Ce se mai pregăteşte/ de Stelian Ţurlea
Ziarul Financiar
11.11.2010
Editurile noastre publică sute de cărţi în fiecare lună, o
enormă producţie de carte, care copleşeşte de-a dreptul cititorul
intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale "Ziarului de
Duminică", care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid
pentru cel care doreşte să se informeze, încât, atunci când ajunge
într-o librărie, să se poată orienta mai uşor. La "Cartea de
literatură" sunt semnalate cărţi aflate deja pe rafturi, între care
facem, fireşte, o selecţie. La fel se întâmplă cu cartea de
istorie, de ştiinţă, de economie, de artă. Le sunt destinate
cronici cărţilor asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din
diverse motive, explicate de cei doi cronicari literari ai
ziarului.
Atenţie aparte mai primesc colecţiile. Asupra unui titlu
tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume
în curs de apariţie sau în pregătire alegem câte unul pe care îl
prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica
"Avanpremieră". În sfârşit, în cadrul rubricii de faţă, am invitat
editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne
prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie
cumpărată şi citită.
La Editura Humanitas: Radu Paraschivescu - Fluturele
negru
Unii i-au spus "pictorul nopţii eterne", alţii au desluşit în
el Anticristul picturii. Unii i-au admirat forţa creatoare, alţii
i-au deplâns prăbuşirile. Iubit şi blamat, violent şi generos,
niciodată împăcat cu sine sau cu lumea, Michelangelo Merisi, alias
Caravaggio, îşi scrie romanul vieţii când cu pana, când cu pensula,
când cu spada. În Roma începutului de secol XVII, printre
cârciumari şi marchizi, prostituate şi cardinali, cartofori şi
târgoveţi, Caravaggio răstoarnă canoanele şi dă foc prejudecăţilor.
Modelele lui vin din bordeluri sau închisori, prietenii îl însoţesc
în taifasuri stropite cu vin şi încăierări la colţ de stradă.
Pierdut în voluptatea sfidării, gata oricând să contrazică şi să
contrarieze, Caravaggio e un damnat cu mâini îngereşti, un păcătos
răscolit de obsesii. Iar una dintre aceste obsesii îl vizitează tot
mai des, sub forma unei vietăţi nocturne pe care, într-un ritual de
exorcizare, artistul vrea s-o aştearnă pe pânză. "Fluturele
negru" nu e o cronică a nelegiuirilor, ci un roman în culori tari
despre glorie şi decădere, despre patimă şi îndoială, despre vină
şi iubire. Despre iubire? Fireşte, fiindcă Roma citită pe dos
devine Amor.