Companiile susţin, în teorie, că promovează angajaţi în funcţie de performanţă, însă în realitate există destule cazuri în care nu performerii au şansele cele mai mari de a obţine un job mai bun, ci angajaţii care au învăţat să îi facă şefului cât mai puţine probleme, susţine Ryan Ross, vice president în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane Hogan Assessment Systems.
„Una dintre marile probleme ale mediului organizaţional în general este modul în care se defineşte performanţa. Dacă se referă la contribuţia pe care fiecare angajat o are la reuşitele companiei este perfect, dar, adesea, nu performerii sunt promovaţi, ci angajaţii care fac cele mai puţine probleme managerului pentru că, în ochii săi, performanţa este legată de cât de uşor sau greu se manageriază un subaltern“, explică Ryan Ross, prezent ieri la o conferinţă organizată de compania de consultanţă în resurse umane HART Consulting.
În opinia sa, ideea de promovare pe baza carismei pe care o are un angajat este răspândită în multe companii şi mai cu seamă în rândul celor din top management. De altfel, chiar o analiză a Hogan arată că, la nivel global, una dintre caracteristicile care definesc un manager de top este capacitatea de a-i manipula pe cei din jur folosindu-se în mare parte de carismă. De obicei, angajaţii care sunt dornici să primească atenţie au şansele cele mai mari de a ocupa funcţii înalte în companie, chiar dacă nu sunt buni specialişti, pentru că ies în evidenţă.
