Japonia - de la vedeta anilor '80 la economie în lungă stagnare

Economia Japoniei a înregistrat salturi spectaculoase, de la falimentul de după război la redresarea de pe parcursul anilor '60-'70, care a aruncat ţara într-un "bubble" economic în anii '80 şi într-o criză începând cu prima parte a anilor '90, "deceniul pierdut", ce a devenit un capitol aparte al istoriei economice mondiale.

Anii de criză pot fi priviţi drept momentul intrării în etapa matură a economiei japoneze. Aceasta s-a prelungit într-o perioadă de stagnare care se manifestă şi în prezent. "Fiecare economie emergentă, după ce un timp înregistrează creşteri masive, se maturizează. Economia Japoniei s-a maturizat, dar pentru că nu a asigurat avantaje competitive, a trecut într-o etapă de stagnare", spune profesorul de economie Daniel Dăianu.

• Bubble economic în anii '80

Motoarele dezvoltării economice din perioada anilor '60-'80 au fost rulate la maxim cu ajutorul tehnologizării, Japonia câştigând la acest capitol un avans care ţine şi acum la distanţă SUA şi China, primele două puteri economice ale lumii.

În egală măsură, investiţiile Japoniei în infrastructura nucleară îşi au rădăcinile în boom-ul tehnologic din secolul trecut, când nevoia de resurse energetice a Japoniei a crescut direct proporţional cu avansul tehnologic. Totodată, criza petrolului din anii '70 a determinat Japonia, ţară hiper-industrializată, să se orienteze către alte tipuri de resurse energetice. "Investiţiile Japoniei în energia nucleară s-au produs pe fondul a trei obsesii: izolarea din secolul 19, care s-a materializat pe fondul poziţiei geografice, deficitul de resurse naturale şi energetice şi securitatea alimentară a ţării", spune Daniel Dăianu.

• Sistemul bancar - cauza crizei din '91

Nucleul economiei japoneze până în anii '91 a fost reprezentat de sistemul bancar, care funcţionează pe sistemul «keiretsu» (conglomerat de companii organizate în jurul unei bănci, caracterizate de un circuit închis al împrumuturilor cu dobânzi reduse). "Keiretsu, sistemul care părea a fi o trăsătură de forţă a sistemului economic japonez, s-a dovedit vulnerabil, deoarece multe dintre creditele acordate au fost neperformante", mai spune Daniel Dăianu. În anul 1991 băncile japoneze aveau rezerve de 3.000 mld. yeni şi împrumuturi de 450.000 mld. yeni.

Ca în toate economiile emergente, sectorul imobiliar din Japonia a explodat, astfel că investiţiile masive în infrastructură au avut drept corolar credite neperformante, care atunci când au fost descoperite, au prăbuşit sistemul. "În condiţii de boom economic, au avut loc speculaţii pe piaţa imobiliară. Japonia «s-a gripat» pe sistemul bancar, însă ulterior, economia a trecut printr-o perioadă de stagnare, în care sectorul bancar şi-a revenit foarte greu. Cu toate acestea, în momentul crizei din anii '91, economia Japoniei atinsese un prag de maturitate, în care nu mai putea avea rate de creştere economică de 7%", spune Dăianu. Dacă în 1988 PIB-ul Japoniei a crescut cu 7,1%, în 1991 a avansat cu 3,3%, iar în 1993 cu numai 0,1%, conform Indexmundi.

• Maturizare şi stagnare

Finalul "bubble-ului" economic a fost recunoscut oficial abia în 1993 şi a declanşat deflaţia. Preţurile au scăzut în 1993 cu 4,5% pe an, iar PIB-ul Japoniei s-a contractat cu 2%. Încetinirea ritmului de creştere economică se menţine până astăzi, deoarece Japonia a intrat în mai multe cercuri vicioase. "Pe de o parte, forţa de muncă foarte scumpă şi populaţia îmbătrânită au determinat companii japoneze să se orienteze către piaţa forţei de muncă din Malaiezia, Thailanda, Coreea. În consecinţă, creşterea economică nu s-a mai reflectat acasă. Concomitent, Japonia are sisteme sociale rudimentare, care au determinat populaţia să economisească", mai spune Dăianu.

"Criza a găsit Japonia cu o inflaţie mică. Dinamica negativă a preţurilor a determinat un fenomen de tip «flat inflation» şi a avut două consecinţe. În primul rând, Banca Japoniei nu a putut veni în ajutor prin scăderea dobânzii, care şi aşa era mică, deoarece populaţia economisea. În al doilea rând, populaţia a devenit mai precaută cu cheltuielile", spune Daniel Dăianu. În anul 1980 Japonia a înregistrat o rată a inflaţiei de 7,8%, care a scăzut drastic în anul 1986 la valoarea de 0,6%.

"Din anul 2000 până în prezent, Japonia nu a mai avut forţă de propulsie. Cu toate că economia japoneză are pondere în economia globală, aceasta nu mai are vitalitate, din cauza populaţiei îmbătrânite şi a companiilor relocate în alte ţări din Asia şi din lume", spune Daniel Dăianu.