Cum s-a transformat Ţepeş în Dracula

Istoria noastră a oferit material pentru cel mai vehiculat mit cultural din epoca modernă, cel al lui Dracula, configurat de romanul lui Bram Stoker, amplificat de cinematografie şi transformat astăzi într-un boom editorial. Va urma, poate, naşterea vampirologiei ca nouă ştiinţă (ori există deja?). Vampirul a ajuns "bun de consum" supervandabil, prototipul lui, Dracula, se află la distanţă astronomică de personalitatea voievodului Vlad Ţepeş.

Dracula bântuie imaginaţia lumii de un secol, dar critica nouă interpretează vampirul mai curând ca proiecţia spaimelor pe care le resimte omul occidental faţă de străinul venit din marginea civilizaţiei europene, capabil nu doar să se adapteze rapid, ci să o ameninţe. Vlad Ţepeş persistă în conştiinţa românilor ca domn sever, temut de Imperiul Otoman şi trădat succesiv de toţi ai săi: boierii ţării şi propriul frate, vecinii (aliaţi şi rude) - Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Matei Corvin.
Un roman recent produce marea surpriză de a pune în relaţie arhetipul vampirului cu figura istorică reală, autoarea este Elizabeth Kostova, o scriitoare de origine americană (dar numele indică rădăcini bulgăreşti), născută în 1964, care a trăit mult timp în Europa. Romanul ("The Historian", 2005) a apărut la noi în 2006, cu titlul "Colecţionarul de istorie": o ficţiune istorică solidă, cu documentare serioasă şi cu implicare afectivă, căci îl dedică tatălui, "de la care am auzit pentru prima oară aceste poveşti".

Ca thriller istoric, cartea aduce surpriza lui Vlad Ţepeş ca personaj, domnitorul care alege o cale blestemată ca să dobândească nemurirea. Elementele domniei sângeroase, episoade legate de mănăstirea de la Snagov şi misterul mormântului, cetatea de la Poienari văzută drept castelul lui Dracula sunt date ale istoriei noastre, folosite ca să reinventeze arhetipul vampirului.
Romanul are forma unei confesiuni pe care şi-o asumă eroina cărţii: ea relatează marea aventură a adolescenţei, ce porneşte de la o carte cu foi albe şi cu un dragon desenat la mijloc, cu inscripţia "Drakulya" însoţită de o serie de scrisori care atestă că Dracula cel faimos trăieşte. Tatăl îi destăinuie întâmplări petrecute în tinereţea lui, când se trezeşte prins într-o căutare a mormântului necunoscut al lui Ţepeş, alături de alţi universitari şi specialişti în istoria medievală, care au primit acelaşi semn - cartea cu dragon.
Confesiunea eroinei inserează mărturiile tatălui despre întâlnirea cu Helen, şi ea pasionată de istorie, despre dispariţia mentorului său, profesorul Rossi, despre aventura în care cei doi tineri pornesc ca să-l găsească. Acţiunea se desfăşoară pe două planuri, urmărind alternativ două cupluri: în prezent, fata de 16 ani călătoreşte de la Amsterdam la Paris şi de acolo la o mănăstire din Pirinei, cu însoţitorul ei englez, după ce i-a dispărut tatăl; în anii Războiului Rece, părinţii ei, pe atunci tineri istorici, călătoresc din America la Istanbul, la Budapesta şi apoi în Bulgaria, înapoi la Istanbul şi Boston.
Tuspatru ajung să citească scrisori şi diferite documente din care se conturează povestea profesorului Rossi, care a călătorit în anii 30 din Anglia în Grecia, apoi în România, în căutarea aceluiaşi Drakulya şi reconstituie taina îngropării lui Ţepeş şi a transformării lui în vampir. Elizabeth Kostova îl readuce pe Dracula în spaţiul balcanic originar, insistă pe tradiţiile secrete ale fiecărei ţări, consemnate sau imaginate (dansul pe jăratic, cu icoane, într-un sat bulgăresc, întâlnirea legionarilor aproape de Cetatea Poenari, garda imperială a sultanului veche de 500 de ani).
Se îmbină astfel thrillerul istoric cu un roman politic despre îngheţul Estului, bazate pe temelia unui roman fantastic. Cititorul străin are surpriza unei coborâri spectaculoase în straturile istoriei balcanice, recente sau îndepărtate, iar cel autohton, şansa de a constata legăturile subterane între ţările şi popoarele acestui spaţiu, care formează prima împărăţie a lui Dracula. De aici începe expansiunea spre vest...

Elizabeth Kostova, Colecţionarul de istorie, traducere din limba engleză de Adriana Bădescu, Editura Rao, 720 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.