Nu exista teorie mai paguboasa pentru un ortodox european decat cea a sociologului german Max Weber, care lega doctrina religioasa (in speta, cea protestanta) de formarea unui anumit comportament economic (respectiv capitalismul). Desi mai multi autori au atras atentia ca ipoteza lui Weber are o aplicatie istorica si regionala (el referindu-se mai ales la puritanism si la Anglia secolului al 17-lea) si nu afirma o dependenta obligatorie intre protestantism si capitalism, nu au intarziat sa apara speculatii impotriva celorlalte confesiuni, ajungandu-se in extrema pana la decuparea ortodoxiei de pe harta Europei politice.
Ca ipoteza sociologului german poate fi valabila intr-un anume loc si la un anumit moment, poate fi adevarat, dar infirmarea ei ca teorie absoluta o demonstreaza - si aceasta se vede dintr-o privire - inflorirea capitalismului in aceeasi masura in regiunile europene preponderent catolice sau in tari exotice din Orientul Extrem (cine s-ar fi gandit la Japonia?), dupa cum si esecul sau in zonele puternic protestantizate ale Africii (Africa de Sud).
Iar daca teoria weberiana ar fi sa aiba dreptate, vectorul determinarii ar trebuie oarecum inversat: nu cumva Reforma a reusit (in Anglia sau in Germania) pentru ca interesele politice si economice reclamau o noua ideologie in Biserica? Altfel spus, noua cultura politica si economica s-a profilat inaintea reformei confesionale. Cele doua s-au legitimat reciproc (ceea ce nu-i totuna cu determinat) - aici poate avea dreptate teoria weberiana. Dar intre doctrina protestanta a predestinarii si stimularea adunarii de capital, ca sa le pui in legatura directa, cum face sociologul german, sunt mult prea multi ani (aproape o suta) si prea multe planuri intermediare - politice, nationale, sociale - de care trebuie sa se tina cont.
Insa nu critica teoriei lui Max Weber o avem in vedere aici. Indiferent ce "etica" a purtat germenii capitalismului, acesta a avut o evolutie pandemica. Catolicismul a creat conditii la fel de bune capitalismului. Le-ar fi oferit si ortodoxia, daca in ultimii 500 de ani nu ar fi evoluat intr-un context geo-politic total diferit de cel european. Ramanerea noastra in urma (de la retragerea aureliana, pana in istoria recenta) nu s-a datorat unor diferente confesionale, ci unei geografii nefericite...
In fond, ce i s-ar putea reprosa, din punct de vedere doctrinar, ortodoxiei, incat sa merite un tratament diferentiat? La nivelul organizarii bisericesti si in cult, nu exista nici o diferenta semnificativa intre ortodoxie si catolicism. Un bun catolic crede, gandeste si se poarta ca un bun ortodox. Deosebirile apar la nivelul teologiei academice, dar acestea sunt treaba unei maini de oameni care le inteleg si le discuta. De ce catolicismul poate face parte din Europa, iar ortodoxia nu?
E drept ca ortodoxia are spiritualitatea ei, cel mai adesea interpretata reductionist, ca fiind "contemplativa", predispunand la "inactivism social" si "resemnare". Dar in practica lucrurile stau altfel. Sa luam exemplul Arhiepiscopiei Iasilor in ultimii zece ani: a redeschis o facultate teologica si un seminar, a infiintat o editura cu tipografie ("Trinitas"), un post de radio, cateva cabinete medicale ultradotate si chiar un intreg spital, a construit biserici si a renovat vechi manastiri, a adus la Iasi o multime de patriarhi si cardinali, in fine, a transformat Iasii intr-un oras de pelerinaj national si european. Daca ortodoxia este contemplativa, cu siguranta aceasta se intampla numai in afara programului de lucru...
Sau poate Biserica noastra este "fundamentalista" si "anti-europeana"? Dar ea se numara printre fondatoarele ecumenismului, a participat in structurile lui europene si euro-atlantice (intr-o vreme in care Europa noastra era "Tratatul de la Varsovia"), iar in prezent cateva personalitati bisericesti (cum este mitropolitul Daniel) fac o mai buna imagine Romaniei decat intregul parlament la un loc!
A coabitat ortodoxia cu comunismul, asa cum se tot spune, invocandu-se contraexemplul Poloniei? Dar e totuna cu a spune ca, astazi, catolicismul coabiteaza cu comunismul in Cuba, cu terorismul in Irlanda de Nord sau cu anarhia in America Latina... Nu trebuie cautate explicatii confesionale acolo unde sunt mult mai la indemana cele politice, sociale si economice.
Din fericire, crestinismul istoric, indiferent de confesiuni, nu determina sisteme economice, ci se integreaza acestora. "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta", a accentuat Mantuitorul. Teza weberiana se intemeiaza, asa cum am mai spus, pe o conjunctura locala si irepetabila. In concluzie, nu ortodoxia ne va scoate sau nu in afara Europei unite, ci media dintre performantele noastre economice si calculele politice ale administratorilor lumii de maine.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
