Guvernele trebuie să acţioneze „deştept“ pentru a supravieţui globalizării
Globalizarea economiei ridică provocări pe care multe guverne ale lumii le-au ignorat sau la care nu au găsit încă răspunsuri, ceea ce riscă să adâncească prăpastia dintre bogaţi şi săraci, scrie Jeffrey D. Sachs, profesor de ştiinţe economice şi director al Institutului Pământului la Universitatea Columbia, pentru portalul Project Syndicate. Sachs, de asemenea, consilier al secretarului general al ONU, consideră că guvernele ar trebui să cheltuiască mai mult cu educaţia, pentru a îmbunătăţi competitivitatea tinerilor, cu infrastructura şi tehnologia.
Trăim într-o epocă în care cele mai importante forţe care influenţează economia sunt globale, nu locale, notează Sachs. Ceea ce se întâmplă în China, India sau sau în altă parte a lumii afectează chiar şi o economie mare precum cea a SUA. Fenomenul, globalizarea economică, aduce beneficii importante, printre care răspândirea tehnologiilor avansate precum internetul şi telefonia mobilă. Globalizarea reduce, de asemenea, considerabil sărăcia în multe economii emergente, iar din acest motiv economia mondială trebuie să rămână deschisă şi interconectată.
Pe de altă parte, globalizarea a creat probleme majore care trebuie rezolvate. În primul rând, a favorizat evaziunea fiscală la scară largă prin proliferarea rapidă a paradisurilor fiscale. Companiile multinaţionale au acum mai multe oportunităţi ca niciodată să ocolească legislaţiile naţionale din domeniul taxelor.
Mai mult, globalizarea a creat pierzători, cât şi câştigători. În ţările cu venituri mari, în special din SUA, Europa şi în Japonia, cel mai mare pierzător este forţa de lucru căreia îi lipseşte pregătirea necesară pentru a concura eficient cu forţa de muncă mai ieftină din ţările în curs de dezvoltare. Cel mai sever loviţi sunt muncitorii din ţările bogate care nu au studii înalte. Aceşti muncitori şi-au pierdut locurile de muncă cu miile, iar cei care au reuşit să-şi păstreze locul de muncă şi-au văzut salariile stagnând sau, mai grav, scăzând.
Globalizarea a alimentat, de asemenea, fenomenul de contaminare. Criza financiară din 2008 a început pe Wall Street Journal şi s-a răspândit rapid în întreaga lume, forţând liderii marilor economii să coopereze pentru salvarea băncilor şi sistemelor financiare. Schimbarea climei, bolile infecţioase, terorismul şi alte pericole care pot trece graniţele cu uşurinţă cer soluţii globale similare.
Globalizarea cere, în aceste condiţii, politici guvernamentale "deştepte". Guvernele ar trebui să promoveze educaţia de calitate pentru a se asigura că tinerii sunt pregătiţi pentru a face faţă concurenţei globale. Guvernele ar trebui să îmbunătăţească productivitatea prin construirea de infrastructură modernă şi să promoveze ştiinţa şi tehnologia. De asemenea, statele ar trebui să coopereze la nivel global pentru a controla mai bine acele părţi ale economiei, în special finanţele şi mediul, ale căror probleme se pot propaga în alte regiuni.
Statele lumii au, în aceste vremuri, nevoie de mai mult guvern şi nu de mai puţin. Rolul guvernului trebuie, de asemenea, modernizat în linie cu provocările specifice pe care le ridică o economie mondială interconectată.
În SUA, cea mai mare economie a lumii, guvernul nu a reuşit să înţeleagă şi să răspundă problemelor globalizării, cu toate că fenomenul a început să influenţeze economia americană încă din anii 1970. În loc să răspundă globalizării cu mai multe cheltuieli pentru educaţie, infrastructură şi tehnologie, fostul preşedinte Ronald Reagan a câştigat voturile alegătorilor în 1980 promiţând să diminueze cheltuielile guvernului şi să taie taxele.
Timp de trei decenii SUA merg în direcţia greşită, reducând rolul guvernului în economie fără a promova investiţiile de care este nevoie pentru a moderniza economia şi forţa de muncă. Bogaţii au beneficiat de această politică pe termen scurt datorită unor scutiri masive de taxe. Accesul săracilor la locuri de muncă s-a redus însă, aşa cum s-au redus şi serviciile asigurate de guvern. Inegalitatea economică a atins maximul de după Marea Depresiune economică din anii 1930.
Aceste trenduri au fost exacerbate de politicile interne. Bogaţii şi-au folosit averile pentru a strânge mai bine hăţurile puterii. Ei plătesc pentru campaniile costisitoare ale preşedinţilor şi politicienilor şi sunt ajutaţi, la rândul lor, de cei pe care-i sponsorizează, adesea, pe cheltuiala societăţii. Acelaşi sindrom, în care bogaţii au câştigat controlul sistemului politic, a apărut în multe alte state. Reversul medaliei este că peste tot în lume au apărut semne că populaţia nu mai tolerează guvernele care dau o atenţie deosebită bogaţilor, ignorând celelalte clase sociale. Printre exemple se poate menţiona valul de proteste care a început cu primăvara arabă, s-a propagat în Israel, a tul-burat Marea Britanie, iar în prezent pare să fi atins SUA.
În SUA preşedintele Barack Obama îşi mută vederile politice spre stânga. După trei ani în care administraţia sa i-a răsfăţat pe liderii marilor corporaţii, a început să înţeleagă nevoia ca bogaţii să plătească impozite mai mari. Schimbarea vine însă spre finalul mandatului, iar Obama ar putea favoriza în continuare bogaţii şi Wall Street-ul în schimbul contribuţiilor acestora pentru campania electorală, Există însă o scânteie de speranţă că preşedintele va promova o politică bugetară mai corectă.
Mai multe guverne europene, inclusiv Spania, Danemarca şi Grecia, par de asemenea că merg în aceeaşi direcţie. Madridul a impus recent o nouă taxă pe averile celor cu venituri mari.
Comisia Europeană a propus introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare prin care speră să strângă 75 de miliarde de dolari anual. CE a recunoscut, astfel, că sectorul financiar este prea puţin impozitat.
Economiile cu cel mai mare succes sunt, în prezent, cele din Scandinavia. Folosind taxe mai mari pentru finanţarea nivelului ridicat al serviciilor guvernamentale, aceste ţări au echilibrat prosperitatea ridicată cu justiţia socială şi sustenabilitatea în mediul înconjurător.