Creditarea persoanelor fizice, atât ipotecară cât şi de consum, va rămâne principalul motor de creştere în sistemul bancar local, dar şi cea mai importantă sursă de profit în următorii ani, deşi în ultima perioadă s-a vorbit mai mult despre potenţialul de creştere a finanţărilor în zona companiilor.
Aceasta a fost una dintre concluziile celei de a doua zile a evenimentului ZF Bankers Summit ’17, organizat în parteneriat cu Alpha Bank, Ergo, UniCredit Bank, MasterCard, SAP, Sierra Quadrant, Loxon, imobiliare.ro, KeysFin, Advantage Software Factory, Alexandrion Group şi Relevance.
„Retailul este o forţă în creditare şi va rămâne o forţă. În prezent retailul reprezintă 60-70% la noi, dar şi la nivel de piaţă. Vorbim de matematică pură, retailul este o forţă pentru că avem circa 12 milioane de persoane care ar putea fi eligibile pentru un credit faţă de câteva sute de companii eligibile pentru finanţare“, a declarat Dana Demetrian, vicepreşedinte retail şi private banking în cadrul BCR, cea mai mare bancă locală după active. Creditarea populaţiei creşte însă acum într-o manieră mai sănătoasă decât în perioada anterioară crizei, afirmă bancherii. Avansul sănătos al creditării de retail se vede în gradul mediu de îndatorare de 35-40% la nivelul sistemului bancar şi în rata de default de circa 1% în cazul creditelor noi de consum şi 0,2% în cazul creditelor ipotecare. În plus, bancherii susţin că nu se mai înregistrează nici creşteri exponenţiale ale finanţărilor, iar acest lucru este reflectat la nivelul stocului de credite, care rămâne constant.
Nici creditarea imobiliară, care a crescut spectaculos în ultimul timp nu reprezintă un pericol pentru stabilitatea sistemului bancar local, susţin bancherii, deşi din zona BNR au apărut avertismente cu privire la riscul unei posibile supraîncălziri a pieţei imobiliare. Băncile susţin că sunt pregătite să prevină eventuale şocuri, în condiţiile în care dispun de sisteme de scoring mult mai bine puse la punct care pot genera alerte în cazul unor deviaţii majore în piaţă.
Indicele de preţ în piaţa imobiliară se situează în prezent la 105 puncte faţă de un nivel de 170 puncte în 2008, în anul de boom al economiei, ceea ce explică atitudinea relaxată a bancherilor în ceea ce priveşte sectorul imobiliar.
„Piaţa imobiliară cunoaşte cel mai bun moment din ultimul deceniu şi noi am văzut că punctul minim a fost atins pe la mijlocul lui 2014, după care a urmat o creştere accentuată a preţului în ultimii ani. Cred că ar trebui să ne uităm la un indice de preţ atunci când analizăm situaţia din piaţa imobiliară. Am plecat de la un indice de la 70-80 de puncte în 2004, a urcat până la 170 de puncte în 2008, a atins minimul în 2014, iar acum este undeva la 105“, a explicat Dorel Niţă, head of data & research al Imobiliare.ro
Stocul total al creditelor ipotecare în lei a ajuns la 32,1 miliarde de lei în luna mai, după ce bancherii au mai vândut credite pentru achiziţia de locuinţe în valoare de 930 milioane de lei, aceasta fiind cea mai mare creştere lunară înregistrată în acest an. În prezent finanţarea ipotecară creşte doar pe componenta în lei şi, spre deosebire de anii de criză, stocul este tras în sus şi de finanţările standard, nu doar de programul Prima casă.
„Creditele imobiliare standard contează destul de mult la producţie nouă. În oraşele mari, unde avem dezvoltare economică, cererea creşte accelerat. Un exemplu în acest sens este Clujul. În Cluj avem dezvoltare economică, salarii bune, hub IT, iar aceşti factori clar determină cerere şi duc piaţa imobiliară în sus“, a afirmat Gabriela Nistor, vicepreşedinte retail în cadrul Băncii Transilvania.
Principalul stimul pentru avansul cererii de credite ipotecare este nivelul redus al dobânzilor, dar bancherii admit că finanţarea se va scumpi odată cu revenirea inflaţiei pe trendul ascendent. Momentul revenirii inflaţiei însă este greu de preconizat.
„Creşterea dobânzilor depinde de mulţi factori. Suntem la un nivel jos al dobânzilor, iar dacă ne uităm în trecut, dobânzile ar trebui să crească. Creşterea dobânzilor depinde de modul în care va reacţiona inflaţia. Aşteptările inflaţioniste au un rol important, dacă ne uităm pe ultimele patru rapoarte de inflaţie ale BNR vedem o reducere a aşteptărilor inflaţioniste“, a explicat Ştefan Nanu, director general al Trezoreriei Statului.
Pe de altă parte, Claudiu Cercel, vicepreşedinte pieţe financiare în cadrul BRD SocGen, se aşteaptă la o creştere a dobânzilor de maximum 25-30 puncte de bază.
„Mă aştept ca dobânzile să nu crească mai mult de 25-30 de puncte de bază, în condiţiile în care aşteptările de inflaţie sunt undeva de 3,1%“, a spus Claudiu Cercel.
Clienţii care ar putea să aibă de suferit în momentul creşterii dobânzilor sunt cei care au contractat finanţări la o rata variabilă.
„Acei clienţi care s-au uitat din timp la semnalele de creştere a dobânzilor şi au luat credite cu o rată fixă, nu vor avea o problemă. Cei care au luat credite cu rată variabilă, aceştia vor avea nişte probleme de cash flow“, a spus Aurelian Mihăilescu, director de trezorerie în cadrul Raiffeisen Bank.
Cum se calculează cursul valutar afişat de BNR
Există o normă care stabileşte că Banca Naţională calculează o medie a cursului valutar. Banca Naţională calculază o medie a cotaţiilor băncilor importante din punctul de vedere al volumului tranzacţionat, vorbim de un număr dinamic de bănci, în jur de 10. În apropierea orei 13:00 BNR publică acest curs care este în fapt o medie aritmetică a cotaţiilor bid şi ask date de cerere şi oferta pe piaţa valutară. Aceste cotaţii sunt bazate pe fundamente economice. Efectiv, se iau aceste cotaţii, se scot extremele şi se face o medie artimetică.
Cum se calculează indicatorul Robor, de care depind creditele în lei
Robor este rata medie a dobânzii la care băncile locale se împrumută între ele în lei. Indicatorul Robor este practic o medie aritmetică a cotaţiilor practicate de 10 bănci selectate de Banca Naţională. BNR calculează această medie zilnic, în condiţiile în care şi instituţiile de credit se împrumută zilnic între ele pe perioade care variază de o la un an. Robor este influenţat de încrederea băncilor între ele. Aceste cotaţii se colectează la ora 11, de la 10 bănci, număr apropiat de cel utilizat şi pentru calcularea cursului valutar publicat de BNR. Cu cât încrederea băncilor între ele este mai mare, cu atât valoarea valoarea Robor scade şi în cele din urmă scade şi dobânda la care se împrumută populaţia şi companiile.
„Banca urbană va arăta total diferit faţă de cum este acum. Multe dintre serviciile pe care clientul le făcea la ghişeu deja le face prin mobile şi internet.“
Dana Demetrian, vicepreşedinte retail şi private banking, BCR
♦ Retailul este o forţă în creditare şi va rămâne o forţă. În prezent retailul reprezintă 60-70% la noi, dar şi la nivel de piaţă. Vorbim de matematică pură, retailul este o forţă pentru că avem circa 12 milioane de persoane care ar putea fi eligibile pentru un credit faţă de câteva sute de companii eligibile pentru finanţare.
♦ În prezent retailul creşte şi creşte sănătos, iar cifrele vorbesc de la sine. Dacă ne uităm la producţia nouă vorbim de o creşte de două cifre, pe de altă parte stocul nu creşte, se menţine constant. Totodată, gradul de îndatorare nu este atât de mare în sistemul bancar, chiar dacă unele produse pot ajunge la un grad maxim de îndatorare de 60%, media este la 35 - 40% în cazul salariilor medii.
♦ O bancă care priveşte responsabil creditarea se uită la mai multe lucruri decât la creşterea salarială. O bancă se uită şi la istoricul clientului. Creşterea creditării nu este în acelaşi ritm cu creşterea salarială. Dacă salariul clientului a crescut, nu înseamnă că poate creşte şi gradul de îndatorare. Este o creştere a creditării în sistemul bancar, dar nu vorbim de o creştere exponenţială.
♦ Cultura de mobilitate a jobului în România este aproape de zero, nu trebuie să ne sperie faptul că tinerii încep să se gândească să nu îşi cumpere o locuinţă, suntem departe de schimbarea acestei culturi.
♦ Din punctul meu de vedere, gradul maxim de îndatorare ar trebui să fie la 30 - 35%. Dacă vorbim de salarii mici, de 1.200-1.300 de lei pe lună, vă întreb: din ce se poate trăi dacă acest client se îndatorează peste 30%? Dacă ne uităm pe portofolii istorice, observăm că aceşti clienţi nu se îndatorează mai mult de 30%. Este o realitate.
♦ Rata de default este foarte mică pe portofoliul nou: 1% pe credite consum şi 0,2% pe credite ipotecare.
♦ Produsele de bază din sistemul bancar se vor face în următorii ani online. Cardurile, creditele de consum vor merge în online. Pe de altă parte, produsele complexe, cum sunt produsele de investiţii se vor vinde cu siguranţă în sucursale, în sistemul de distribuţie standard.
♦ Mă aştept ca în cinci ani 10-15% din populaţia nebancarizată, undeva la 1 milion de persoane, să devină bancarizată.
Radu Gheţea, preşedinte, CEC Bank
♦ Fintech-ul va avea o influenţă asupra modului în care vor fi organizate băncile în următoarea perioadă. Activitatea bancară va fi influenţată de tehnologie.
♦ În România vor fi aduse foarte multe produse şi servicii adaptate la noua tehnologie datorită prezenţei băncilor străine. În România, servicii de genul cardurilor, internet şi mobile banking au prins mai repede decât în alte ţări, românii sunt foarte receptivi.
♦ Cred că se vor găsi soluţii de genul unor bănci mobile care să meargă în zona rurală. A ţine o unitate în zona rurală devine complicat pentru că nu sunt activităţi, sunt sate depopulate. Este greu să găseşti o persoană calificată pe care s-o angajezi în zona rurală.
♦ Altfel se vor petrece lucrurile în zona urbană. Acolo, tot ce este mai nou în domeniul digitalizării în banking va fi adus şi dezvoltat în România în următorii cinci ani.
♦ Eu sunt clar împotriva băncii specializate, pentru departamente de IMM-uri, pentru administraţiile publice locale, pentru finanţări sindicalizate. Nu toată lumea trebuie să ştie să facă de toate. Trebuie să faci faţă diversităţii şi problemelor care pot apărea şi de care nu am dus lipsă în ultimii zece ani.
♦ Banca urbană va arăta total diferit faţă de cum este acum. Multe dintre servicii pe care clientul le făcea la ghişeu deja le face prin mobile şi internet banking. Retailul va fi altfel, totul va fi ancorat în era digitală. Vor circula documentele prin canale electronice, dar contactul va rămâne între administraţii şi instituţii cel puţin în faza solicitării de credit, a discuţiilor preliminarii. Nu vor dispărea sucursalele, poate se vor reduce ca număr.
♦ În România există oportunităţi de dezvoltare pentru sistemul bancar, fie prin dezvoltări ale actualelor bănci, fie prin deschiderea unor noi bănci. Acest potenţial trebuie să fie exploatat.
Gabriela Nistor, vicepreşedinte retail, Banca Transilvania
♦ Retailul are o pondere foarte mare în portofoliul nostru, doar persoanele fizice la Banca Transilvania reprezintă 52%, este o pondere importantă. Retailul şi segmentul IMM-urilor sunt principale generatoare de profit pentru noi.
♦ Vrem să creştem în continuare pe retail şi segmentul IMM. Ne dorim să avem un portofoliu echilibrat, pentru că un portofoliu echilibrat te ajută şi în perioade bune, şi în perioade grele, oferă stabilitate.
♦ Am încercat să menţinem un echilibru între creditele de consum şi creditele ipotecare şi să fim undeva la 50%, plus – minus.
♦ Când am achiziţionat Volksbank, am preluat un portofoliu de credite cu ipoteci în spate, de aceea vrem să creştem acum într-un ritm superior pe credite de consum. Nu vrem să cădem în extreme.
♦ Am avut o creştere importantă pe segmentul de retail începând cu 2015 şi 2016, noi însă am crescut cu două cifre pe segmentul de consum şi pe ipotecar şi în perioada de criză.
♦ Vedem o tendinţă de renunţare la tranzacţiile cu cash în rândul populaţiei. Faptul că avansul numărului de plăţi nu s-a replicat în valoarea tranzacţiilor non-cash, iar tichetul scade înseamnă că oamenii folosesc cardurile mai des la cumpărături, lucru îmbucurător.
♦ Creditele imobiliare contează destul de mult la producţie nouă. Vedem oraşe mari precum Clujul unde piaţa imobiliară creşte accelerat, dar trebuie să ne uităm la factorii economici care au determinat creşterea. În Cluj avem dezvoltare economică, salariile sunt bune, există un hub IT, iar asta clar determină cerere şi duce piaţa în sus.
♦ Criza ne-a arătat că produsele simple şi uşor de înţeles de către client sunt mai bune. Simplu pentru client nu înseamnă simplu şi pentru noi. Scoringul cu siguranţă se va schimba, în fiecare an se vor adăuga date din social media, mai multe date tranzacţionale.
Cătălin Munteanu, director, Raiffeisen Bank
♦ În ceea ce priveşte clienţii din generaţia nouă, băncile trebuie să fie mult mai competitive, pentru a le da şansa de a experimenta, prin carduri de credite, prin credite de consum şi alte instrumente care îi pot ajuta, nu supraîndatora.
♦ În România, polarizarea recomandă o prezenţă puternică a sistemului bancar în zona rezidenţială. Polarizarea este un subiect complicat.
♦ Deschiderea generaţiei Millennials spre experimentare vine la pachet cu dorinţa de a experimenta din toate punctele de vedere, nu doar în ceea ce priveşte jobul, ei sunt preocupaţi de zona de sănătate, de educaţie. În 1980, an în care sociologii spun că a apărut această generaţie, 40% erau căsătoriţi şi aveau locuinţă personală, acum procentul este de 22%.
♦ Dincolo de echilibrul dat de creditele pe termen lung şi cele garantate, banca are obligaţia de a avea produse şi servicii care să atingă fiecare client în parte în mai multe perioade din viaţă.
♦ Ponderea plăţilor cu cardul la comercianţi reprezintă 5%, la care cred că au contribuit mult, pe lângă infrastructură, şi plăţile contactless.
Cosmin Vladimirescu, general manager, MasterCard România
♦ Suntem în urmă faţă de alte ţări, minimum cinci milioane de oameni nu au niciun fel de produs bancar, nici măcar un cont curent. Dacă misiunea noastră este să educăm financiar, atunci trebuie să aducem într-o lume normală, civilizată, restul de cinci milioane de români care nu au niciun serviciu bancar.
♦ Plăţile cu cardul reprezintă mult sub 10%, probabil am ajuns la 7% din totalul plăţilor. Am făcut un studiu la sfârşitul anului 2014 pe impactul plăţilor electronice în economia subterană, în urma căruia a reieşit că 4,4% erau plăţi cu cardul, 6% plăţi electronice. Cash-ul este încă rege.
♦ În 2014, economia subterană era la 28,4%. În ţările avansate din punct de vedere economic şi financiar, plăţile cu cardul înseamnă 50-60%, în unele cazuri chiar şi 95%, iar economia subterană este mai mică, 17-18%.
♦ Numărul de POS-uri creşte accelerat, dacă până acum se instalau 3.000 de POS-uri într-un trimestru, acum se instalează 15.000 de POS-uri într-un singur trimestru.
Cristian Popescu, managing director, SAP România
♦ Băncile au un capital imens. Trebuie doar să facă pasul pentru a digitaliza, adică să conecteze inteligent oamenii, businessurile şi informaţiile. Vor fi companii de succes care vor veni din afară.
♦ Eu văd contribuţia clară a cardurilor pentru a atrage clienţii spre digitalizare.
♦ În privinţa domeniului bancar sunt cele două reglementări, directiva referitor la serviciul de plată şi cea pentru protecţia datelor personale. Vor genera o mulţime de tranziţii în piaţă. Vor face posibil să apară o nouă categorie de furnizori de servicii.
♦ Datelele colectate în trecut ne ajută să generăm mecanisme de predicţie. Urmărim comportamentul unui client şi putem şti ce cumpără.
♦ Din multitudinea de canale din care colectăm informaţii, social network-ul este una dintre ele. Sunt multe mesaje de comunicare către consumator care nu sunt neapărat ajustate pe clientul respectiv. Putem face segmentări, pentru a şti cât mai bine ce vrea să facă un client şi pentru a-i oferi servicii specifice.
Dorel Niţă, head of data & research, Imobiliare.ro
♦ Piaţa imobiliară cunoaşte cele mai bune momente din ultimii 10 ani şi noi am văzut că punctul de jos a fost atins pe la mijlocul lui 2014, după care a urmat o creştere accentuată a preţului în ultimii ani. Dacă te uiţi doar la datele din România, vezi că faţă de anul anterior creşterea este de 10%.
♦ Preţurile caselor cresc mai rapid decât cele ale apartamentele sau terenurilor, pe fondul segmentării tipului de consumator. Mai sunt cei la prima achiziţie în procent de 40% şi aproape 15% dintre cumpărători achiziţionează case în scop investiţional.
♦ Sunt pieţe precum Cluj, Timişoara, Bucureşti care cresc cu 10 - 15% la nivel de preţuri. Noi vedem că cererea a crescut puternic faţă de anii anteriori pe fondul creşterii veniturilor, a dobânzilor scăzute şi a şomajului scăzut.
♦ Cred că ar trebui să ne uităm la un indice de preţ. A plecat de la un indice de la 70-80 de puncte în 2004, a urcat până la 170 de puncte în 2008, a atins minimul în 2014, iar acum este undeva la 105.
♦ Trebuie să fim atenţi la creşterea dobânzilor, aceasta va fi o greutate.
♦ Ofertele au scăzut şi scad în continuare. Se vând multe proprietăţi şi rămân mai puţine la vânzare. Se construieşte mai mult în regiunile nord-est, Iaşi, Cluj, decât se construieşte în Bucureşti şi Ilfov.
♦ M-aş uita la ce se întâmplă cu cererea, ce fac oamenii, ce îşi doresc să cumpere şi ce produse folosesc. Preţul poate fi înşelător.
„Sistemul bancar stă pe un munte de lichiditate şi în mod paradoxal nu sunt proiecte bancabile. Problema fundamentală este că există o lipsă de capital în România.“
Victor Andrei, director operaţiuni de piaţă, BNR
♦ Folosirea cursului afişat de BNR nu este obligatorie în tranzacţiile între persoane fizice şi nici între persoane juridice. Ministerul de Finanţe recomandă utilizarea acestui curs.
♦ La finalul zilei calculăm şi media ponderată a cotaţiilor din piaţă, care ia în calcul şi volumul tranzacţiilor. De regulă, media ponderată este apropiată de media aritmetică.
♦ În rarele ocazii când se doreşte o intervenţie pe curs, Banca Naţională poate interveni direct sau indirect prin anumiti participanţi din piată/intermediari.
♦ Piaţa valută este cea mai funcţională piaţă financiară din România. Tranzacţiile interbancare sunt de ordinul sutelor de milioane de euro pe zi. Săptamâna trecută am avut zile cu volum de un miliard de euro.
♦ Deciziile de politică monetară se bazează pe o analiză aprofundată. Urmărim de multe ori pe zi nivelul de lichiditate. Este monitorizare nu doar zilnică, împreună cu participanţii la piaţă, ţinem legătura şi încercăm să vedem lucrurile în timp real, investitori, sume, monitorizăm cererea şi oferta şi pe partea de piaţă monetară, şi pe partea de piaţă valutară.
♦ Va apărea un document cadru pentru a putea tranzacţiona produse derivate. Oferim produse derivate şi tocmai în sensul în care vedem şi încurajăm acest tip de acoperire a riscurilor la entităţile nefinanciare. Am lucrat destul de mult împreună cu Ministerul Finanţelor şi cu breasla trezorierilor.
♦ Există de mult timp o piaţă a contractelor nederivate în România. De la începutul anilor 2000 existau în general multinaţionale care făceau asta.
Ştefan Nanu, director general, Trezoreria Statului
♦ Necesarul brut de finanţare al statului este de 68-69 miliarde de lei, însă necesarul net, adică oferta efectivă de titluri care intră în piaţă în acest an, este de 24 miliarde de lei. Două treimi din necesarul brut de finanţare din fiecare an reprezintă rostogolire a datoriei.
♦ Vrem să ajungem la 70% din finanţarea netă internă pentru că vedem că există capacitate locală de absorbţie.
♦ Toate clasele de investitori îşi cresc expunerea pe titluri de stat, ceea ce înseamnă că există capacitate de absorbţie.
♦ Cea mai lungă maturitate pe care emitem titluri de stat este de 15 ani. Când emitem titluri pe termen lung depindem foarte multe de apetitul nerezidenţilor. Nerezidenţii au un apetit ridicat pe termen lung, în timp ce investitorii locali au apetit mai mare pe termen mediu şi scurt.
♦ Vor fi cheltuieli bugetare spre finalul anului. Vor fi bani de pensii şi salarii.
♦ Creşterea dobânzilor depinde de mulţi factori. Suntem la un nivel jos al dobânzilor, iar dacă ne uităm în trecut dobânzile ar trebui să crească. Creşterea dobânzilor depinde de modul în care va reacţiona inflaţia. Aşteptările inflaţioniste au un rol important, dacă ne uităm pe ultimele patru rapoarte de inflaţie ale BNR vedem o reducere a aşteptărilor inflaţioniste.
♦ Vrem să introducem răscumpări (buy-back) şi preschimbări de titluri, s-a lucrat foarte mult pe această temă şi suntem pe ultima sută de metri. Aceste instrumente ne vor ajuta să răscumpărăm emisiuni de sume mari, ne vor ajuta să ne extindem durata şi să limităm riscul de refinanţare.
Claudiu Cercel, vicepreşedinte pieţe financiare, BRD SocGen
♦ În Europa vorbim de doi-trei ani de rămâneri la un nivel de dobânzi relativ joase, sub cele din Statele Unite.
♦ Companiile au nevoie de infrastructuri pentru a investi, economia pare că se mişcă dezechilibrat. Când se va mai echilibra economia, şi firmele vor începe să aibă mai mult curaj. Actorul de reglare rămâne statul.
♦ Ce intră sub titulatura de credit furnizor este pe termen scurt. Noi am avut o criză financiară şi durează un timp până se reface încrederea. Când încrederea se va fi restaurat, pentru că încă nu se investeşte masiv în noi capacităţi de producţie, atunci nu vom mai vorbi de credite furnizor.
♦ Noi avem integrare într-o economie internaţională care musteşte de lichiditate.
♦ Creşterea dobânzii atrage nişte capitaluri, investitorii care cer preţuri mai mari, dar ei fac şi tranzacţii, aduc bani în piaţă şi ţin sub un anumit control dobânzile.
♦ Când ai un fond de investiţii care face o investiţie în piaţa românească, ei vin şi pe piaţa valutară de multe ori, pentru a efectua tranzacţii de cumpărare-vânzare. Cea mai mare parte a tranzacţiilor pe piaţa valutară la nivel global vin din această componentă investiţională.
♦ Dacă ne uităm la structura cotaţiilor, diferenţa dintre aceste dobânzi şi dobânda pe care o considerăm ca semnal de politică monetară arată această lichiditate excedentară din sistemul bancar.
♦ Aşteptările mele sunt ca dobânzile să nu crească mai mult de 25-30 de puncte de bază, în condiţiile în care aşteptările de inflaţie sunt undeva la 3,1%.
Adrian Pârvulescu, director trezorerie, UniCredit Bank
♦ Cursul este pe o tendinţă de depreciere şi este greu să facem previziuni.
♦ Piaţa este foarte lichidă, mai puţin de 10% din tranzacţii au o bază comericală, adică importuri şi exporturi, restul sunt aştepările investitorilor, adică tranzacţii investiţionale care nu au bază comercială. Restul de 90% reprezintă speculatii.
♦ Piaţa dobânzilor este dominată de preţul cererii şi al ofertei. Dacă ne uităm la un indicator pentru a anticipa evoluţia dobânzilor, ar trebui mai degrabă să ne uităm la inflaţie, adică să ne uităm la cererea de bani. Cu siguranţă că dacă inflaţia creşte, dobânzile o vor urma.
♦ Aşteptările privind evoluţia dobânzilor, asteptările inflaţioniste sunt reflectate în preţul ROBOR-ului.
♦ Cred că băncile încearcă şi discută cu clienţii şi le explică riscurile la care sunt dispuşi, nu doar riscul de dobândă, ci şi cel valutar. Sunt foarte mulţi clienţi care apelează la bănci pentru a-şi acoperi riscurile, putând astfel să se ocupe doar de afacerea de bază.
Mihaela Andriescu, business development manager, KeysFin
♦ Companiile din România au început să se îndrepte către a-şi atinge acele criterii care le fac să fie bancabile. Ştim că o companie este bancabilă dacă are capitaluri proprii pozitive, iar numărul capitalurilor proprii pozitive au început să crească în ultimii ani. De asemenea, rata lichidităţii, inclusiv cifra de afaceri a companiilor din România, a început să fie pe creştere, cel puţin pe ultimii trei ani analizaţi.
♦ Creditul comercial are o tendinţă de creştere, iar creditul bancar a scăzut comparativ cu anii anteriori, atât ca pondere, cât şi ca valoare. În 2016, creditul comercial a fost la 300 miliarde de lei, comparativ cu creditul bancar, care a fost la 133 miliarde de lei.
♦ Băncile trebuie să ofere suport unui număr mai mare de companii care se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte accesarea resurselor financiare. Băncile ar trebui să se uite mai atent la companiile mici, care încearcă să supravieţuiască.
Aurelian Mihăilescu, director trezorerie Raiffeisen Bank
♦ Nivelul de curs reflectă situaţia în care suntem. Altfel, în general zgomotul politic nu face bine pentru pieţe, însă depinde când apare. Dacă sunt momente în care există apetit de risc în pieţe, pentru că noi suntem corelaţi cu pieţele din regiune, atunci zgomotul politic de scurtă durată tinde să treacă aproape nesesizat. Dacă acest zgomot se adaugă peste o tensiune din pieţe sau dacă tinde să se permanentizeze, aş tinde să spun că face mai degrabă rău. Piaţa tinde să corecteze mişcări care nu sunt neapărat corect fundamentate.
♦ M-aş uita la supralichiditate. Stăm pe o lichiditate în sistem de 6 - 7 miliarde de lei. Faţă de azi, dobânda de referinţă ROBID/ROBOR va fi mai ridicată la final de an.
♦ Există potenţial de creditare şi pe măsură ce vom construi noua istorie sunt convins că şi ponderea creditelor bancare va începe să crească. Acei clienţi care s-au uitat din timp la semnalele de creştere a dobânzilor şi au luat credite cu o rată fixă nu o să aibă o problemă. Cei care au luat credite cu rată variabilă vor avea nişte probleme în cash-flow.
♦ Ministerul de Finanţe emite un miliard de euro pe lună, ce ne-ar putea duce cu gândul că este mult. Piaţa secundară este suficient de lichidă, dar să nu ne aşteptăm la piaţa secundară să poată executa un ordin mare. O medie rezonabilă a unui ordin este între 25-50 milioane de euro într-o zi.
Ştefan Marcu, director, A.T. Kearney
♦ Există nevoia de specializate în toate băncile, fie că sunt bănci mici, fie că sunt mari. Dacă vorbim de banking pentru medici sau agricultură, sunt bănci care au astfel de zivizii, iar băncile mici încearcă să îşi găsească nişele lor. Zona de IMM-uri este zona cea mai interesantă pentru toate băncile. Acestea au ţinut în viaţă nişte bănci, cu marje destul de bune.
♦ Diferenţa dintre o bancă mare şi o bancă mică, în ceea ce priveşte zona de reglementare, este zero. Astăzi, băncile de orice mărime trebuie să ţină aproape acelaşi număr de oameni şi pe compliance, audit, şi pe risc. Pentru băncile mici, să ai un business care să aducă un return de 10% este aproape imposibil.
♦ Dacă ne uităm în piaţă, mai sunt încă 5 milioane de clienţi, care pot fi bancarizaţi, dar accesul la ei este destul de redus pentru că majoritatea sunt din mediul rural. Dacă vorbim de partea de IMM-uri şi corporate, sunt 12.000 de firme care ar putea să ia credite, dar nu o fac.
♦ Se vede nevoia de consolidare a sistemului bancar, pentru că băncile mici nu au garanţia de a supravieţui pe termen lung.
♦ În următorii cinci ani, cred că din cele 37 de bănci vor dispărea în jur de cinci.
Andrei Caramitru, partener, Boston Consulting Group
♦ Cred că suntem într-o situaţie care pe hârtie este bună, dar există o criză de deconectare între sistemul bancar, economie şi clienţi. Nevoia de finanţare este de 100 miliarde de euro în infrastructură şi 30 miliarde de euro în zona IMM-urilor, iar aici vedem un gap imens care trebuie acoperit.
♦ Nu vedem modele de cooperare între bănci şi guverne/autorităţi. Există o deconectare între serviciile pe care băncile le oferă şi ceea ce îşi doresc clienţii. Clienţii văd simplitate, multe bănci sunt birocratice.
♦ Văd o deconectare între volumele generate şi nivelul redus al dobânzilor. Băncile îşi acoperă costurile cu marje foarte mari care nu sunt sustenabile, având în vedere ratele mici de dobândă în următorii ani.
♦ Singurele propuneri de dezvoltare vin de la guvern, nu vin idei de la mediul de afaceri, de la bănci. Nu am auzit vreo bancă să vină cu soluţii la problemele de infrastructură. Băncile ar trebui să aibă un rol mai important.
♦ Clar va fi consolidare şi specializare, vor rămâne câteva bănci universale suficient de mari şi multe bănci specializate, start-up-uri şi fintech-uri.
♦ Tehnologia poate simplifica mult sistemul bancar şi poate juca un rol important. Poate genera instrumente care îi va permite clientului să nu mai treacă prin procese birocratice.
♦ Este de două ori mai mult profit la IMM-uri decât la multinaţionale. Se creează business şi profit şi la nivelul IMM-urilor. Dar există aceea deconectare.
♦ Sistemul bancar stă pe un munte de lichiditate şi în mod paradoxal nu sunt proiecte bancabile. Problema fundamentală este că există o lipsă de capital în România. Un investitor are nevoie de câteva milioane de euro pentru a investi într-o fabrică, iar pentru a avea accesa un credit bancar are nevoie de un capital propriu de 20-30%. Trebuie să rişte, iar puţin oameni au capacitatea aceasta. Pentru a soluţiona problema poţi veni cu instrumente specifice care să acopere gapul de capital propriu necesar. Suntem inundaţi de bani, dar trebuie să ne organizăm să folosim instrumente specifice împreună cu sistemul bancar, astfel încât să împingem lichiditatea abundentă în economie. Sistemul bancar trebuie să vină cu propuneri concrete.
♦ Noi, românii, suntem foarte critici cu noi înşine. Dar dacă ne uităm la sistemul bancar local în comparaţie cu sistemele din Germania sau Italia, care se confruntă cu probleme uriaşe care au nevoie de fonduri publice pentru rezolvare, ne dăm seama că sistemul bancar de la noi este un paradis.
Oana Petrescu, partener, Deloitte
♦ Multe dintre băncile locale va trebui să îşi aleagă o specializare, fie sectorială, fie pe segmente sau zone geografice în următorii cinci ani. În mod clar se va merge spre segmentare şi spre ideea de clarificare a modelului de operare sau vor fi bănci-ecosistem care vor funcţiona pe o premisă de colaborare.
♦ Cel mai profitabil este să creezi un sistem în care integrezi produsele cu alte tipuri de produse şi servicii şi să fii de mai mare ajutor ca bancă, pentru serviciul public.
♦ Altă variantă ar fi ca băncile să fie fabrici de produse, credite de investiţii, credite ipotecare.
♦ Businessul care este bancabil acum poate creşte.
♦ Eu văd, pe clienţii existenţi, o posibilitate de creştere a pieţei. Pe domeniul nebancabil avem un caz de eşec de piaţă. E clar o zonă unde politicile publice nu au performat.
Mircea Bozga, partener, PwC
♦ Partea de reglementare va fi un focus pentru următorii ani. Reglementarea va fi mai greu de suportat pentru băncile mai mici, care vor avea aceleaşi costuri fixe ca şi băncile mari. Cu toate acestea, reglementările trebuie privite ca pe o oportunitate, atât în zona directivei europene PSD II, cât şi pe partea de fintech.
♦ Clienţii s-au schimbat foarte mult, vorbim de companii care au început să aibă roluri regionale. Competiţia este un lucru normal, fiecare îşi va ajusta politica în funcţie de ceea ce vrea să vândă.
♦ Discuţiile despre strategiile naţionale concrete, în care mediul de business să fie implicat, au apărut destul de târziu, acum câţiva ani.
