceniu similar cu
2000-2009 cu trei laureate (Elfriede Jelinek, Doris Lessing, Herta
Müller), dupa decenii intregi in care au lipsit complet.
Uneori, bantuind prin maldarul de traduceri ce ne aduc
romanele deceniului prezent, ma intreb daca nu ne indreptam spre un
matriarhat literar... Fericit sau nefericit matriarhat? Asa ca alte
intrebari se napustesc puzderie. Exista scriitori si scriitoare,
poeti si poetese? Distinctia de gen mai are un rost?
Ce insemna
pana de curand si ce semnifica ea astazi? Valorizare? Ierarhizare?
Ori pur si simplu o delimitare. Nuantata si necesara.
Fictiunea este de genul feminin. Si literatura. Si viata. Si
atunci de ce sa nu scriu despre carti care au ca autori scriitoare,
fie romane ori jurnale, fie biografii sau autobiografii, fie
scrisori si memorii? Pretutindeni marturia lor se deosebeste de a
barbatilor, de cele mai multe ori prin smerenie si umilinta. Care
au tot genul feminin...
Arta secreta a iubirii
Orientul fascineaza pana astazi prin erosul transformat in
arta: Kamasutra si tantra, calea daoista a iubirii, secretele
gheiselor japoneze si ale disparutelor curtezane chineze numite
ming ji. Romane de succes au exploatat povestile unor asemenea
initieri erotice: "Ascetul dorintei" de Sudhir
Kakar, "Pavilionul placerilor" de
Mingmei Yip si "Memoriile unei gheise" de Arthur Golden.
"K: Arta iubirii"* de Hong Ying are insa mai multe mize. Mai
intai, porneste de la intalnirea consemnata de istoriile literare:
Julian Bell, poet minor din grupul Bloomsburry, nepot de sora al
Virginiei Woolf, a predat engleza la Universitatea Wuhan din sudul
Chinei, unde a cunoscut-o pe Ling Shuhua, poeta si prozatoare,
figura centrala in Societatea Luna Noua, compusa din literati
chinezi cu studii in Anglia, familiarizati cu faimosul grup
britanic.
In mod curios, Hong Ying ii transforma pe cei doi in personaje
literare si relateaza o poveste de dragoste mai curand din
perspectiva barbatului strain, ce descopera China in pragul
razboiului, inregistreaza diferentele culturale si de mentalitate,
se trezeste supus unei intieri in arta taoista a iubirii, fara sa
renunte la planurile ce il adusesera aici, dorinta de a lua parte
la revolutie si de a cunoaste Orientul.
Epica romanului o formeaza continua tensiune, daca nu chiar
lupta a contrariilor: barbat si femeie, Occident si Orient,
cosmopolitism si traditie, actiune si reflectie, aventura a
revolutiei si experienta a scrisului. Dincolo de ele, cei doi au
multe in comun: vocatie si talent literar, cunoasterea temeinica a
propriei culturi, fascinatie fata de cultura celuilalt, mediul
cosmopolit care i-a format, nu in ultimul rand profunde resurse ale
erosului.
Julian Bell cunoaste treptat cele doua Chine: prima i se
releva ca oaza relativ linistita din Wuhan, intr-un peisaj
splendid, mediul universitar si cercurile artistilor din Beijing
unde viziteaza un pictor faimos - Qi Bashi, considerat Cézanne ori
Matisse al Chinei, ori asista la un spectacolul de opera; a doua il
inspaimanta - sate pustiite de saracie, ororile luptelor si haosul,
care il lamuresc cat de diferita este realitatea revolutiei de
viziunea lui.
Planul realist are, in contrapunct, un plan livresc: cei doi
iubiti comunica prin poezie, are fiecare o poveste in spate, daca
nu o carte sau o biblioteca. Julian Bell are constiinta clara a
superioritatii europene, buna cunoastere a literaturii contemporane
engleze, scrie poezie si eseuri. Recunoaste in Lin o poeta mai buna
decat el, o prozatoare originala, pastratoare pe linie feminina a
unei arte secrete a iubirii, ca aplicatie a metafizicii
daoiste.
Lin ii spune povestea unei carti legendare "Iatacul de jad" si
initierea ei in "Arta iubirii", ea ii destainuie ca mama ei a adus
cartea ca zestre, dublata de pregatirea facuta de bunica, ca ea
cere un anume har pentru practicare, transmis pe linie feminina,
cizelat in secret. Ea il familiarizeaza practic si teoretic cu arta
iubirii, ii dezvaluie efectele si riscurile implicate, fie imediate
(un cautator al cartii a fost executat), fie legate de ciclurile
zodiacale.
Julian Bell si Lin traiesc intr-o lume saturata de semne si
simboluri, lui ii explica doar o parte, ea le intelege prea bine pe
toate, stie ca peste iubirea lor planeaza umbra mortii, stie ca
sfarsitul se apropie tot mai mult. Toate prevestesc nenorocire:
piersicul inflorit toamna tarziu, spusele ghicitorului pe care
slujitorul chinez nu vrea sa le traduca lui Julian, drama lui Lin,
avertizata de stareta din templul japonez - iubirea pentru un
spirit aduce moartea.
Diabolica strategie a folosit Hong Ying: povestea lui Julian
Bell releva descoperiri despre China si despre sine, dar toate
surprind pe rand superficialitatea europeanului, conditia de
scriitor minor, lasitatea barbatului. Si, alternativ cu ele,
profunzimea lui Lin, superioara in arta iubirii si in poezie,
curajul ce o impinge la autodistrugere. Pasiunea duce inevitabil la
moarte, iar femeia si le asuma constient si lucid. Un roman foarte
frumos, dar pentru a-i sesiza farmecul si subtilitatea, pretinde
cititorului si a doua lectura.
*) Hong Ying - "K: Arta iubirii". Traducere de Maria Berza.
Editura Humanitas fiction, colectia "Raftul Denisei".
Elisabeta Lasconi, eseist si critic literar.
Absolventa a filologiei bucurestene (1980), doctorat sustinut in
1998 cu o teza despre Sorin Titel, publicata in doua carti
("Oglinda lucioasa, oglinda aburita", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin
Titel, Ciclul banatean", Ed. Univers, 2000).
Colaborari la revistele "Adevarul literar si artistic", "Caiete Critice", "Cultura", "România literara", "Viata Româneasca".