Lemn pentru străini

În prezent, peste 50% din producţia fabricilor mari precum Egger, Kronospan şi Holzindustrie Schweighofer merge la export, însă exisă şi cazuri în care procentul ajunge la 90% din total, ca de exemplu la Prolemn Reghin.

De departe, cea mai importantă destinaţie de export este Japonia, unde livrările anuale ajung la 100 de milioane de euro, japonezii folosind lemn prelucrat de fabricile austriacului Gerald Schweighofer.

În 2010 destinaţiile de export au mers bine, însă în 2011 există posibilitatea ca acestea să intre într-o decadă mai puţin fastă, după cum estimează unii jucători din industrie. Pentru că la extren afacerile au fost bune în 2010, producătorii din industria mobilei, principalul client pentru fabricile de prelucrare a lemnului, nu au avut parte de majorări de preţuri.

Cele mai mari exporturi sunt cele de lemn neprelucrat, relevă o analiză pe baza datelor Institutului Naţional de Statistică. Astfel, în primele şase luni ale anului exporturile de lemn au atins 305,8 milioane de euro, în creştere cu 34% comparativ cu perioada similară din 2009. Separat de acestea, articolele rezultate din prelucrarea lemnului (ca de exemplu PAL, MDF, diverse plăci) au atins 280 milioane de euro la jumătatea anului şi au avut un plus de peste 30%.

Creşterea a fost determinată pe de o parte de cererea mare de la export, iar pe de altă parte de capacităţile de producţie excedentare de pe piaţa locală.

Cea mai bună lună a acestui an a fost aprilie, când exporturile au depăşit pragul de 100 de milioane de euro. Producătorii au bifat zeci de ţări unde exportă, dar se pregătesc şi pentru alte destinaţii.

Case cu lemn românesc. Producţia fabricilor din România deţinute de austriacul Gerald Schweighofer merge în proporţie de 85-90% la export, cea mai importantă destinaţie fiind Japonia, unde livrările vor fi de aproximativ 100 de milioane de euro anul acesta. Din punctul de vedere al mărimii, Japonia este a treia piaţă de cherestea din lume, după SUA şi China. Aici se construiesc anual în jur de un milion de locuinţe, iar calitatea lemnului este foarte bună, spre deosebire de China unde accentul se pune mai mult pe preţ. Compania livrează aici semnifabricate pentru construcţia de locuinţe, dar şi cherestea pentru piaţa de do-it-yourself.

Schweighofer deţine pe piaţa locală două fabrici de cherestea, una în Sebeş (Alba) şi una în Rădăuţi (Suceava), o fabrică de panouri Baco (panouri din lemn masiv folosite în industria mobilei) şi una de panouri încleiate (pentru magazinele de tip do-it-yourself). Compania livrează şi către firme din China, Taiwan, Vietnam şi Pakistan din industria mobilei sau din domeniul construcţiilor. Pe lista destinaţiilor externe se mai află Europa, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Africa de Nord şi SUA.

Kronospan caută noi pieţe. "Interesul nostru este să menţinem în România o cotă de piaţă cât mai ridicată. În ceea ce priveşte ponderea exportului în cifra de afaceri acest lucru depinde foarte mult de cum va arăta piaţa românească anul viitor. Dacă aşa cum ne aşteptăm, industria mobilei îşi va reveni, atunci ne vom concentra mai mult pe piaţa din România", a spus Oana Bodea, reprezentant al Kronospan.

Ea a precizat că informaţiile furnizate se referă doar la Kronospan Sebeş şi nu cuprind Kronospan Braşov şi exporturile de OSB.

Kronospan este recunoscut drept unul dintre cei mai mari producători de PAL şi MDF de pe piaţa locală prin fabricile de la Sebeş, capacitatea de producţie de aici fiind de 840.000 de metri cubi anual pentru PAL şi 384.000 de metri cubi pentru MDF. Compania a avut anul trecut afaceri de 548 de milioane de lei (130,5 milioane de euro) şi anunţase anterior că exporturile se ridică la 50% din producţie.

Kronospan exportă PAL şi MDF, iar principalele destinaţii sunt Turcia, unde valoarea livrărilor se ridică anual la 30-35 milioane de euro, dar şi Ungaria, Ucraina, Italia şi Rusia.

"În general, preţurile sunt mai ridicate la export cu 5-10%, în funcţie de piaţă şi produs. (...) Având capacităţile de producţie acoperite cu comenzi de pe pieţele tradiţionale, pe termen scurt nu intenţionăm să intrăm pe noi pieţe. Pe termen mediu-lung, în funcţie de situaţia de pe piaţă, am putea să intrăm în nordul Africii şi zona caucaziană", a mai spus Oana Bodea.

În ultima perioadă, Kronospan a redus volumele în zona Orientului Îndepărat pe fondul evoluţiei nefavorabile a raportului euro/dolar, dar şi al creşterii costurilor de transport.

Egger, export în 29 de ţări. Un alt producător austriac din industria de prelucrare a lemnului, Egger, face din export o bază de creştere pentru perioada următoare. Cu o cifră de afaceri de peste 90 de milioane de euro în 2009 şi cu un profit de 4,1 milioane de euro, Egger livrează mai bine de jumătate din producţie la export.

"47% din producţia curentă este distribuită pe piaţa locală. Restul este exportat în Europa de Est şi Sud, Orientul Mijlociu, statele baltice şi Comunitatea Statelor Independente, în total în 29 de ţări", au spus reprezentanţii Egger.

Ponderea exporturilor reprezintă 90% din totalul cifrei de afaceri Prolemn, afacere controlată de Kastamonu Entegre. Partenerii de afaceri ai companiei la export sunt din Grecia, Turcia, Bulgaria, Rusia, dar şi din alte ţări din Europa şi Asia.

Pentru anul în curs, conducerea Prolemn şi-a bugetat un avans cu 20% al vânzărilor faţă de 2009, în condiţiile în care compania a încheiat anul 2009 cu o cifră de afaceri de circa 35 de milioane de euro (158 milioane de lei).

Când au venit străinii. Kronospan, Egger şi Holzindustrie Schweighofer au intrat pe piaţa locală la începutul anilor 2000, atrase de resursele forestiere, de potenţialul pieţei construcţiilor pe termen lung şi de forţa de muncă ieftină. Până acum, cele trei firme au investit pe piaţa locală peste 700 de milioane de euro, iar cele mai multe fonduri au fost alocate de Holzindustrie Schweighofer - 310 milioane de euro -, în timp ce Egger şi Kronospan au adus fiecare peste 210 milioane de euro în România, sume reprezentând investiţii directe recente fără achiziţii.

Holzindustrie Schweighofer şi-a diversificat însă domeniul de activitate şi a trecut şi la achiziţiile de păduri, având un portofoliu de 15.000 de hectare. Fondul forestier al României este de aproximativ 6 milioane de hectare, iar aproximativ 1,6% a fost cumpărat de străini în ultimii ani. Principalul furnizor de materie primă pentru industria lemnului este Romsilva, însă companiile cumpără şi din import.

Investiţiile în păduri sunt profitabile pentru că în primul rând se obţin venituri atât din exploatarea lemnului, cât şi dintr-o eventuală revânzare a lotului după o perioadă de exploatare.

La un lot de 1.000 de hectare într-un an se pot exploata 5.000 de metri cubi de fag şi stejar şi 7.000 de metri cubi de răşinoase.

Cel mai ieftin lemn, cel de foc, se vinde cu 70 de euro metrul cub, deci în cel mai pesimist scenariu un proprietar poate câştiga 350.000 de euro anual numai din vânzarea lemnului de foc.