Piss Christ, sau scandal în Oraşul Papilor/ de Daniel Nicolescu
Autor:
Daniel Nicolescu
10.05.2011
Anul acesta, în Duminica Floriilor, la ora slujbei de
dimineaţă, au fost vandalizate două opere ale
artistului american Andres Serrano (şi, odată cu ele, grav
molestaţi trei paznici muzeali). Operaţiunea, condusă manu
militari, a fost efectuată la Avignon, străvechea reşedinţă
a papilor, în cadrul expoziţiei "Cred în miracole", care etala
opere ale colecţiei Yvon Lambert.
Asta după ce, cu câteva zile înainte, în faţa palatului unde se
afla expoziţia, avuseseră loc manifestaţii răsunătoare, organizate
de cercurile catolice militante din Franţa (şi, în special,
Institutul Civitas şi Agrif - adică Asociaţia generală contra
rasismului şi pentru respectarea identităţii franceze), împotriva
aşezării pe simeze publice a lucrării lui Serrano intitulată
"Immersion/ Piss Christ". Trebuie spus că valul de mânie a
ultraşilor catolici primise binecuvântarea episcopului de Avignon,
dar şi încurajarea laică a deputaţilor UMP Bernard Debré şi Jean
Marc-Nesme, încă din decembrie anul trecut, când expoziţia şi-a
deschis porţile.
Lucrarea care i-a iritat pe
credincioşi este o fotografie din 1987, executată în tehnica
ilfocrom montat pe plexiglas, cu dimensiuni 59,7 cm x 40,6.
Dacă
veţi privi cu atenţie imaginea (foto 1), veţi putea
constata că nu există nimic scandalos sau blasfematoriu la nivelul
figuraţiei. E vorba despre o sugestie de trup hristic ţintuit pe un
crucifix luminos, văzut pe trei sferturi din stânga, care se scaldă
într-o atmosferă fluidă, cu tonalităţi roşii şi aurii. Scena,
iluminată din dreapta, e străbătută de nişte mici serii de puncte
albicioase, cu aparenţă de bule gazoase. Cum se poate vedea, o
reluare, cu mijloace moderne, a reprezentărilor de secol XVII ale
subiectului.
Ciudăţenia lucrării ţine mai
degrabă de faza sa de laborator: pentru a-şi realiza fotografia,
Andres Serrano declară că a umplut un recipient cu un amestec din
sângele şi urina personală şi că, apoi, a scufundat în el un
crucifix popular, din plastic, pe care apoi l-a pozat. Ca să
sublinize condiţiile "speciale" în care a fost realizată
fotografia, artistul a intitulat-o, şocant e drept, "Piss
Christ".
După
actele de forţă de la Avignon, fotograful american, acum în vârstă
de 60 de ani, îşi apără creaţia spunând că reprezintă o critică la
adresa "industriei de miliarde a unui Hristos-al- beneficiilor" şi
"o condamnare a celor care abuzează de învăţăturile Domnului doar
ca să-şi urmeze propriile scopuri murdare." În plus, Serrano, bun
creştin, explică: "Titlurile mele au un caracter literal şi sunt,
pur şi simplu, descriptive. Dacă realizez o lucrare cu lapte şi
sânge, o voi numi folosind cuvintele lapte sau sânge. Am recurs la
sânge, la urină, la lacrimi ca să reamintesc lumii întregi prin ce
calvar a trecut Hristos şi ca să vorbesc despre Dumnezeu devenit
om".
Expoziţia s-a închis, după
orarul oficial, săptămâna trecută, pe 8 mai. Înainte de asta, însă,
în Săptămâna Mare, organizatorii au dat din colţ în colţ, neştiind
dacă să continue expunerea, pentru că primiseră ameninţări
telefonice cu moartea din sfert în sfert de oră. Una peste alta,
sacrilegiul (din orice direcţie ai privi, un sacrilegiu tot există)
a redeschis dezbaterile legate de raporturile între artă şi
religie, dintre libertatea de expresie şi respectarea credinţei. Au
revenit, pe prima pagină a ziarelor, polemicile legate de
legitimitatea unor producţii precum "Ultima ispită a lui Hristos",
filmul lui Scorsese, de pelicula lui Mel Gibson "The Passion of the
Christ", dar şi de aceea a altor opere incomode precum seria "INRI"
a Bettinei Rheims, sau sculptura în ceară a lui Maurizio Cattelan
(foto 2) intitulată "La Nona Ora", care îl înfăţişează pe
recent beatificatul Ioan Paul al II-lea strivit de un meteorit. Dar
şi de gradul de toleranţă al practicanţilor contemporani ai
creştinismului.
Ar mai trebui spus, în
încheiere, că opera lui Serrano s-a mai izbit de reacţii potrivnice
- vezi cazul congresmanilor AL D'Amato şi Jesse Helms care au
vituperat, de la tribune publice, împotriva artistului, sau de alte
acte de vandalism, în 1997, produse cu ocazia unor retrospective în
Suedia şi apoi în Australia.