Aromânii balcanici şi bandele greceşti (V). Conflict diplomatic
Iniţial, opinia publică din România şi-a manifestat nemulţumirea
faţă de crimele grecilor la adresa aromânilor prin intermediul unor
mitinguri. Ulterior, atitudinea populaţiei a devenit mai radicală.
La 31 iulie 1905, patru persoane au devastat cafeneau "România" din
strada Gabroveni. Proprietarul, grecul Paul Stamulis, a fost rănit
la cap, iar casiera insultată şi maltratată. Au fost distruse
mobila şi alte obiecte de inventar, pagubele fiind evaluate la
1.522 de lei. În oraşul Giurgiu, manifestanţii au ars drapelul
grecesc (31 iulie 1905), determinând protestul oficial al Legaţiei
Greciei la Bucureşti prin vocea lui Tombazis, care a cerut
sancţionarea agenţilor de poliţie ce nu au intervenit pentru a
împiedica incidentul.
Răspunsul părţii române a fost comunicat prin Ioan N. Lahovary,
ministru de externe: "Guvernul Regal deplânge sincer că
sentimentele de indignare produse în spiritul public au împins
mulţimea la o astfel de manifestare, după cum e convins că guvernul
elen deplânge din parte-i violenţele şi crimele ale căror victime
sunt pacinicile populaţiuni româneşti din Imperiul Otoman şi care
sunt înfăptuite de către bande cari declară că lucrează în numele
şi în interesul naţiunii elene".
Simţindu-se ofensat, Tombazis a plecat în concediu fără să numească
un înlocuitor, iar paza Legaţiei a lăsat-o în sarcina unui
cancelar. Plecarea sa a anunţat-o ministrului român de externe prin
intermediul unei telegrame. Cum atitudinea lui Tombazis a fost
considerată de către oficialii români contrară uzanţelor
diplomatice, reprezentantul României la Atena, I. N. Papiniu, i-a
adus la cunoştinţă primului ministru Rhallys că pleacă şi el în
concediu. Nota a fost adusă la cunoştinţa lui Rhallys prin
intermediul interpretului Legaţiei României la Atena, după plecarea
din capitala elenă a lui I. N. Papiniu. "Este învederat - se
menţiona în nota cu Nr. 425/24 septembrie 1905 - că e o mare
deosebire între un şir de omoruri săvârşite asupra românilor din
Turcia de nişte bande greceşti şi distrugerea unui aşa-zis steag
grecesc, pe care manifestanţii l-au adus ei înşişi. Deosebirea
este, desigur, în favoarea Guvernului român. Dar dacă poliţia
română nu a putut împiedica acest mic fapt, este dovedit că bandele
greceşti au fost formate şi înarmate pe teritoriul grecesc".
În acest mod s-a ajuns la suspendarea relaţiilor diplomatice dintre
România şi Grecia, Consiliul de Miniştri de la Bucureşti denunţând
ulterior (4 octombrie 1905) Convenţia de Comerţ încheiată între
cele două ţări. Cum la Bucureşti şi Atena nu mai existau
reprezentanţi diplomatici, decizia Parlamentului României a fost
adusă la cunoştinţa guvernului grec prin intermediul generalului
Lahovary, care s-a adresat direct premierului Rhallys, ultimul
îndeplinind ad-interim şi atribuţiile ministrului Afacerilor
Străine. Decizia Parlamentului român a generat nemulţumirea
Executivului grec prin faptul că nu se mai recunoştea
personalitatea juridică a instituţiilor ecleziastice şi şcolare
greceşti care îşi aveau sediul în România.
Guvernul grec a intenţionat să rezolve diferendul diplomatic prin
intermediul Tribunalului de la Haga. România, deşi semnase
Convenţia de la Haga (1899), îşi putea rezerva dreptul de a
respinge arbitrajul. Generalul Lahovary a încercat să anihileze
eventualele presiuni ale guvernului grec pe lângă statele influente
din Europa cu scopul de a determina România să accepte
arbitrajul.
Într-o asemenea stare de fapt, reprezentanţii diplomatici ai
României în străinătate au fost atenţionaţi să prezinte "în faţa
guvernului pe lângă care sunt acreditaţi valoarea motivului pentru
care am refuza, la un caz eventual, arbitragiul. Noi nu putem
admite ca un tribunal să se poată rosti asupra temeiniciei
dreptului nostru suveran de a desfiinţa oarecari instituţiuni
străine stabilite pe teritoriul nostru".
Prigoana aromânilor de către greci nu s-a terminat după ruperea
relaţiilor diplomatice. A urmat Primul război mondial, prilej
pentru greci de a-i trimite pe aromâni în primele linii…
CĂTĂLIN PETRUŢ FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor în istorie al
Universităţii din Bucureşti (2006). A colaborat sau colaborează la
revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin
Istoric, Historia (redactor în perioada 2002-2004), Dosarele
Historia (redactor-şef în perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei,
Monumentul, Sangidava şi Valahica, Ziarul de Duminică, însumând
peste 250 de articole, publicate în periodice şi volume colective,
şi peste 20 de comunicări la sesiuni de comunicări ştiinţifice.