In realizarea unor sarcini sau in depasirea unor situatii dificile, ne bazam in general pe propriile calitati, pe "punctele tari" pe care le avem. Sunt marca noastra distinctiva, ceea ce ne face sa fim recunoscuti - si apreciati - de ceilalti. Un lider perfectionist, care se zbate ca echipa lui sa aiba cele mai bune rezultate cu orice pret, sau o persoana care stabileste relatii cu usurinta, sau una foarte analitica, pentru care fiecare lucru are un loc si toate lucrurile sunt asezate la locul lor - fiecare si-a dezvoltat un set de abilitati care il fac sa fie recunoscut intr-o anumita directie.
Multe persoane se bazeaza pe abilitatile care au contribuit la succesul lor de la un moment dat. Ca rezultat, nu isi dezvolta abilitati noi - nu sunt foarte preocupate de aceasta. Cand lucrurile se agraveaza, in conditii de stress, ele incearca aceleasi strategii cu care sunt obisnuite. Sa urmarim cateva exemple posibile:
Exemplul 1: o persoana agreabila, care relationeaza cu usurinta, in cazul unui conflict, va cauta sa menajeze relatia, mergand pana la a renunta la punctul de vedere propriu. Pe masura ce urca pe scara ierarhica intr-o organizatie cu un grad ridicat de competitivitate interna, poate observa ca deciziile cele mai importante se iau fara a fi consultata, mergandu-se pe ideea ca "oricum va fi de acord". Ceea ce ii fusese util pana atunci - abilitatea de a relationa - se va intoarce impotriva sa, va fi considerata ca neavand puterea sa-si sustina un punct de vedere propriu. Acesta este un caz in care puterea de acomodare este necesara, dar nu si suficienta - pentru a putea evolua si rezolva probleme din ce in ce mai complexe.
Pentru aceasta persoana, un set de abilitati noi - legate de asertivitate, dinamism, luarea initiativei, asumarea de riscuri, competitivitate - ar favoriza ascensiunea profesionala, oferindu-i un limbaj si un sistem de referinta comune cu superiorii sai.
Exemplul 2: o persoana analitica, atenta la detalii, focalizata pe solutionarea problemelor, ia in calcul toate optiunile posibile de rezolvare a acestora si se gandeste inainte de a-si exprima opiniile. Intr-o situaiie de criza poate da impresia ca nu contribuie cu pareri... si nu gandeste repede.
Pentru aceasta persoana, gandirea analitica - abilitate necesara si importanta - nu ajuta foarte mult atunci cand, sub presiunea timpului, unele probleme cer o rezolvare instantanee si prima solutie poate deveni cea mai buna solutie.
Exemplul 3 - o persoana ambitioasa, sigura de sine, care foloseste controlul in exces pentru a se asigura ca totul este perfect, si care pune realizarea obiectivelor mai presus de mentinerea relatiei cu colegii.
Intr-un proiect in care sunt vitale sincronizarea si sinergia intre membrii echipei, daca aceasta persoana refuza sa asculte opiniile coechipierilor - pe motiv ca stie singura ce are de facut, nu da un feedback constructiv, ci doar critici, poate cauza esecul proiectului.
Intr-o astfel de situatie, calitatile acelei persoane, care i-au adus rezultate bune pana atunci, zelul depus pentru atingerea obiectivelor, mai presus de orice, i-ar putea determina esecul. In acelasi timp, o mai mare delegare - ceea ce presupune sa imparta volumul de munca intre sine si colegi, implicare in viata echipei, discutii cu membrii acesteia - atat pentru a lua la cunostinta ce s-a facut, cat si a preveni erorile, neintelegerile, a-i fi clar in ce stadiu se afla fiecare, pot creste coeziunea in interiorul echipei si contribui la succes.
In fiecare din cele trei cazuri discutate avem de-a face cu persoane bine intentionate, cu calitati care, folosite in exces, s-au dovedit inutile - sau daunatoare - pentru rezolvarea unor situatii diferite de cele cu care se confrunta de obicei.
Sunt situatii in care, daca ne folosim excesiv de punctele noastre forte, obtinem rezultate diferite de ceea ce ne-am fi dorit. Calitatile folosite in doze mari pot fi daunatoare - la fel cum un medicament folosit in situatii inadecvate nu numai ca nu vindeca, dar poate chiar inrautati boala.
Intr-o viziune mai larga asupra dezvoltarii personale si dezvoltarii echipelor, putem pune in discutie necesitatea depasirii calitatilor - asa cum pana atunci fusese necesara depasirea defectelor. Prin constientizarea momentului in care exageram in folosirea calitatilor noastre, realizata sub indrumarea unor persoane competente, prin instruire continua, pot fi prevenite erori si probleme de comunicare. Astfel, punctele noastre tari pot ramane instrumente pentru succes, iar defectele provenite din utilizarea excesiva a lor, o data constientizata cauza lor, nu vor mai fi vazute ca "pietre de moara" si "probleme", ci tot atatea cai de imbunatatire a comportamentului si dezvoltare personala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
