Dincolo de graniţe cu Michael Ondaatje

"Să stai în lumina soarelui/ dorindu-ţi mereu mai mult,

încă un poem, vă rog,/ şi de fiecare dată

admiraţie şi laude,/ plăcerea repetată

a lucrurilor finite."

(Michael Ondaatje, Fântâni)

Născut în 1943, la Colombo, în Sri Lanka, Michael Ondaatje emigrează, la începutul anilor '60, în Canada, unde va şi debuta, în 1967, cu volumul de versuri Monştrii graţioşi, urmat, în anul 1968, de un substanţial eseu despre Leonard Cohen. Odată cu o impresionantă carieră universitară, Ondaatje se afirmă simultan drept unul dintre poeţii, prozatorii şi producătorii de film care au marcat, fără doar şi poate, ultimele decenii - mai cu seamă după ce romanul său Pacientul englez (1992), încununat cu Booker Prize şi ecranizat în scurtă vreme, îi aduce o imensă celebritate mondială.

Handwriting*, volumul de poezie apărut în anul 2000, după un altul, intitulat The Cinnamon Peeler, a avut darul de a-l readuce pe Ondaatje în atenţia cititorilor, de astă dată, însă, într-o altă postură: nu în calitate de romancier, ci aşa cum a şi debutat, ca poet. De altfel, numeroşi critici s-au grăbit să aprecieze că şi cunoscutul său roman Pacientul englez ar cuprinde pagini întregi de poezie, prefigurând în mod evident prezenta apariţie editorială. În fond, la fel ca şi în Obsesia lui Anil, poemele din Handwriting reprezintă simbolicul efort de întorcere al autorului în Sri Lanka natală - de aici imaginile considerate uneori excesiv de exotice care apar frecvent în paginile acestui volum, fie că e vorba de şofran sau scorţişoară (cu toate puterile şi valorile ei culinare ori erotice), de invocarea ploilor nesfârşite din timpul anotimpului musonic sau de statuile imense ale lui Buddha, îngropate în vremuri de restrişte de credincioşi, pentru a fi redescoperite şi scoase la lumină, după sute de ani, de arheologii moderni. Ceea ce ne duce cu gândul la semnificaţia esenţială a acestei întregi recuzite, dincolo de exotismul său aparent: totul reprezintă, pentru poet, o căutare, adevărată questa, cu dimensiunile sale iniţiatice implicite. Totul şi mai ales întoarcerea acasă.

Ca şi în versurile din Culegătorul de scorţişoară, Michael Ondaatje scrie o poezie delicată şi senzuală - o serie de imagini predilecte putând fi, într-adevăr, "citite" sau identificate ca în filigran şi în unele pagini din Pacientul englez - care, pe lângă dimensiunile amintite deja, şi dincolo se marile semnificaţii ale istoriei şi trecerii timpului se apropie şi de universul deloc mai puţin important al sentimentelor umane. Prin urmare, versurile vor vorbi, adesea, despre despărţiri şi regăsiri ale îndrăgostiţilor, despre pierdere si imposibilitatea întoarcerii sau despre dificultatea recunoaşterii persoanelor iubite cu ani în urmă şi a comunicării reale cu acestea.

Ca atare, poetul îşi asumă, la răstimpuri, chiar rolul de simplu "translator" al cuvintelor celor care au trăit în vechime, reuşind, astfel, să vorbească într-un mod neaşteptat de natural despre clopotele vitelor, despre satele de mineri sau cioplitori în piatră, despre călugării buddhisti şi, mai cu seamă - metafora centrală, care, de altfel, dă şi titlul volumului - despre scris. Scrisul privit, aici, drept unica speranţă de salvare de la uitare şi de la pierderea identităţii, scrisul, cel care oferă o soluţie chiar şi celor care au pierdut orice putinţă de întoarcere. Autorul însuşi a afirmat, nu o dată, că Handwriting este omagiul său adus oamenilor de demult, cei care şi-au petrecut întreaga viaţă având o singură dorinţă: aceea de a scrie o singură Carte.

Influenţat de culturile tamilă şi sanscrită, Ondaatje scrie, la rândul său un mare poem, intitulat Cele nouă sentimente, încercând - şi chiar reuşind - să demonstreze că muzica este cheia de înţelegere a lumii şi, deopotrivă, drumul spre inima cititorului, în acelaşi timp vorbind despre capacităţile şi virtuţile tămăduitoare ale poeziei, mai cu seamă în vremuri grele, în timp de război, ştiut fiind cât de multe au fost conflictele armate mai vechi sau mai noi care au sfâşiat Sri Lanka.

Iar dacă, uneori, poetul adoptă maniera succintă de expresie a haiku-ului clasic japonez, acest amănunt este de natură să demonstreze nu doar cunoaşterea profundă a culturii asiatice în ansamblu, ci şi respectul profund pe care Ondaatje îl nutreşte pentru formele literare din această parte a lumii o dovadă în plus a efortului de întoarcere acasă. Scrisul, la fel ca şi dragostea sau experienţele iniţiatice sau tehnicile de meditatie buddhiste reprezintă, pentru Ondaatje, un efort de a depăşi orice condiţionări, ale minţii sau ale lumii înconjurătoare. Căci poeţii, asemenea călugărilor buddhişti, au căutat mereu să trasforme experienţa în înţelegere profundă, nu doar s-o înregistreze. Aici e de găsit, de altfel, şi "plăcerea repetată a lucrurilor finite" pe care Ondaatje alege să le înregistreze mereu, prin actul scrisului, cu speranţa că efortul nu va fi zadarnic.

*) Michael Ondaatje, Handwriting, Vintage Books, 2000

RODICA GRIGORE esteconferenţiar universitar, Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, disciplina Literatura universală şi comparată; licenţiată (1999) şi doctor în filologie din anul 2004. Volume publicate: Despre cărţi şi alţi demoni (2002), Retorica măştilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007), Literatura universală şi comparată. Puncte de reper în evoluţia romanului universal (2008), Evoluţia formlor romaneşti. Între modernism şi postmodernism (2008). Traduceri: Octavio Paz, Copiii mlaştinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bar din Brooklyn. Nuvele şi povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor). Coordonează şi realizează (în colaborare) antologia de texte a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri: Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007), Energii (2008), InOvaţii (2009), Întrebări (2010). A publicat numeroase articole şi traduceri în presa literară românească, colaborând la revistele: "Cultura", "Contemporanul", "Adevărul literar şi artistic", "Euphorion", "Saeculum", "Scrisul Românesc", "Viaţa Românească" etc. O scurtă antologie de poezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania (2006) si Venezuela (2007). Colaborează frecvent la publicatii literare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru si Venezuela.