Explozia demografică din Orientul Mijlociu: atu sau povară?

În ultimele trei decenii, aproape toate ţările din Orientul Mijlociu şi nordul Africii au înregistrat creşteri demografice spectaculoase. Cea mai puternică creştere a populaţiei a avut loc în ultimii 30 de ani în Egipt, unde în 1980 locuiau 44 de milioane de persoane, pentru ca în prezent totalul populaţiei să atingă 84 de milioane.

Cu toate că economiştii consideră că o explozie demografică de acest tip are avantaje certe, prin cristalizarea unei forţe de muncă tinere şi ca urmare a relaxării presiunii exercitate asupra sistemelor de pensii, în multe state din Orientul Mijlociu creşterea rapidă a populaţiei pune presiune pe liderii politici.

În general economiile din nordul Africii şi Orientul Mijlociu sunt puţin diversitificate, iar explozia demografică i-a pus pe lideri în imposibilitatea de a le oferi tinerilor locuri de muncă suficiente, acces la educaţie sau la servicii sanitare.

În consecinţă, preşedintele egiptean Hosni Mubarak este acum încolţit, de populaţia ce a pus în ultimele zile stăpânire pe străzile din Cairo. Cu toate că se află la putere de peste 30 de ani, iar peste jumătate din populaţia Egiptului s-a născut în timpul preşedinţiei lui, Mubarak nu mai poate reduce la tăcere tinerii. Aceştia se arată tot mai nemulţumiţi de lipsa reformelor economice eficiente, de corupţia oficialilor egipteni dar şi de creşterea tot mai rapidă a preţurilor alimentelor sau de rata ridicată a şomajului. Pentru tinerii egipteni, succesul revoluţiei din Tunisia a funcţionat ca un catalizator ce a demonstrat că detronarea liderilor precum Ben Ali sau Mubarak este posibilă.