Un roman pe care trebuie să-l citească femeile (sau cât mai multe femei)/ de Stelian Ţurlea

Am atât de multe de spus despre cartea Ericăi Jong, abia tradusă de Editura Trei*, încât mă grăbesc să înşirui câteva idei, de teamă să nu le pierd sau risipesc în scurtul răgaz destinat acestui articol.

Nu mai ştiu cine a comparat-o pe Erica Jong cu Henry Miller, un scriitor libertin, care a reuşit să facă literatură şi din textele cele mai deocheate, graţie unui talent ieşit din comun. Erica Jong nu e cu nimic mai prejos, doar că e femeie şi priveşte viaţa şi toate experienţele ei sexuale din punctul de vedere al unei femei care, constatăm încă o dată, dacă mai era nevoie, e diferit. Dar în trimiterea la Miller se ascunde şi o capcană enormă. Cine va deschide această carte cu gândul că va avea delicii erotice şi se va desfăta cu un noian de scene de acuplări va fi total dezamăgit. Erica Jong - de fapt, eroina Isadora Wing - e avidă de bărbaţi, în căutarea celui ideal şi imposibil, dar scenele ei erotice sunt de-abia schiţate, o boare, un abur şi de la un punct încolo lipsesc cu totul. Înţeleg considerentele de marketing ale editurii, care a tipărit cartea în colecţia Eroscop, dar înclin să cred că n-ar fi trebuit să se întâmple asta, pentru că publicul ţintă al acestei colecţii, obişnuit cu delicii sexuale risipite în aproape fiecare pagină, va fi surprins şi nu va aprecia cartea. Dar să luăm lucrurile aşa cum sunt.

Cine este Erica Jong? O scriitoare americană care a devenit celebră în 1973, după publicarea acestui roman (prima ei carte!), care a creat senzaţie pentru modul deschis, dezinhibat al abordării relaţiilor sexuale ale femeilor. Cartea a fost tradusă în vreo 27 de limbi şi tipărită în peste 20 de milioane de exemplare. A apărut, într-adevăr, într-o epocă de exacerbare a feminismului (unul dintre capitole sfârşeşte cu transcrierea unui imens afiş văzut pe un drum din Franţa - Femmes! Liberons nous!, Femei, să ne eliberăm!), dar succesul i s-a datorat doar în parte acestui feminism.

Eroina se descrie pe ea însăşi mai bine decât ar face-o oricine altcineva - "Sunt din New York, sunt evreică, provin dintr-o familie foarte nevrotică şi înstărită din clasa de mijloc, căsătorită pentru a doua oară cu un psihiatru, nu am copii, am douăzeci şi nouă de ani, tocmai am publicat o carte cu aşa-zise poeme erotice, lucru care a făcut ca nişte bărbaţi ciudaţi să mă sune în toiul nopţii cu propuneri, şi a stârnit o mare vâlvă în ceea ce mă priveşte - turnee cu citire de poeme în colegii, interviuri, scrisori de la nebuni, şi astfel am luat-o razna. Am început să-mi citesc propriile poeme şi să încerc să devin una cu imaginea prezentată de ele. Am început să cred că sunt un personaj de ficţiune inventat de mine." Trei decenii mai târziu Erica Jong însăşi îşi descria astfel personajul: "Isadora vrea dragoste, însă cum poate recunoaşte dragostea atunci când nebunia sexului o orbeşte? E frenetic de ambiţioasă, cu toate astea fanteziile ei romantice îi stau mereu în cale. Vrea să scape de părinţii ei, să se regăsească - şi cu toate astea e condusă de forţe de familie pe care nu le poate înţelege pe deplin. Vrea să se elibereze de constrângeri, însă continuă să se lase prinsă de noi versiuni ale acestora. În cea mai mare parte e tiranizată de propriile-i nevroze. Vrea totul dintr-odată. Nu are linişte. Vrea cu disperare să fie scriitoare, însă nu poate să stea liniştită." Prin urmare, eroina e o scriitoare care vorbeşte despre experienţele proprii - într-adevăr cum făcea Henry Miller. Ca să vorbească despre ea însăşi, Isadora Wing trebuie să coboare adânc în ea însăşi şi să urce iaraşi la lumină; să admită căutările permanente: "I-am spus întreaga mea poveste de căutare a bărbatului imposibil şi cum mă pomeneam întotdeauna înapoi de unde pornisem: în interiorul minţii mele. Le-am întruchipat pe surorile mele pentru el, pe maică-mea, pe taică-meu, pe bunicii mei, pe soţul meu." Şi încă: "Necazul cu mine era că voiam întotdeauna să excelez în toate. Cea mai bună amantă. Cea mai mare înfometată de dragoste. Cea mai mare suferindă. Cea mai mare victimă, cea mai mare nesăbuită. Dacă mă băgam tot timpul în belele, era din cauza nenorocitei de vine că doream întotodeauna să fiu cea mai bună. A trebuit să am cel mai nebun soţ dintâi, cel mai enigmatic soţ de-al doilea, cea mai îndrăzneaţă primă carte, cea mai nesăbuită panică post-publicare. Nu pot face nimic pe jumătate." Extraordinară această oscilaţie a unei femei între a fi cineva şi a fi o femeie obişnuită. "Trupul e intim legat de scris, cu toate că natura exactă a legăturii e subtilă şi poate lua ani până a fi înţeleasă."

"În cei treizeci de ani care au trecut - declara Erica Jong despre propria carte, după decenii - am fost frapată de cât de similare au fost răspunsurile faţă de roman în culturi extrem de diferite. Cititorii chinezi, japonezi şi coreeni au fost al fel de entuziasmaţi de carte ca şi cititorii francezi, italieni, nemţi, spanioli şi iugoslavi. Odată cu căderea comunismului, romanul a devenit disponibil în Polonia, Cehoslovacia şi fosta Unine Sovietică. M-a fascinat să văd cât de asemănătoare sunt controversele convingerilor sexuale peste tot în lume."

Un alt unghi important al cărţii e actul de creaţie. Despre toate simţirile şi aventurile ei, Isadora Wing notează într-un caiet. Într-un moment de depresie, când e părăsită de unul dintre bărbaţi, intră în transa de scriitor: "M-am aşezat pe pat, mi-am împrăştiat caietele şi poemele în jurul meu, şi am început să răsfoiesc un caiet gros, cu spirală, din urmă cu patru ani de zile. Nu era un sistem special. Însemnări de jurnal, liste cumpărături, liste de scrisori la care trebuia să răspund, ciorne de scrisori mânioase pe care nu le trimisesem niciodată, tăieturi lipite din ziare, idei pentru povestiri, primele ciorne ale poemelor - toate amestecate laolaltă, haotic, aproape ilizibil. Introducerile erau scrise cu carioca de toate culorile. Trebuia să simt şuvoiul de cerneală în timp ce scriam. Şi voiam ca lucrurile vremelnice să dureze. (…) În timp ce citeam caietul, am început să fiu atrasă în el ca într-un roman. Aproape am început să uit că eu îl scrisesem. Şi atunci a început să mi se limpezească în minte o revelaţie ciudată. Am încetat să mă învinovăţesc, era atât de simplu. (…) Am rămas foarte liniştită şi m-am uitat la paginile pe care le scrisesem. Ştiam că nu voiam să fiu prinsă în capcana propriei mele cărţi. Eram capabilă să-mi expediez opera la o editură." Cartea de faţă, putem presupune, este cea expediată la editură.

Erica Jong este conştientă şi de capcane. Feminismul pe care l-a propovăduit şi ea a coincis la un anume moment cu libertinajul şi renunţarea la moravurile stabilite. Era vremea în care înfloreau mişcările flower-power şi hippy, în paralel cu prima explozie a consumului de droguri tari. Bune şi rele, ca întotdeauna. "De ce eşti feminist? - am întrebat de curând un tip pe care îl cunosc şi care e un foarte înfocat susţinător al mişcării. Pentru că în zilele noastre e cea mai bună cale de a ţi-o trage -, a zis el. Chauser ar fi fost la el acasă aici." De fapt, chiar aşa erau vremurile în urmă cu treizeci, patruzeci de ani. Cam peste tot în lume.

De ce trebuie să citească această carte orice femeie? Pentru că se va regăsi în ea în întregime - trăiri, impulsiuni, vise. Pentru că e sinceră în toate - bune şi rele. Pentru că nu e, în ciuda epocii în care a fost scrisă, o carte chiar feministă, ci mai degrabă a împăcării dintre sexe. Pentru că, în sfârşit, induce optimism - iar într-o epocă cum e a noastră (dar n-au fost toate epocile la fel?) e foarte important.

Despre cum s-a vindecat eroina de teama de zbor care dă titlul cărţii, vă las să descoperiţi singuri.

*) Erica Jong - Teama de zbor, Editura Trei, colecţia Eroscop. Traducere din engleză şi note de Monica Vlad. Postfaţă de Erica Jong.