ZF Agropower. România are potenţial să irige 3 mil. hectare, dar investiţiile în reabilitarea infrastructurii de irigaţii sunt rentabile doar pentru 1,8 milioane de hectare. În 2020, efectiv s-au irigat 500.000 de hectare. Irigarea unui hectar presupune cheltuieli între 700 şi 750 de euro, costurile cu energia electrică fiind mari

România are o suprafaţă iriga­bilă de aproximativ 1 milion de hectare, o treime din suprafaţa totală amenajată pentru irigaţii, şi are potenţial să ajungă, din nou, la 3 milioane de hectare irigate, însă, din punct de vedere economic, este rentabil să reabiliteze doar 1,8 milioane de hectare din infrastructura principală, a fost una dintre concluziile ediţiei din 17 mai a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania, Microsoft şi Penny.

„Nu putem reabilita decât 1,8 milioane de hectare ca să fie eficient economic, restul, până la 3 milioane de hectare, sunt atât de distruse încât mai bine le facem de la zero. Dar, înainte să ne gândim la mai multe hectare irigate, ar trebui să ne gândim cum facem să irigăm 1 milion de hectare, pentru că noi încă acum investim în proiecte“, a spus Ştefan Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, în cadrul emisiunii ZF Agropower.

El consideră că în prezent Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) poate deservi cu apă o suprafaţă de 790.000 de hectare prin infrastructura actuală irigaţii. Cu toate acestea, reprezentanţii instituţiei spun că se pot iriga 1 milion de hectare, deşi în 2020, an în care a fost o secetă puternică, s-au irigat puţin peste 500.000 de hectare.

Infrastructura principală de irigaţii deserveşte întreaga ţară, iar beneficiarul direct al acesteia este ANIF. Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI), formate din minimum cinci membri fermieri, încheie contracte cu ANIF la începutul fiecărui an pentru a trimite apă gratuit pe canal, ele beneficiind de infrastructura secundară de irigaţii.

Până la finalul lunii aprilie s-au semnat contracte pentru o suprafaţă de aproximativ 740.000 de hectare, însă atât fermierii, cât şi reprezentanţii ANIF menţionează că o bună parte din apă se pierde pe canal. Mai exact, între 50 şi 70% din apa transportată pe infrastructura principală se pierde, acesta fiind şi unul dintre principalele motive pentru care trebuie accelerate investiţiile în reabilitarea infrastructurii.

„Pierderile pe reţeaua veche de irigaţii sunt foarte mari şi statul român a încercat să repună în funcţiune sistemele de irigaţii, dar nu a reuşit. Cred că trebuie atât pentru micii fermieri, cât şi pentru marii fermieri să se regândească de la zero sistemele de irigaţii. Trebuie să găsim resurse noi să putem iriga. La noi în zonă cheia a fost să forăm la adâncimi mici şi să facem puţuri de suprafaţă“, a spus Liviu Baltă, CEO al Colina Farms.

Antreprenorul afirmă că ar trebui ca statul să faciliteze accesul la investiţii în reţele moderne de irigaţii, pentru că folosind tehnologia, pot să-şi eficientizeze consumul de apă, să-şi reducă costurile şi să-şi crească productivitatea din ferme.

„Anul acesta am investit într-un sistem de irigaţii prin picurare – 250 de hectare, o investiţie de tip greenfield, pentru că un astfel de sistem ne oferă posibilitatea de a face economie de apă, fiind cu 50% mai eficient din punct de vedere al economiei de apă decât un sistem clasic, de exemplu. Astfel, reuşim să aducem apă când trebuie, unde trebuie cum trebuie, dar investiţia înseamnă o cheltuială de capital de 400 de euro per hectar, iar pentru un agricultor mediu este greu de susţinut fără să aibă suport“, a precizat Ovidiu Bucătaru, CFO în cadrul Grup Şerban Holding.

De altfel, irigarea unui hectar presupune cheltuieli între 700 şi 750 de euro, costurile cu energia electrică fiind mari.

România se bazează în principal pe Dunăre pentru irigaţii, însă debitul acesteia a fost de sub 3,5 m anul trecut, menţionează fermierii, astfel că pentru a uda „trebuie să conservăm apa în munţi“, crede Gheorghiţă.

„Dacă ne apucăm să reabilităm cele 3 milioane de hectare pentru irigaţii, ne trezim că le facem şi nu avem cu ce să le udăm. Trebuie să facem aducţiuni de apă pe văile actuale ale râurile care brăzdează Bărăganul sau puţuri subterane. În plus, nimeni nu se gândeşte cât costă să întreţii 3 milioane de hectare şi să exploatezi suprafaţa aceasta“, a precizat Gheorghiţă.

Ovidiu Bucătaru crede că ar trebui să ne uităm la modelul din Israel şi să folosim apă reciclată, epurată, recuperată din ape uzate menajere şi care să fie dusă într-o zonă unde poate fi folosită extrem de eficient pentru irigaţii.

„Am rezerve că în zece ani se va reface sistemul de irigaţii, pentru că până acum au investit doar antreprenorii“, a mai spus Gheorghiţă. Baltă a completat că „cu paşi timizi trebuie să mergem înainte“.

 

Ştefan Gheorghiţă

acţionar, Triagroexim

► Putem să deservim 790.000 de hectare prin sistemul de irigaţii actual. Dacă am reuşi să irigăm toată suprafaţa pe care avem potenţial, costurile cu energia ar creşte cu 23%, dar suprafaţa irigată s-ar dubla, ceea ce ar reduce costul de irigat pe hectar. Acum costul este de 90 de euro/hectar/udare, acest lucru ar reduce costul ANIF la 60 de euro.

► Americanii au început să acopere canalele de irigaţii cu panouri fotovoltaice, astfel încât să producă şi energie electrică, să reducă şi evaporaţia naturală.

► Orice cultură consumă un vapor de apă pe hectar, o parte vine de la natură, o parte îl cărăm noi. Cu ce ducem acest vapor? Avem nevoie de o bază stabilă. Avem nevoie de schimbări legislative, simple şi care nu costă. Am mari rezerve că în zece ani se va reface sistemul de irigaţii.

 

Ovidiu Bucătaru

CFO al Grup Şerban Holding

► Există o parte pozitivă pe care o vedem în ultima perioadă, lansarea programului Agro IMM Invest, care va fi operaţionalizat în perioada următoare şi care reprezintă o şansă pentru investiţii. Dar, ca fermier mic, este greu să-ţi construieşti un buget de venituri şi cheltuieli pe 7 ani.

► Acum avem o lipsă de predictabilitate generată de faptul că nu există termene. Cred că dacă avem termene precise, dacă statul va con­ştientiza interesul naţional în domeniul irigaţiilor şi dacă ne vom face treaba toţi, vom ajunge la cele 3 milioane de hectare irigate. Acum, sunt proiecte începute de 5-6 ani şi nu sunt operaţionale, pentru că nu avem acces la apă.

► Ce putem să preluăm din ceea ce am văzut în Israel? Să folosim apă reciclată, epurată, re­cu­perată din ape uzate menajere şi dusă într-o zonă unde poate fi folosită eficient pentru irigaţii.

 

Liviu Baltă

CEO al Colina Farms

► În legumicultura în spaţii protejate plusul este că putem să folosim apă mai puţină prin sisteme performante, cum este cel prin picurare. Mulţi dintre fermierii mici folosesc puţurile de suprafaţă, se folosesc de pânza freatică pentru a iriga şi în felul acesta consumul este optimizat la maximum. Şi la culturile de câmp, folosind tehnologia, se pot obţine randamente mai bune şi consumuri mai mici de apă.

► Ar trebui ca statul să faciliteze accesul la investiţii în reţele moderne de irigare. Fermierii mici şi mijlocii nu trebuie neglijaţi, ci ajutaţi să găsească soluţii să irige şi să aibă acces la sisteme de irigaţii la un preţ corect. Apoi, accesul la energie este important, poate să folosim mai multă energie verde.