REPORTAJUL SAPTAMANII / Boierii zilelor noastre (II)

Confiscarea marilor averi a lăsat urme dureroase în istoria marilor proprietari interbelici şi a vizionarilor industriaşi. Astăzi moştenitorii lor iau înapoi tot ceea ce statul comunist a luat fără nici un drept. Sunt averi de sute de milioane de euro în case şi terenuri, dar pentru proprietarii de azi sunt bucurii amare. După decenii de privaţiuni, roata istoriei s-a întors. Moştenitorii marilor familii boiereşti au ajuns să gestioneze averi de sute de milioane de euro. Astăzi, în plină criză, îşi pot îndeplini orice vis. Le-au fost înapoiate casele, conacele şi terenurile şi pot trăi fericiţi şi fără să muncească până la a zecea generaţie, cel puţin. Din păcate, cei mai mulţi dintre ei sunt ultimii, pur şi simplu n-au cui să lase averea.

În perioada interbelică au apărut cei mai mari industriaşi români, personalităţi vizionare ca Malaxa, Asan sau Bragadiru. Într-un apartament elegant din Bucureşti locuieşte doamna Yvette Fulicea, strănepoata lui Dumitru Marinescu Bragadiru, între războaie cel mai mare bogătaş al României după prinţul Cantacuzino Nababul. Până în 1989 a lucrat la Fondul plastic şi la Muzeul Şuţu. Astăzi moşteneşte o avere estimată la 500 de milioane de euro. Nu poate uita însă copilăria plină de lipsuri. "Când m-am născut eram groaznic de săraci, pentru că eu sunt născută în 50 şi era un moment în care nimeni din familia mea nu avea loc de muncă."
Dumitru Marinescu s-a îmbogăţit vânzându-le soldaţilor rachiu în războiul de indepedendenţă. A plecat de copil din mahalaua Icoanei şi singur a reuşit să clădească un imperiu. O bună felie din el a ajuns astăzi la doamna Yvette. "A devenit în interbelicul timpuriu cea de-a treia mare avere industrială europeană, în ordine Krupp, Skoda şi Bragadiru… Mi se pare fabulos să fii copilul sitarului din mahalaua Icoanei şi 30 de ani mai târziu să ai a treia mare avere industrială!" Patrimoniul Bragadiru include numai în Bucureşti peste 40 de clădiri şi terenuri, între acestea fabrica de bere Rahova, blocul Scala, blocul Ciclop, terenuri de zeci de hectare în jurul Casei Poporului. "Din întreg portofoliul revendicat am recuperat palatul Bragadiru, parţial un bloc rezidenţial aflat pe Magheru, Scala şi integral pe bulevardul Elisabeta, cinematografe, o parte din proprietăţile fabricii, o pădure…" Doamna Fulicea spune că a câştigat mult, dar are şi destul de pierdut. "O parte din aceste imobile sunt administrate, dar trebuiesc întreţinute, trebuie investit, sunt multe procese în curs, trebuiesc plătiţi avocaţi, e un întreg angrenaj care costă foarte mult."
Yvette Bragadiru este diplomat, are un băiat arhitect şi o mamă prietenă bună cu Regele Mihai: Simina Mezincescu, şefa protocolului Casei Regale, descendentă din vechea familie de origine greacă Caracaş-Costaforu. Şi doamna Mezincescu a avut de câştigat în urma retrocedărilor. Roata istoriei s-a întors. "Eu consider că proprietatea e un drept sfânt, spune doamna Simina Mezincescu. Depinde şi ce faci cu ea…" De la o mătuşă draguţă, doamna Mezincescu a primit moşia de la Popeşti Leordeni. "Am câştigat mai mult pământ decât am avut la Popeşti Leordeni." Apoi, doamna Mezincescu a vândut pământul în plin avânt imobiliar şi s-a ales cu o sumă frumoasă. A câştigat 12 milioane de euro. Când a văzut că este milionară, doamna Mezincescu şi-a îndeplinit câteva mici vise, a cumpărat mobila la care visa, a făcut croaziere, cadouri... Doamna Mezincescu a recuperat şi o vilă la Sinaia şi şi-a copleşit prietenii şi apropiaţii cu cadouri. Să dai şi ţi se va întoarce, asta e filosofia ei.
Până la urmă, banii vin şi se duc, iar Simina Mezincescu este fericită. Lipsa paralelor ca şi preaplinul lor n-au reuşit să-i schimbe sufletul. Cât ai atâta cheltuieşti. "Dumnezeu a fost bun cu mine când m-am născut, fiindcă dacă nu mi-a dat o inteligenţă ieşită din comun, dacă nu mi-a dat o mare frumuseţe nu mi-a dat nici sentimentul de ură, nici de invidie, niciun sentiment urât şi cu asta mi-a dat un paşaport pentru fericire."
În schimb, fata doamnei Mezincescu, mişcă moştenirea şi vrea să-i sporească valoarea. A renovat palatul Bragadiru şi l-a transformat într-un centru monden, un loc pentru petreceri, baluri caritabile, concerte sau spectacole. În curând palatul va face parte dintr-un complex imobiliar.
Şi Palatul Berii s-a întors în familia celui care l-a ridicat! Caru cu bere este opera lui Mircea Nicolae, fiul unui ţăran din Ardeal, plecat la Bucureşti când avea 11 ani. Clădirea a fost proiectată acum 111 ani de un arhitect care a lucrat şi la Castelul Peleş. Astăzi, coproprietar cu o verişoară este Mircea Nicolae, un inginer care a stat 30 de ani pe şantierele ţării şi a ridicat barajele socialismului. Caru cu bere a fost rechiziţionat în 1949 şi a devenit o cooperativă a angajaţilor din industria alimentară. Familia Mircea a fost alungată în podul clădirii, loc în care a stat şi inginerul Mircea în timpul facultăţii. Comuniştilor le plăcea la Caru cu bere, ca dovadă că Gheorghiu Dej şi Ceauşescu au sărbătorit plecarea ruşilor în palatul cu cupole pictate şi cu scări sculptate în formă de spirală. Au petrecut trei zile şi trei nopţi, cu mâncare, băutură, lăutari, le cântau Maria Tănase, Fărâmiţă Lambru...
Mircea Nicolae a închiriat localul unei companii care deţine mai multe restaurante în Bucureşti. Chiriaşii au investit un million de euro în renovarea clădirii şi anul trecut au avut un profit de 5 milioane de euro. Afacerea merge bine, Caru cu bere este călcat de tot mai mulţi turişti străini. "Nu pot să zic că acum sunt atât de bogat pentru că nu m-am schimbat cu nimic, tot o maşină, tot un apartament am."
Mircea Nicolae are doi băieţi care lucrează în domeniul filmului şi tot ce-l interesează este ca impozanta clădire să rămână în familie. "Proprietatea înseamnă un bun pe care l-ai dobândit prin efort propriu şi pe care trebuie să-l transmiţi mai departe." Mircea Nicolae este mândru de reuşita bunicului. Şi păstrează cu sfinţenie o scrisoare pe care bătrânul i-a trimis-o fiului sau pe vremea când îl pregătea să intre la Şcoala comercială: "Eu din satul Cata, de la coarnele plugului, am creat Caru cu bere, tu din capitala României Mari să fii vrednic să mă întreci. "
"Fără boierii şi aristocraţii de odinioară - spune sitoricul Dan Fălcan - ţesutul social pierde foarte mult. Probabil că în 50-60 de ani va apărea o nouă aristocraţie, nu neapărat legată de pământ ,ci de afaceri, de IT, că e acum la modă. Însă e mare păcat că vechile elite dispar."
Vremea vechilor boieri a apus. Rămâne de văzut ce vor face urmaşii lor cu moştenirea, dacă vor risipi totul sau dacă vor sa şti să se ridice la înălţimea numelui pe care-l poartă.

Reportaj difuzat de Protv, în emisiunea "România, te iubesc!" din 23 mai 2010