Printre filmuletele de desene animate care - alaturi de reclame, stiri, caricaturi, buletine meteorologice si alte informatii mai mult sau mai putin utile - sunt proiectate prin grija firmei Infoscreen pe ecranele montate in statiile metroului munchenez, unul anume (daca nu ma insel, semnat de Mordillo) ilustreaza extrem de sugestiv relatia contradictorie dintre libertatea de creatie a artistului si dreptul la ocrotirea sferei private: o femeie pozeaza rabdurie pentru un nud, dar cand vede rezultatul (un tablou abstract!) ii da indignata pictorului cu panza in cap.
Daca in arta plastica asemenea situatii sunt mai rare, caci e de presupus ca modelul accepta de la bun inceput ca imaginea sa-i fie reprezentata, in maniera si cu maiestria proprii artistului, avand indeobste posibilitatea sa urmareasca pas cu pas elaborarea portretului si sa-si formuleze pe parcurs eventualele observatii critice (sau, in cazuri extreme, sa refuze finalizarea lucrarii), in literatura situatia e de cu totul alta natura si se ajunge nu o data la scandaluri, la procese interminabile, disputate cu inversunare pana in fata celor mai inalte instante. Caci si personajele literare au adeseori un prototip in carne si oase, numai ca scriitorul - spre deosebire de pictor si sculptor - nu lucreaza in prezenta personajelor sale, ci isi compune portretele din memorie, fara a le cere acestora asentimentul. Dimensiunea epica a literaturii complica si mai mult lucrurile, deoarece intamplarile relatate pot fi la randul lor preluate din realitate, facand astfel publice secvente din viata intima a persoanelor care ii servesc autorului drept model.
Un asemenea caz infierbanta de cativa ani spiritele in lumea literara si artistica din Germania. Binecunoscutei edituri Kipenhauer & Witsch i s-a interzis, la 21 iunie 2005, printr-o sentinta a Tribunalului Federal, sa continue publicarea romanului Esra al scriitorului Maxim Biller, dand astfel curs solicitarii unei foste prietene a autorului si mamei acesteia, care afirma ca s-au recunoscut in doua personaje ale cartii, si confirmand astfel sentinta din anul 2003 a Tribunalului Landului Bavaria si cea din anul 2004 a Curtii Bavareze de Apel. Tribunalul Federal aprecia ca, prin publicarea cartii, drepturile celor doua reclamante au fost lezate, intrucat ele pot fi identificate in personajele Esra si Lale, fie si numai de catre persoanele din cercul cunoscutilor: autorul nu ar fi "anonimizat" in suficienta masura cele doua personaje, preluandu-le in roman ca "portrete" si nu ca "tipuri". In septembrie 2005, editura a facut recurs la Tribunalul Constitutional, considerand ca prin aceasta sentinta este adusa exprimarii artistice o ingradire de ordin general, care ii ameninta pe toti scriitorii si editorii. Fara insa a mai astepta judecarea recursului, cele doua femei au intentat editurii si autorului un nou proces, prin care pretind 100.000 euro ca despagubiri pentru daune morale.
Suportul juridic al sentintelor citate rezida in dreptul civil german, care garanteaza respectul onoarei (articolul 1 al Constitutiei afirma solemn intangibilitatea demnitatii umane), dreptul asupra numelui si asupra imaginii proprii (daca si in ce conditii imaginea propriei persoane poate fi facuta publica). Dar tot constitutia germana (articolul 5) garanteaza si libertatea artei; legea interzice prescrierea de reguli privind creatia artistica si ingradirea ei prin interventii asupra metodelor, continutului sau a tendintelor activitatii artistice. Cum se vede, libertatea de creatie a scriitorului, a artistului in general, poate veni uneori in conflict cu drepturile fundamentale ale fiecarui cetatean, iar in ce masura prevaleaza una sau alta o stabilesc, de la caz la caz, instantele judecatoresti.
Trebuie spus ca romanul Esra nu este primul (probabil nici ultimul) caz controversat: din ratiuni asemanatoare a fost interzisa in anul 2003 publicarea romanului lui Alban Nikolai Herbst Meere (Mari) - si exemplele ar putea continua.
De asta data, insa, si mai ales dupa ce reclamantele au pornit cel de-al doilea proces, mobilizarea opiniei publice a depasit limitele unor luari de pozitie individuale. Intr-un apel publicat pe 24 iulie a.c. in ziarul Suddeutsche Zeitung, o suta de figuri proeminente ale vietii culturale se pronunta ferm pentru apararea libertatii de creatie. "Ar fi ruina literaturii, falimentul libertatii artei, se spune in apel, daca pe viitor fiecare ar cere despagubiri, cand ar crede ca se recunoaste intr-o opera de fictiune. In locul redactorilor, primii lectori ar fi avocatii, in locul calitatii ar prima inatacabilitatea. (...) In asemenea circumstante, nici Suferintele tanarului Werter si nici Casa Buddenbrock nu ar fi putut sa apara." Semnatarii se alatura opiniei P.E.N.-clubului german, Asociatiei librarilor germani si Uniunii scriitorilor germani, care au pledat impotriva interzicerii cartii, in fata Tribunalului Constitutional; ramane de vazut in favoarea cui se va pronunta acesta.
Munchen, 28 iulie 2006
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
