Germania trece printr-un boom al locurilor de muncă, dar în Spania una din patru persoane este şomeră

Criza economică şi financiară din 2009 şi acum criza datoriilor au scos la lumină decalajele imense între nordul competitiv european şi sudul care se afundă în recesiune. Dacă Germania are în faţă un boom al locurilor de muncă, şomajul ajungând la un nivel redus record, în Spania una din patru persoane active este şomeră.

A plantat Germania în 2003 sămânţa crizei care mătură acum Europa ?

Rata şomajului din Germania, cea mai mare economie a Europei, a scăzut în decembrie la 5,5%, cel mai mic de la reunificarea statului în 1990. În alte ţări, rata şomajului este şi mai mică. În Olanda indicatorul a ajuns la 4,9%, iar în Austria la 4,2%, potrivit datelor Eurostat. "Miracolul" de pe piaţa muncii din statele nordice contrastează puternic cu blocul de sud, unde şomajul creşte pe măsură ce austeritatea îşi produce efectele.

În Spania, stat care are 14% din populaţia zonei euro şi o treime din şomeri, rata şomajului se menţine la cel mai ridicat nivel din Europa, de aproape 30%. În Grecia, rata este de 19,2%, iar în Italia de aproape 9%. În SUA, o rată a şomajului de 8% este considerată un dezastru naţional, scrie Bloomberg.

Performanţele Ger­maniei reflectă structura industriei, a cărei producţie de calitate este căutată de economiile în dezvoltare ale Chinei, Rusiei sau ale ţărilor din Orientul Mijlociu. În anii de boom economic, Germania şi-a reformat piaţa muncii, făcând-o mai competitivă în raport cu cele din statele sudice prin comprimarea salariilor şi flexibilizarea programului de lucru. De asemenea, programele derulate de guvern au avut şi au ca prioritate siguranţa locului de muncă, notează The Telegraph.

Aceste reforme au permis angajatorilor germani ca în perioada de criză să scurteze programul de lucru pentru a evita concedieri masive, pârghie la care ţări precum Spania nu au avut acces.

Ce stă la baza dramei Spaniei

Intrarea Spaniei în zona euro a dus la scăderea dobânzilor şi la creşterea exagerată a optimismului. În aceste condiţii, preţurile şi împrumuturile au crescut, iar sectorul construc­ţiilor s-a dezvoltat exploziv atrăgând o mare parte din resursele financiare şi din forţa de muncă. Bula imobiliară a făcut implozie, iar economia s-a prăbuşit.

Spania îşi echilibra bugetul înainte de criză şi chiar şi acum are o datorie mai mică decât cea a Germaniei. Cu toate acestea, datoria spaniolă este foarte riscantă, din care cauză costurile de finanţare sunt foarte ridicate. De asemenea, perspectivele de creştere sunt atât de slabe încât unii analişti se tem că Spania ar putea intra în default.

De ce piaţa spaniolă a muncii nu-şi poate reveni

În Spania există două forme principale de contracte de muncă, permanent şi respectiv temporar.

Angajaţii temporari, care au o pondere de o treime în forţa de lucru, au puţine drepturi şi sunt uşor de concediat. Angajaţii permanenţi au foarte multe drepturi şi sunt aproape imposibil de concediat.

Contractele colective de muncă nu sunt negociate la nivel de firmă, ci la nivel de industrie sau chiar provincie. Prin urmare, companiile cu dificultăţi nu pot ajusta salariile sau condiţiile de lucru, recurgând adesea la concedierea angajaţilor temporari.

Totodată, când cererea îşi revine, companiile sunt reticente în a angaja salariaţi cu contract permanent deoarece aceştia sunt foarte greu de concediat.