Surprinzatoare si "bizara" aparitie, dunareana Catalina Cadinoiu are constienta si luciditatea perceptiei meschinariei cool, confuzia orasului travestit, cu "un cer prea departe de om": "Aici detinutii merg pe varful degetelor, si noi,/ restul in genunchi desi nu sunt altare/ la tot pasul pe strada" (Detinutii merg in varful degetelor).
Aparitie originala, de gust flower-power ("doua ciubote mici de blug, cu toc inalt/ erau pantofii mei de dama", Aproape ruine tot timpul), "imi torn vin rosu pe cateva franturi din Delibes", Periodice din scara blocului), isi cauta gasca ei de fete, simpatic-anarhista, pentru cafeaua duminicala: "Le voi cauta pe Ani, Diana, Mara/ ne intalnim duminica la o cafea?/ o cafea fara noima/ intr-o noapte buna cu vise razand in somn/ in zat vom bulversa Republici, in tigari vom arde/ Sodome, din scrum va cadea Constantinopolul/ vom gandi legi, vom fi presedinti destituiti", Buna ziua). In plus, permanenta dublare a imaginilor prezentului cu unele in transa rememorarii meditative – portretele prietenilor ei de la Dunare, Pasa, pescarita Ulia, Afanasie, Maria Tutov – cand compune aceasta "poveste verde", cu iz de ploaie primavaratica, in timp ce cocheteaza cu bizareriile teatrale ale existentei.
Si e doar o asociere formala sa crezi ca autoarea demonstreaza cumva melancolia istratiana a personajelor dunarene, sihastrii misteriosi ai plaurilor. Melancolia ei e metatextuala, a contextului fictional, a povestii, adica. Povestea ei "verde, verde de catifea", cu pescarite care vand vodka si… nuferi, cu pescari blestemati sa traiasca "in sangele deltei’, e una "secventiala" (discontinua), glisand intre doua planuri: "facilul" asumat al povestii si interpretarea constienta a acesteia, ceea ce nu exclude deloc o "naratoare" fresh, provocatoare si razand in nas "canoanelor" de "generatie".
Mai mult, fragmentarea discursului (prin sincope in derularea coerenta a unui scenariu liric; sfidarea logicii formale a discursului) si inclinatia spre imagerie ambigua, fantasta, tin de poetica generatiei ’80. Ceea ce imi pare o recuperare interesanta!
"sunt un gand/ sunt o lege/ ce dincolo de usa devine infractiune/ Doar dincolo de usa incep eu"; "imi cer scuze, nu va pot spune cat e ceasul/ mi-a cazut umbra de pe zid/ difuza ca o herghelie de cai orbi/ umili"; "astept ploaia!"; "timpul, strazile, cerul se arunca-n mine"; "regizorii pandesc de sub ziare iarna-n Kiseleff"; "strazile au fost pavate, casele nu se mai vad/ de ziduri si poate e bine/ n-as suporta sa vad cum m-am pierdut de tot"; "zeul/ ranjind cu dintii de marmura alba,/ crucile care explica de ce cresc atatia meri in lume:/ cand sadesti pacat, pacat va creste"; "pantofii ei renegati/ de toate drumurile./ Ma privea cu fier incins/ printre suvitele parului din alta istorie"…
*) Catalina Cadinoiu, Nuferii mor in cada, Editura Cartea Romaneasca, 2008
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
