Valerio Massimo Manfredi este profesor de arheologie la Universitatea Bocconi din Milano. A predat si a tinut conferinte in cele mai prestigioase institutii stiintifice italiene si din intreaga lume. A condus, de asemenea, importante expeditii arheologice. Colaboreaza ca specialist in istoria antica la revista "Panorama" si la cotidianul "Il Messaggero". Ca autor de proza, a publicat romanele: Palladion, Lo scudo di Talos, L''Oracolo, Le paludi di Hesperia, La torre della solitudine. In limba romana au fost traduse Alexandru cel Mare, Faraonul nisipurilor, Ultima legiune, Akropolis si Imparatia dragonilor. Colaboreaza cu cinematografia si cu televiziunea in productii internationale de prestigiu.
La Editura Allfa a aparut un nou roman semnat de Valerio Massimo Manfredi - Tiranul. Este aventura unui om care a reusit sa stranga sub comanda sa cea mai mare armata a Antichitatii, a inventat masini de razboi infricosatoare si invincibilele pentere, nave de lupta cu cinci randuri de cate cincizeci de vaslasi. A purtat cu cartaginezii cinci razboaie si a condus zeci de batalii, a fost ranit de patru ori, lovind fara crutare in dusmani si chiar in prieteni pentru a fauri un stat ce se intindea pana pe coasta de nord a Adriaticei.
- Va considerati un istoric sau un literat? Care dintre posturi e mai aproape de sufletul dvs. si de ce?
- Cred ca sunt un om de stiinta care are talent literar. Nu exista in mine o preferinta pentru una sau alta dintre aceste inclinatii ale mele. N-as putea renunta la nici una dintre ele. De fapt, sunt un om al emotiilor intense, iar emotiile sunt eliminate din cercetarea stiintifica. Literatura imi permite sa le exprim.
- A fost dificila trecerea de la arheologie la literatura? Cum s-a petrecut?
- N-a existat o schimbare, am continuat si comunicarea stiintifica. Am scris nu mai putin de opt studii academice, dintre care unele au fost considerate fundamentale. De pilda, La Strada dei Diecimila (Drumul celor Zece Mii), o cercetare pe care am terminat-o abia acum doi ani. Proza are, evident, un public mult mai larg si aceasta inseamna o schimbare importanta in viata. Intalnesti mult mai multi oameni, cateodata chiar mari si faimoase personalitati; intotdeauna ma mira ca aceste personaje doresc sa ma intalneasca sau sa ma cunoasca nu pentru activitatea mea in domeniul stiintei, ci pentru cea literara. Este limpede ca, atunci cand daruiesti emotii, dai nastere mai mult admiratiei si recunostintei decat prin comunicari stiintifice.
- Continuati sa predati istoria?
- Predau in continuare arheologia, la universitatea Bocconi din Milano, dar am tinut cursuri si in alte locuri, precum Havana, Bogota, Bilbao, Madrid, Sorbona, Oxford (New College) si altele. Dar pentru mine este o bucurie imensa sa ma intorc la sapaturi. Cred ca toamna viitoare ma voi afla din nou in teren. Am mai multe propuneri.
- Expeditiile arheologice in zona mediteraneana v-au ajutat la scrierea romanelor dvs. Dar care e rolul fictiunii?
- Nu as numi-o fictiune, ci imaginatie, principala calitate a unui scriitor. Este capacitatea de a crea vieti si lumi paralele si alternative. Dintr-un anumit punct de vedere, un roman inseamna imaginatie suta la suta, pentru ca este construit in intregime de autor. Referirea la fapte petrecute in realitate poate exista sau ba. Literatura nu are misiunea de a informa, ci de a impresiona, de a comunica emotii pe care altfel nu le-am putea cunoaste vreodata. Iar aceasta din cauza ca mintea noastra este mult mai mare decat viata noastra. Exista persoane care-si petrec intreaga viata intre un pat si un scaun cu rotile: literatura (sau arta in general) le daruieste emotii, aventuri, experiente, orizonturi pe care altfel nu le-ar fi putut cunoaste. In tinerete am petrecut cinci ani buni intr-un colegiu cu un regim foarte sever, in care erai absorbit de studiu si de activitati de rutina aproape tot timpul. In perioada aceea am citit un numar impresionant de carti, tocmai pentru ca in felul acesta ma eliberam, zburam departe, traiam aventuri minunate: "Insula comorilor", "Douazeci de mii de leghe sub mari", "Odiseea", "David Copperfield", "Fratii Karamazov", "Razboi si Pace"... Imi amintesc si acum de acele vremuri ca despre una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea.
- Care este epoca in care v-ati fi simtit cel mai bine?
- Aceea in care traiesc.
- Socotiti ca reinvierea epocilor apuse este o evadare din contradictiile lumii
contemporane sau ca trebuie sa invatam mereu ceva?
- Proza mea este plasata in toate epocile, chiar si in viitor. Alegerea unuia sau a altuia dintre locurile de desfasurare a actiunii depinde doar de intensitatea emotiilor si de spectaculozitatea scenelor pe care mi le poate inspira. Desigur, poate transmite si mesaje importante, ba chiar cunostinte, pentru ca are o dimensiune in plus fata de cea a istoriei: viata in deplinatatea si globalitatea ei. N-as zice ca este vorba despre o fuga, dar este adevarat ca societatile contemporane sunt din ce in ce mai aglomerate, mereu mai anonime, mereu mai putin emotionante. Cei mai multi dintre oameni fac aceleasi lucruri in fiecare zi, in fiecare an, toata viata. Literatura da forta individului si-l elibereaza din chingile mereu mai stramte ale vietii de zi cu zi.
- Tiranul este a sasea dvs. carte tradusa in limba romana. De care va simtiti cel mai aproape? De ce?
- Poate de L''Oracolo, care nu a fost inca tradus in limba romana. Este o poveste plasata in Grecia dictaturii militare, in care circula peste tot un personaj misterios. Acesta isi schimba mereu identitatea, apare si dispare, reuseste intotdeauna sa previna orice incercare de a fi capturat. Iar adevarata sa identitate, dezvaluita in ultimele pagini, este o lovitura de teatru formidabila.
- Unde, in ce epoca si in ce lume, va veti purta cititorul in urmatoarea dvs. carte?
- Nu m-am hotarat inca. Am de ales intre doua sau trei subiecte si in cateva luni voi decide si voi porni intr-o noua aventura.
- Care este rolul literaturii istorice?
- Nu inteleg intrebarea, dar, daca este ceea ce imi inchipui eu, am sa va spun ca nu exista opera literara care sa nu fie si istorica. Nici un roman nu poate exista in afara istoriei. Este doar o chestiune de cronologie, mai mult sau mai putin aproape de vremurile in care traim noi.
- Ce stiti despre literatura romana?
- Il cunosc pe Mircea Eliade si cunosc o buna parte din literatura stiintifica din domeniul meu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
