Piaţa telecom mai are două luni de suspans până la deznodământul afacerii UPC

Într-o singură lună, numărul de operatori de televiziune prin satelit s-a redus de la cinci la trei, după ce Romtelecom a înghiţit. Boom TV şi AKTA Satelit. Toţii ochii rămân însă aţintiţi pe jocurile cu mize mari din piaţă: cine va înghiţi peştele mare, UPC? În două luni am putea avea un răspuns.

Când Romtelecom a anunţat, prin două comunicate ce marcau începutul şi sfârşitul lunii martie, preluarea activelor şi a celor peste 160.000 de clienţi ai Boom TV şi AKTA Satelit, aproape că nu a mai tresărit nimeni în industrie. Pe o piaţă de 5,7 milioane de plătitori de servicii TV, cu o valoare anuală de aproximativ 350-400 de milioane de euro, cele două tranzacţii nu schimbă fundamentele industriei, chiar dacă, statistic vorbind, Romtelecom şi-ar putea pune în vitrină două victorii de palmares. După cinci ani de luptă pe satelit, şi revenirea în lupta de gherilă din piaţa de cablu cu achiziţii şi oferte la limita profitabilităţii împotriva rivalilor, compania ar putea fi noul lider pe piaţa de televiziune pe satelit şi este aproape sigur noul număr doi pe piaţa TV.

Cele două tranzacţii erau însă aşteptate de luni de zile, iar deznodământul lor - foarte probabila pierdere de către UPC a poziţiei secunde de pe piaţa TV din România - nu surprinde, mai ales că firma americană a semnalat foarte clar încă din 2008 că lupta sa pentru abonaţi se mai duce doar în interiorul graniţelor existente ale reţelei, extinse în perioadele de exuberanţă, când Liberty Global încă avea planuri mari pentru piaţa locală. Fără nicio achiziţie a vreunei reţele de cartier în ultimii ani şi fără niciun plan concret de face acest lucru, atacată furibund de RCS&RDS şi, mai nou, şi de compania de cablu a Romtelecom, NextGen, UPC ar fi produs o mare surpriză dacă nu ar fi cedat locul doi.

Un exemplu al asaltului la care a trebuit să reziste UPC: atât RCS&RDS, cât şi NextGen aveau în vara anului trecut - în plină criză - oferte ţintite către baza de clienţi a companiei, prin care clienţii UPC primeau nu doar tarife mai mici dacă schimbau furnizorul, ci şi servicii gratuite până la expirarea contractului cu filiala locală a firmei americane. Culmea cinismului, la RCS&RDS oferta era valabilă doar dacă utilizatorii făceau dovada că au contract cu UPC.

La aproape un an distanţă, piaţa telecom, dar şi cea media sunt tensionate la maxim după ce, la finele lunii februarie, în spaţiul public exploda ştirea bombă că RCS&RDS, operator controlat de omul de afaceri din Oradea Zoltan Teszari (41 de ani), este la un pas de a-şi cumpăra rivalul UPC, fostul Astral, cu care se bate de peste 15 ani pe piaţa de cablu, într-o tranzacţie care s-ar ridica la 300 de milioane de dolari.

Miza achiziţiei este una enormă: dacă ar prelua UPC, compania RCS&RDS ar avea peste 4 milioane dintre cei 5,7 milioane de plătitori de servicii TV şi ar închide practic lupta pe această piaţă, având o putere de negociere enormă cu furnizorii de conţinut sau echipamente şi un avans chiar mai mare pe piaţă faţă de Romtelecom.

Vrând-nevrând, americanii de la Liberty Global trebuie să înghită în sec şi să se aşeze la masă cu RCS&RDS: românii s-au extins pe mai multe pieţe din Europa Centrală şi de Est, astfel că ei sunt singurii parteneri cu care se poate negocia o tranzacţie complexă, care să vizeze mai multe ţări. RCS&RDS ar putea renunţa, spre exemplu, la unele operaţiuni pe cablu TV din Ungaria, care incomodează UPC. Poate părea însă plauzibilă ideea că Romtelecom, la capătul a cinci ani de investiţii şi eforturi de a ajunge numărul doi pe piaţa TV şi internet fix, va ceda fără luptă ocazia de a lua UPC? Dacă ar vrea să cumpere UPC, probabil că Romtelecom ar face rost de bani mai repede decât RCS&RDS.

Operatorul telecom controlat de Zoltan Teszari a reuşit să obţină de la un grup de bănci două împrumuturi în valoare cumulată de 368 de milioane de dolari (206 milioane de dolari şi 125 de milioane de euro) pentru a-şi plăti o parte din datoriile anterioare şi pentru a avea bani de investiţii. RCS, cel mai agresiv jucător de pe piaţa telecom, cu afaceri anuale de peste 700 de milioane de dolari, avea neapărată nevoie de aceste împrumuturi pentru a merge înainte. Un grup de bănci format din ING, UniCredit, Raiffeisen, RBS, BRD - SocGen, Fortis a contribuit la sindicalizările realizate de RCS. Compania, care are acum circa nouă milioane de clienţi care plătesc pentru cablu şi satelit TV, internet, telefonie fixă şi mobilă, este îndatorată şi are nevoie tot timpul de finanţarea băncilor.

În schimb, Romtelecom este într-o cu totul altă situaţie: operatorul are şi cash, şi potenţialul de a lua mai repede un împrumut. Că situaţia stă astfel am putea constata destul de curând, dacă este să dăm crezare discuţiilor care circulă pe piaţa telecom. "RCS&RDS şi Romtelecom ar putea ajunge la o înţelegere să cumpere pe bucăţi activele UPC din România. Nu este o mişcare pe placul RCS&RDS, însă compania lui Teszari înţelege că un asemenea dosar ar fi mult mai uşor de aprobat de către autorităţile de concurenţă şi din România, şi de la Bruxelles", spune o sursă de pe piaţa de comunicaţii. "RCS&RDS şi-ar consolida poziţia şi aşa foarte puternică din România, dar în acelaşi timp - lăsând Romtelecom o parte din UPC, poate spune că nu se compromite astfel ideea de competiţie".

O asemenea ipoteză a prins contur în special după ce Alexandru Oprea, preşedintele RCS&RDS, şi Ovidiu Ghiman, directorul comercial şi de strategie al Romtelecom şi fostul director comercial al RCS&RDS, s-au dovedit mai rezervaţi la începutul acestei luni în a intra într-o competiţie nebunească pentru achiziţia drepturilor de difuzare ale Ligii I de fotbal din România. Fiecare dintre cele două companii a cumpărat doar un pachet şi nu a licitat pentru celelalte cinci care erau scoase la mezat. "V-aţi înţeles", a exclamat Mitică Dragomir, şeful Ligii de fotbal, arătând spre cele două companii. La fel au interpretat situaţia şi unii manageri din piaţa telecom, care văd în atitudinea "raţională" a celor doi operatori posibilitatea unor înţelegeri şi pe alte subiecte delicate, precum împărţirea în două a UPC.

Teoretic, Romtelecom nu ar trebui să asiste impasibilă cum i se închide în nas uşa către profiturile potenţiale generate, spre exemplu, de creşterea pieţei de internet. Piaţa de date e încă subdezvoltată în oraşele româneşti faţă de Occident, în timp ce în mediul rural - unde se află o jumătate din gospodăriile ţării - calculatoarele şi internetul sunt încă ceva exotic. Dar discuţiile dintre RCS&RDS şi UPC vin într-un moment delicat pentru Romtelecom, o companie cu trei centre de raportare şi comandă: la Atena, Bonn şi Bucureşti. La Atena se află sediul acţionarului majoritar - grupul elen OTE, iar la Bonn e cartierul general al celui mai mare acţionar al OTE - Deutsche Telekom. În ecuaţie intră şi statul român, care are încă 46% din acţiunile Romtelecom.

Un răspuns la întrebarea dacă Romtelecom poate intra în afacerea UPC ar putea veni odată cu clarificarea intenţiilor OTE/Deutsche Telekom în legătură cu piaţa din România. Statul român a cerut celor două grupuri să spună dacă vor şi restul acţiunilor Romtelecom şi pe câţi bani. Partea greco-germană a amânat de mai multe ori răspunsul, iar cel mai nou termen este finele lunii mai.

De ce au mai cerut nemţii - cei care vor spune practic da sau nu pentru achiziţia integrală a Romtelecom - două luni? Variantele de răspuns sunt multiple. În aceste două luni s-ar putea afla dacă RCS face rost de bani pentru preluarea UPC şi dacă merge înainte cu dosarul spre aprobare. Sau, în aceste două luni, DT şi RCS se înţeleg cu UPC să preia pe bucăţi activele din România.

Ipotezele care se nasc din tensiunea cu care se aşteaptă deznodământul "afacerii UPC" sunt alimentate şi de poziţia ambiguă a Deutsche Telekom în legătură cu România. Gesturi discrete - precum adăugarea recentă a jurnaliştilor români pe lista de distribuţie a comunicatelor de presă ale DT sau deschiderea de către Romtelecom a unui magazin online după modelul DT - arată că nemţii sunt interesaţi de România. De asemenea, France Telecom şi Deutsche Telekom discută o combinare a reţelelor, inclusiv în România, pentru a reduce costurile. Este încă o dovadă că planurile de viitor iau în calcul şi Bucureştiul. Cheia deciziei ar putea fi totuşi în felul cum se va vinde UPC şi către cine, crede Stephen Wilson, analist al companiei britanice de analiză Informa Telecom & Media. "Există posibilitatea ca DT să-şi majoreze cota la OTE şi să cumpere încă un pachet de acţiuni la Romtelecom, dar investiţia în Romtelecom e mai puţin atractivă din cauza posibilei achiziţii a UPC de către RCS&RDS."