SPECIALISTUL ZF: Cum pot obliga o companie să îşi plătească datoriile faţă de compania mea

Întrebare:

Suntem o firmă care livrează schele pentru construcţii. Clientul, o companie de construcţii, a întârziat să ne plătească cu peste 90 de zile o sumă de circa 30.000 de euro, acuzând faptul că nu şi-a primit banii pentru că dezvoltatorul imobilului a intrat în insolvenţă şi nu este plătit. Ce pot face?

Răspuns oferit de Marius Dumitru - Senior Lawyer, Mazars / SCA Duncea, Stefanescu & Asociatii:

Astfel de situaţii sunt, din păcate, atât în detrimentul vădit al debitorului cât şi al creditorului având în vedere complexitatea şi durata procedurilor de recuperare a sumelor dar şi prin prisma faptului că nu există o certitudine a recuperării acestor sume.

Ca şi modalităţi de acţiune în situaţia dată, câtă vreme o soluţionare amiabilă nu este posibilă, considerăm recomandabilă acţiunea pe calea ordonanţei de plată (urmată, eventual de executarea silită a debitorului) sau recurgerea la procedura insolvenţei.

Ordonanţa de plată de plata este prevăzută de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale şi este aplicabilă în cazul debitelor rezultate din contractele încheiate între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani.

Printre avantajele acestei proceduri menţionăm faptul că nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 7201 din Codul de procedură civilă. Totodată, soluţionarea cererii se va face cu citatea părţilor în regim de urgenţă procedura neputând depăşi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului.

În cazul în care, ca urmare a verificării cererii, pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constată că cererea este întemeiată va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată. Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei de plată, cu excepţia situaţiei in care părţile se înţeleg în acest sens.
Împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării iar în cazul neintroducerii ori respingerii acestei cereri, ordonanţa de plată devine irevocabilă şi constituie titlu executoriu. Astfel, în cazul în care debitorul nu respecta termenul de plată stabilit de instanţă, se va putea trecere la executarea silită în condiţiile Codului de Procedură Civilă.

O a doua opţiune, ţinând cont de cuantumul creanţei şi data la care aceasta a apărut, este aceea a deschiderii, împotriva debitorului, a procedurii insolvenţei prevăzută de Legea 85/2006.

Este important de menţionat faptul că, de la data deschiderii procedurii insolvenţei, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului. Astfel, creditorul este limitat la procedura insolvenţei pentru recuperarea debitelor el nemaiputând recurge la alte modalităţi prevăzute de lege în acest sens.

Procedura insolvenţei este o procedura colectivă în sensul ca la ea vor lua parte toţi creditorii care la data deschiderii procedurii au creanţe împotriva debitorului (sub condiţia depunerii unei declaraţii de creanţă).

Procedura insolvenţei poate fi deschisă la cererea unui creditor, în condiţiile în care creanţa sa împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile şi depăşeşte suma de 45.000 lei (excepţie făcând pragul fixat de lege pentru creanţele salariale respectiv de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat).

Dezavantajul principal al acestei proceduri este durata extrem de mare, existând situaţii în care o astfel de procedura poate dura 4-5 ani.

Astfel, în situaţia în care, după perioada de observaţie, este depus un plan de reorganizare iar acesta este aprobat în cadrul Adunării Creditorilor, durata executării acestui plan (şi plata creditorilor sociali) este stabilită prin lege la maximum 3 ani, această perioadă putând fi prelungită prin votul creditorilor cu maximum un an.

De asemenea, în cazul trecerii la procedura falimentului, durata procedurii variază de la caz la caz, bunurile debitorului urmând a fi evaluate şi valorificate în cadrul procedurii, sumele rezultate fiind folosite pentru plata debitelor.

În situaţia dată, luând în considerare faptul că avem de-a face cu o creanţă chirografară, riscul nerecuperării debitului este crescut (depinzând de valoarea şi structura debitelor cât şi de patrimoniul debitorului) câtă vreme Legea 85/2006 stabileşte o ordine de preferinţă în plata debitelor, salariaţii, creditorii garantaţi şi cei bugetari având prioritate în concurs cu creditorii chirografari.

Vedeţi alte răspunsuri oferite de SPECIALISTUL ZF.

Doriţi să adresaţi întrebări specialiştilor ZF? Scrieţi-ne pe adresa zf24@zf.ro sau în rubrica de comentarii a articolului.