Intre 14 si 26 noiembrie, 12 scriitori romani vor strabate Franta de la nord la sud, pentru a promova literatura romana in 30 de orase, in cadrul programului Les Belles Etrangeres, organizat de catre Centrul National al Cartii din aceasta tara. Se vor numara printre ei Ana Blandiana, Mircea Cartarescu, Stefan Agopian, Gabriela Adamesteanu. Cu aceasta din urma, autoarea "Diminetii pierdute", am realizat prezentul interviu, ca o avanpremiera la periplul francez, dar nu numai.
-Stimata doamna Gabriela Adamesteanu, clasamentul literar din "Bucurestiul Cultural", supliment al revistei 22, suscita un interes aparte in randurile lumii scriitoricesti din Capitala si din tara. Cum si de ce a aparut ideea unui asemenea top?
- Inca de dinainte de 1990, am observat ca exista o "bursa orala" a valorilor literare, ca premiile (date mult mai pe merit decat astazi) erau anticipate, ca intre scriitori se vorbea despre cartile bune si despre autorii lor. Eu nu am mai trait in lumea literara in ultimii 15 ani, iar timp de 10 ani nu am citit aproape deloc literatura; cand am reinceput sa citesc, am fost prinsa de cartile autorilor straini. Terenul literar romanesc de astazi imi este inca strain, dar citisem articole ce contestau autori pe care ii stiam importanti sau pledau pentru revizuiri (pentru ca daca nu citeam carti, in schimb citeam multa presa, de toate felurile). Hai sa facem si noi o ancheta pe tema aceasta, am propus, si tot incercand sa realizam o lista cat mai necontestata de critici care sa ne raspunda, incluzand toate regiunile, toate generatiile, toate gruparile, am ajuns si la numele de "Bursa a Valorilor Literare" - termenul ii apartine lui Paul Cernat. Am vrut sa tina un numar, doua, dar, ca orice bursa, si Bursa Valorilor Literare (BVL) si-a avut mersul ei. Se va opri insa deocamdata, la sfarsitul lui noiembrie, pentru ca trebuie sa mai gasesc surse de finantare pentru "Bucurestiul Cultural". Sper ca la anul s-o pot relua in alta forma, cu intrebari mai precise, tinand seama de tot ce ni s-a reprosat. Si eu am observat insa ca, in genere, oamenii au pregatite raspunsuri la propriile lor intrebari si pe acelea ti le ofera.
- La inceput, clasamentul a fost primit cu suspiciune, dar si-a castigat pe parcurs o credibilitate solida. Ce credeti ca a concurat la aceasta imagine favorabila actuala?
- La imaginea favorabila a "Bursei" trebuie sa fi contribuit: 1. perseverenta de a o continua (pentru ca la noi ceea ce incepe interesant se termina repede); 2. straduinta noastra de a fi cat mai echidistanti si transparenti (am avut si refuzuri ale unor critici solicitati, dar era dreptul lor sa nu vrea sa devina "brokeri") 3. nu in ultimul rand, numele celor care au raspuns si seriozitatea implicarii lor. Am primit multe semnale de interes de la un public mult mai larg decat stricta lume literara. Cred ca este un moment de crestere a interesului pentru cultura, iar informatia lipseste.
- Ati afirmat nu de mult ca nu vreti sa fiti considerata "scriitoarea unei singure carti". De ce nu va convine acest statut (desI nu va aflati nici pe departe intr-o astfel de situatie)? Si Proust este considerat, de multi, drept scriitorul unei singure carti, "In cautarea timpului pierdut".
- "In cautarea timpului pierdut" este numele unui ciclu de sapte romane, unele dintre ele in doua, altele in trei volume. Dar, pe langa aceste mii de pagini, Proust mai are si alte carti ("Jean Santeuil", "Les Plaisirs et les Jours", "Contre Sainte-Beuve" etc). Fireste, nu vreau sa fac nici cea mai mica apropiere intre Proust, scriitorul pe care l-am citit pentru lucrarea mea de diploma (aici m-ati nimerit), si mine. Dar sunt convinsa ca celelalte romane ale mele ("Drumul egal" (1975), 4 editii; "Intalnirea" (2003), deja tradusa si publicata de Editura Panorama din Bulgaria si fragmentar in antologia franceza realizata pentru Belles Etrangeres) si proza mea scurta ("Daruieste-ti o zi de vacanta" - 1979; "Vara-primavara" - 1979, 2 editii) sunt suficient de diferite de "Dimineata pierduta" pentru a nu fi acoperite de "gloria" ei.
- De la "Drumul egal al fiecarei zile" la "Dimineata pierduta", apoi la "Provizorat" - romanul la care scrieti in prezent -, opera dvs. este legata simptomatic de "Dimineata pierduta", fie prin personaje, fie prin tematica. Este cartea aceasta, in cele din urma, un referential pentru creatia dvs.?
- Nu prea inteleg ce se poate sti despre "Provizorat ", cartea la care scriu acum, pentru ca nici eu nu stiu destul despre ea, in afara de faptul ca proiectul ei a premers "Dimineata pierduta". Dar pot sa va asigur ca nu exista intre ele nici o legatura.
- "Dimineata pierduta" va aparea in curand la Gallimard. Cum estimati ca va fi primita de catre cititorul francez?
- "Matinee perdue" a aparut deja, iar redactorul caruia ii datorez publicarea mi-a trimis un mesaj emotionant si un exemplar pe care sper sa il primesc inainte sa ajung in Franta. In rest, vom vedea, am spus si in alte interviuri ca literatura pierde tot timpul cititori in lume, competitia intre carti este foarte dura, iar cititorul occidental nu este interesat de cartile autorilor est-europeni pentru ca nu il intereseaza suficient lumea noastra. Cartile se vand deseori impreuna/datorita unei povesti despre autorul lor, tocmai pentru a "acrosa" cititorul - dovada pierderii unui apetit pentru lectura. Dar ce, la noi este altfel?
- Ati afirmat in cateva randuri ca profesia de scriitor este o meserie mult mai grea pentru o femeie decat pentru un barbat. De ce credeti asta?
- Profesiunea de prozator (la care de fapt m-am gandit) cere foarte multe ore de munca, iar femeile au mult mai multe obligatii domestice, familiale decat barbatii etc. Mai sunt si alte inconveniente, dar nu vreau sa le indepartez pe tinerele care vor sa urmeze aceasta profesiune, pe care, altminteri, o gasesc fascinanta.
- Vorbind despre dificultatea exercitatii acestei meserii de catre noi, femeile, ce ar fi trebuit sa sacrificati si nu ati sacrificat in calitate de femeie-scriitor?
- Nu cred ca "sacrificam" ceva pentru altceva, cred ca "alegem" intre ceva si altceva, pentru ca ne dorim, de regula, o existenta cat mai plina; sau chiar mai multe tipuri de existenta deodata. Eu folosesc cuvantul "sacrificiu" doar cu sensul lui religios (asadar, indepartat), nu si in sfera laica, nu si pentru viata curenta etc. Alegem, deci, mai bine sau mai prost, putem regreta (sau ne putem felicita pentru) o alegere sau alta; uneori nici nu avem alegere. Nu am sentimentul ca am sacrificat ceva, ci ca am ales, de obicei, ceea ce mi-am dorit mai mult. Dar, in acelasi timp, am sentimentul ca traseul vietii ne este dat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
