Nopţile albe ale poeziei americane/ de Rodica Grigore

Autor: Rodica Grigore 28.04.2011

Dacă, în Statele Unite ale Americii, termenul de "avangardă" nu a fost niciodată adoptat în mod profund ci, cel mult, într-un sens restrictiv şi doar în mod pasager, acela, mai academic - dar şi mai ambiguu - de "modernism" a reuşit să se impună. Atât de bine, încât a ajuns să includă, o spune, la un moment dat şi Octavio Paz, într-un eseu din volumul Copiii mlaştinii, semnificativ subintitulat Poezia modernă de la romantism la avangardă, dacă nu totul, atunci, cu siguranţă, aproape totul, de la ultimii reprezentanţi ai romantismului şi până la imagişti şi la cei care i-au urmat. Astfel încât, cel puţin din acest punct de vedere, nu este deloc riscantă - şi nici măcar deplasată - afirmaţia pe care o face Andrei Codrescu (foto) în prefaţa antologiei sale de poezie americană a ultimelor decenii, Up Late*, şi anume că majoritatea autorilor incluşi în paginile sale pot fi numiţi, într-un fel, "romantici". Sau, dacă nu, neoromantici. Desigur, nu în sensul unei istorii a ideilor sau curentelor literare, ci mai cu seamă în ceea ce priveşte poziţia lor referitoare la rolul limbii în raport cu "experienţa".

La începutul anilor '60, poezia americană suferea, se pare, de ceea ce Harold Bloom - şi, pe urmele lui, numeroşi critici - a numit "anxietatea influenţei". Asta, desigur, doar dacă e să dăm crezare antologiilor, foarte adesea extrem de academice (şi cel mai frecvent atât de academizate, încât reuşeau marea performanţă de a ucide adevărata poezie sau, dacă nu, în cel mai bun caz, de a o pierde din vedere - dar nu-i nimic, se consola şi îi consola şi pe alţii Anselm Hollo în poemul The Musicians, "You missed them. They didn't miss you"). Numai că dincolo de aceste antologii şi de creaţia (sau creaţiile) noilor "poeţi laureaţi" - de astă dată, în Lumea Nouă, nenumiţi ca atare, dar cu siguranţă laureaţi ai vreunei catedre de literatură din vreo prestigioasă universitate - poezia continua să existe. Şi, ceea ce este şi mai important, să fie vie în adevăratul sens al cuvântului, depăşind orice anxietate a influenţei (sau influenţelor) lui Pound sau Eliot, pentru a ne opri aici cu exemplele.

O poezie care, dezvoltată adesea în jurul unor reviste, s-a apropiat de experienţele suprarealismului, de esenţa muzicii, de procedeele specifice artelor plastice şi ale cinematografiei şi, nu în ultimul rând, de ideea însăşi de reprezentare a actului poetic, astfel că au devenit din ce în ce mai populare lecturile de poezie, fapt greu de închipuit cu doar câteva decenii mai înainte. Iar în jurul acestei noi poezii americane şi, mai cu seamă, chiar din ea, au luat naştere câteva grupări despre care s-a vorbit din ce în ce mai mult în ultimii ani: Şcoala de Poezie de la New York - cu toate generaţiile sale, două, trei sau mai multe - suprarealiştii grupării Zen din California, poeţii "noului val", liricii erotici şi aşa numiţii "language poets" sau "performance poets". Cu toată această diversitate - sau, poate, în ciuda ei -, câteva idei generale comune sunt de regăsit în America ultimelor decenii. Cea mai importantă fiind legată de mai vechiul concept de imagine, acel "complex emoţional şi intelectual de reprezentat într-o clipă", după cum suna definiţia imagiştilor. Numai că acum problema era tocmai redefinirea imaginaţiei, cu scopul de a o face, cumva, mai reală şi mai puţin "imaginară". Desigur, numele lui Andy Warhol, cel care a pus capăt producţiei de imagini standard, este cel dintâi de reţinut aici. Apoi, se simţea din ce în ce mai acut nevoia ca reprezentanţii noii poezii să regândească locul pe care aveau să-l ocupe ei înşişi în foarte noua (şi minunata?...) Lume Nouă, cea devenită pe neaşteptate atât de lipsită de graniţe clare, atât de electronică, de simultană, atât de… imaginară. Strategiile alese au fost extreme de diferite, de la celebrele "liste ale lucrurilor care trebuie făcute" ale lui Ted Berrigan, la umorul - nu o dată negru, dar acum nu pentru a respecta şi mai celebra "political correctness" - care, uneori, a fost tentat chiar să îmbrace forma erotismului sau a râsului neiertător. Nu doar pentru ca autorii acestor poeme să facă nopţi albe, după cum spune Andrei Codrescu în prezentarea antologiei de lirică americană pe care a alcătuit-o el însuşi, ci, poate, şi pentru ca cititorii atât de grăbiţi ai unui atât de grăbit şi neaşezat început de mileniu - din America şi din alte părţi - să nu uite să citească.

*) Up Late. American Poetry Since 1970. Selected and Introducted by Andrei Codrescu,Four Walls Eight Windows, New York, 1988

RODICA GRIGORE esteconferenţiar universitar, Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, disciplina Literatura universală şi comparată; licenţiată (1999) şi doctor în filologie din anul 2004. Volume publicate: Despre cărţi şi alţi demoni (2002), Retorica măştilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007), Literatura universală şi comparată. Puncte de reper în evoluţia romanului universal (2008), Evoluţia formlor romaneşti. Între modernism şi postmodernism (2008). Traduceri: Octavio Paz, Copiii mlaştinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bar din Brooklyn. Nuvele şi povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor). Coordonează şi realizează (în colaborare) antologia de texte a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri: Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007), Energii (2008), InOvaţii (2009), Întrebări (2010). A publicat numeroase articole şi traduceri în presa literară românească, colaborând la revistele: "Cultura", "Contemporanul", "Adevărul literar şi artistic", "Euphorion", "Saeculum", "Scrisul Românesc", "Viaţa Românească" etc. O scurtă antologie de poezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania (2006) si Venezuela (2007). Colaborează frecvent la publicatii literare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru si Venezuela.