Femei fascinate de fosile/ de Elisabeta Lăsconi

"Fata cu cercel de perlă", un roman scurt, de 200 de pagini, a făcut-o celebră pe Tracy Chevalier şi a atras atenţia asupra unei formule de roman istoric, inspirat cumva de noua perspectivă asupra istoriei pe care a adus-o de câteva decenii şcoala mentalităţilor şi a vieţii cotidiene. Ca şi istoricii, romancierii se îndreaptă spre zona de umbră din preajma personalităţilor - fie făuritori ai evenimentelor mari ce zguduie lumea, fie a creatorilor rămaşi în conştiinţa tuturor prin capodopere (pictori şi compozitori, sculptori şi arhitecţi, scriitori).

Tracy Chevalier a scris un roman minunat imaginând viaţa unei tinere pictate de Vermeer într-un tablou celebru - "Fata cu turban albastru", cu un cercel de perlă în ureche. Fundalul istoric ca şi povestea de dragoste ce se înfiripă fac parte din misteriosul proces al naşterii unei capodopere, totul însă privit din perspectiva unei fiinţe anonime, fata care i-a pozat ca model şi despre care nu se ştie nimic. De aceea, imaginaţia poate lucra din plin...
Şi romanul recent "Făpturi uluitoare" *) porneşte de la fapte reale, descoperirea fosilelor pe coasta engleză, la început de secol XIX, alegând ca personaje nu pe iluştrii bărbaţi care au formulat teorii ştiinţifice privind creaţia, erele geologice, evoluţia speciilor ci două femei, excluse din sfera înaltă a cercetării, deşi ele au pus în mişcare lucrurile prin curiozitatea şi tenacitatea lor: Mary Anning şi Elizabeth Philpot.

Prima este o tânără dintr-o familie extrem de săracă, dar înzestrată cu darul rar de a vedea făpturile prinse în piatră şi nisip, a doua - o domnişoară bătrână, excentrică după judecata celor din jur. Amândouă se află înaintea vremii şi a locului unde trăiesc: inteligente peste măsura comună, cu personalitate puternică şi pasiuni pornite din firi neobişnuite, ajung să împărtăşească aceeaşi dorinţă de a descoperi fosile ce pun în discuţie istoria lumii impusă de teologie şi de autoritatea bisericii.
Romanul relatează prin confesiuni alternative biografiile unor femei care au îndrăznit să se poarte şi să gândească altfel decât convenţiile sociale şi codul epocii o îngăduia. Mary provoacă zvonuri şi bârfe prin ciudăţenia ei: caută pe plajă "curioşenii", bizarele făpturi dezgropate ajută familia să supravieţuiască, fosilele ei îi interesează pe aristocraţii care le cumpără ca să le etaleze în reşedinţele proprii, sau atrag domni învăţaţi care o însoţesc şi cărora ea le livrează material pentru studii pe care îşi construiesc cariere şi celebritate.

Elizabeth Philpot ajunge împreună cu cele două surori, în orăşelul de pe ţărm, loc unde pot trăi cu venitul lor modest, o cunoaşte pe Mary, atunci doar o copilă, îi înţelege firea curioasă ca şi a ei, îi asigură puţina instrucţie posibilă acolo, o familiarizează cu teoriile lui Cuvier. Ea însăşi înţelege că va rămâne fată bătrână, aşa că îşi permite luxul să judece lucid şi pe femei şi pe bărbaţi, pe bogaţi şi pe săraci.
O relaţie neobişnuită de prietenie se naşte între cele două, inexplicabilă pentru cei din jur, dată fiind deosebirea de vârstă şi de statut social. Dar ele au în comun şi altceva, invizibil pentru ceilalţi: intuiţia extraordinară, o anume sensibilitate faţă de natură. Mary deja a intrat în legendă: fulgerată în copilărie, a scăpat cu viaţă miraculos, dar cumva ţine minte senzaţiile de atunci. Elizabeth posedă altă intuiţie, a naturii umane: a formulat o curioasă teorie a felului în care fiecare om conduce în viaţă: cu ochii sau cu părul, cu mâinile sau cu pieptul, cu nasul sau bărbia.

"Făpturi uluitoare" poate fi citit în multe chei: roman despre începuturile paleontologiei, văzute cu ochii inocenţi de copil şi de femeie; ficţiune despre o neobişnuită prietenie tulburată de gelozie şi invidii, un epos al iniţierii fără sfârşit în secretele naturii şi tainele creaţiei, ca pledoarie subtilă şi ironică pentru femeile excepţionale al căror nume a fost uitat sau trecut sub tăcerea, căci, după spusele autoarei "gloria o merită doar fiarele şi bărbaţii".

Tracy Chevalier, "Făpturi uluitoare", traducere din limba engleză de Nadine Vlădescu, Editura Polirom, 2010.

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.