Romanul de amor, din nou în topul preferinţelor de lectură/ de Daniel Nicolescu
Oricât ne-ar plăcea să
credem că cititorii & cititoarele mileniului trei s-au
emancipat, că au virat-o decisiv către literatura de calibru (mai
ales în condiţiile în care apetitul global pentru lectură a scăzut
dramatic, din pricina impactului televizual, iar cei rămaşi pe
redute s-ar fi cuvenit să fluture până la capăt stindardul
seriozităţii), statisticile ne arată că romanţul de amor, proza
sentimentală stropită cu apă de trandafiri îşi trăieşte, în zilele
noastre, o nouă tinereţe.
Ce ne sporeşte surpriza este faptul că cititorii de literatură roz (atenţie, nu "chick lit", nici "lad lit", ci literatură pentru cucoane în sens tradiţional) trăiesc o nemaipomenită istorie de dragoste cu cartea (cu cartea lor) în format electronic. Potrivit Bowker, unul dintre cele mai mai vechi şi mai importante organisme de informaţie în domeniul publicării de carte din lume, volumele amintite reprezintă, actualmente, "segmentul cel mai dinamic al pieţei de carte în format electronic". Matthew Shear (citat de "New York Times"), vicepreşedinte executiv la St. Martin's Press (editură al cărei portofoliu este ocupat, în proporţie de 40-50%, de astfel de cărţi) declară că "romanele romantice (ce delicat le numeşte!) au ajuns la fel de populare în forma lor electronică".
În 2010, All Romance (inventatorul Omni Bucks), comerciant specializat în vânzarea de cărţi digitale, a anunţat că şi-a dublat volumul de afaceri cu volume de la Harlequin, Kensington, Warner, Samhain, Phaze sau Liquid Silver. William Lynch, directorul Barnes & Noble (companie care, în 2010, a cucerit mai mult de 25% din piaţa americană de e-books şi care se aşteaptă ca, în 2011, cifra de afaceri rezultată din cartea electronică să o depăşească pe aceea provenită din cartea pe hârtie), e categoric: "Iubitorii de literatură sentimentală cumpără în medie trei romane pe lună (!!!). Ei reprezintă pentru Barnes & Noble nişte clienţi foarte, foarte preţioşi."
Potrivit asociaţiei "Romance Writers of America", în 2009 au fost publicate mai mult de 9.000 de titluri aparţinând acestui gen, care au generat vânzări de 1,36 de miliarde de dolari. Aceeaşi instituţie precizează că, în 2008, circa 75 de milioane de americani au citit cel puţin un roman de dragoste, cei mai mulţi fiind recrutaţi din rândul femeilor (căsătorite sau trăind în cuplu) cu o vârstă între 31 şi 49 de ani. Editurile cu tradiţie în domeniu au revenit în poziţii fruntaşe pe piaţa de carte convertindu-şi vechile titluri la format digital. Harlequin Enterprises, bunăoară, instituţia editorială care s-a consacrat prin publicarea de literatură siropoasă, a reluat în format "e-" circa 10.000 din titlurile sale, scoase din 2002 şi până azi.
Întristător sau nu, fenomenul a atins cote copleşitoare şi vorbeşte elocvent despre nevoile spirituale ale publicului global din vremea noastră. Până la o analiză în termeni psihologici şi sociologici a dimensiunilor şi cauzelor sale, iată o explicaţie pro domo, venită din partea scriitoarei Sarah Wendell (coautoare, alături de Candy Tan, a volumului "Beyond Heaving Bosoms", vezi foto): "Romanele de amor sunt nişte obiecte pe care nu prea îndrăzneşti să le scoţi în public." Altfel spus, e mult la îndemână să citeşti online un astfel de roman, decât să fii prins(ă) într-un magazin, cumpărându-l, după ce ai stat la o coadă unde se mai aflau un vecin curios, o prietenă înţepată sau chiar pastorul comunităţii din care faci parte.
O literatură de consumat pe şest, prin urmare, care asezonează lectura cu aromele plăcerii vinovate. O explicaţie prea lejeră? Cu siguranţă. Şi tocmai de aceea - lesne digerabilă.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-portugheză. Redactor principal (şi, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor şi art-director la diverse publicaţii din ţară. A semnat mai multe volume de traduceri şi un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminică.