Yukio Mishima
Îngerul decăzut
Editura Humanitas fiction
Traducere din japoneză şi note de Andreea Sion. Volumul care încheie tetralogia „Marea fertilităţii”, considerată capodopera lui Yukio Mishima – precedentele sunt romanele „Zăpada de primăvară”, „Cai în galop” şi „Templul Zorilor”. Romanul a fost terminat în dimineaţa zilei de 25 noiembrie 1970, cu câteva ore înainte de sinuciderea rituală a scriitorului. Avocatul Honda, ajuns la optzeci de ani şi foarte bogat, întâlneşte un tânăr de şaisprezece ani, orfan, şi îl adoptă, creazând că este a treia reincarnare a prietenului său din perioada adolescenţei, Kiyoaki; acesta , a apărut în Zăpada de primăvară şi a avut un sfârşit tragic. Dar bătrânul are surprize.
Dara Horn
Lumea ce va să vină
Editura Litera
Traducere din limba engleză de Mariana Piroteală. Dara Horn este una dintre cele mai valoroase tinere romanciere ale Americii. A debutat fulminant în proză, în 2002, obţinând cu primele două romane un număr impresionant de premii şi, totodată, de recenzii elogioase în principalele cotidiane din America. Opera ei a fost tradusă până acum în 12 limbi. Romanul „Lumea ce va să vină”,publicat în 2006, este al doilea în bibliografia scriitoarei, fiind recompensat cu National Jewish Book Award (2007) şi Harold U. Ribalow Award (2007). Este povestea unui studiu de Chagall furat dintr-un muzeu, care începe în Rusia revoluţionară şi se încheie în anii 2000.
John Burnham Schwartz
O singură clipă
Editura RAO
Traducere din limba engleză de Petru Iamandi. „Într-o seară tragică, familia Learner opreşte la o benzinărie de pe Reservation Road. Josh, fiul de 10 ani, coboară şi este izbit de o maşină. În aceeaşi seară, avocatul Dwight Arno şi fiul său, Sam, de 11 ani, merg împreună la un meci de baseball. Sam locuieşte cu mama sa, care a divorţat de Dwight în urmă cu ceva timp. În drum spre casa fostei sale soţii, unde trebuie să-l ducă pe fiul său, Dwight îl loveşte cu maşina pe băiatul lui Ethan Learner. Speriat, avocatul fuge de la locul accidentului, lăsându-i pe Sam şi pe Ruth, fosta lui soţie, să creadă că a lovit un câine. O poveste simplă, tragică, trăită intens, despre laşitate, răzbunare, tragedie şi curaj.”
Marta Petreu
Ionescu în ţara tatălui
Editura Polirom
Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. „Pe la jumătatea anilor ’70, o rudă a autoarei i-a dăruit acesteia două volume cu teatrul lui Eugen Ionescu, îndemnând-o să le citească. În urma lecturii unui mare număr de texte – de la operele lui Ionescu şi corespondenţa acestuia cu diverşi scriitori, până la istorii ale literaturii sau lucrări de critică literară –, Marta Petreu încearcă să surprindă semnificaţia încifrată de Ionescu în rinocerii săi cu număr niciodată precizat de coarne. Textele despre filosofia şi ideile politice ale marelui scriitor si despre raporturile acestuia cu ideologia generatiei ’27 sau cu România sunt completate de o addenda în care autoarea răspunde obiecţiilor formulate de Marie-France Ionesco la adresa volumului Ionescu în ţara tatălui.”
Marc Levy
Şi dacă aş mai trăi o dată
Editura Trei
Traducere din franceză şi note de Marie-Jeanne Vasiloiu. Încă un roman de succes al celebrului scriitor francez, ale cărui cărţi s-au publciat, în întreaga lume, ân mai bine de 27 de milioane de exemplare. „Andrew Stilman este un foarte bun reporter de la New York Times si tocmai s-a căsătorit – spune editura. În dimineaţa zilei de 9 iulie 2012, în timp ce face jogging de-a lungul râului Hudson, cineva îl atacă brutal. Îşi va recăpăta cunoştinţa, dar pe data de... 9 mai 2012! Cu două luni mai devreme. Cu două luni inainte de a fi fost ucis! Începând de acum, mai are la dispozitie şaizeci de zile pentru a afla cine este asasinul sau.” Şi, eventual, pentru a dejuca planurile sorţii.
Cristian Bădiliţă
Fructele absenţei
Surâsuri şi exorcizări
Editura Vremea
„Scrisul şi iubirea sunt fructele Absenţei. Nu ale singurătăţii. Absenţa şi singurătatea nu se confundă. Absenţa e antidotul singurătăţii. Pentru că e chiar absolutul ei. Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viaţa însăşi. Celelalte depind de circumstanţe. Se schimbă peisajul, se schimbă şi viciul; circumstanţa trece, viciul dispare. Dar, în fond şi la urma urmei, viaţa nu e şi ea tot o circumstanţă? Copiii mei sunt dovada existenţei lui Dumnezeu, a frumuseţii şi bunătăţii acestei creaţii în pofida răului care-i va da târcoale până la sfârşitul veacurilor. Nu vorbesc ca părinte, ci ca fiinţă simţitoare şi gânditoare. Nu găsesc alt argument mai evident, mai concret, mai puternic pentru a dovedi (în chip subiectiv-mistic) existenţa Principiului divin decât bucuria pură şi gratuitatea pe care o degajă sufletul unui copil.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
