O emisiune de radio sau de televiziune in direct comporta un risc urias: acela ca la un moment dat cineva sa sune si sa vorbeasca intr-un limbaj trivial. Este motivul pentru care cele mai multe posturi au niste asa-numite filtre, niste redactori care intai testeaza auditorul, dar care din pacate nu elimina complet pericolul: omul se poate comporta exemplar in discutia-filtru, dar, odata intrat in emisie, tot isi da in petec.
Inca si mai delicata decat aceasta situatie este cea in care cineva suna si raspandeste un zvon cu concursul moderatorului. Un caz exemplar din acest punct de vedere, care a creat o adevarata isterie in America anilor '60, este cel petrecut in Detroit, care il viza pe unul dintre Beatles, respectiv pe Paul McCartney. Cazul este foarte cunoscut si face inca obiect de studiu in manualele privitoare la mecanismele zonurilor din intreaga lume. Insusi profesorul francez Jean-Noel Kapferer, o somitate pe plan mondial in ce priveste tematica zvonurilor, ii dedica un tratament special in cartea sa Rumeurs. Le plus vieux media du monde (tradusa si in romana la Editura Humanitas sub titlul Zvonurile).
Pe 12 octombrie 1969, Russ Gibb, un realizator de emisiuni de muzica pop la postul de radio WKNR-FM din Detroit primeste un telefon de la un ascultator care se prezinta drept Tom si care ii cere nici mai mult nici mai putin decat sa asculte Revolution no. 9 a formatiei Beatles... pe dos, adica de la coada la cap. Trebuie spus ca la vremea aceea posturile de radio aveau posibilitatea sa audieze un disc "invers" (tehnica foarte uzitata astazi pe orice fel de suport electronic). Este o melodie celebra in care John Lennon repeta obsedant la sfarsit "number 9, number 9, number 9...". Ascultatorul sustinea sus si tare ca daca melodia ar fi ascultata "pe dos" in loc de acest "number 9? s-ar auzi foarte clar cuvintele Turn me on, dead man! (Excita-ma mortule!). Mai mult, melodia Strawberry Fields de pe acelasi disc (Magical Mystery Tour) s-ar termina cu I buried Paul (L-am ingropat pe Paul) soptit de acelasi John Lennon. Dupa logica ascultatorului Tom, asta nu putea sa insemne decat faptul ca Paul McCartney nu mai este in viata, explicatie a faptului ca Paul nu mai aparuse de multa vreme in public. Era inceputul unui zvon extraordinar de rezistent, o adevarata constructie halucinanta.
La putin timp dupa acea emisiune (o zi sau doua), un ziar studentesc - Michigan Daily - titra cu litere de-o schioapa: "Paul McCartney a murit: noi dovezi in acest sens". "Paul McCartney a fost ucis intr-un accident de masina, la inceputul lui noiembrie 1966, dupa ce parasise studiourile EMI, obosit, trist si deprimat", scria Fred Labour, semnatarul articolului. "Dovezile" care atestau acest lucru erau insirate pe mai multe coloane: pe coperta interioara a albumului Sergeant Pepper Paul poarta pe brat o banderola cu literele OPD, adica "Officially Pronounced Dead" (oficial declarat mort), apoi, pe spatele discului, toti Beatles-ii stau cu fata in afara de Paul. Sa nu mai vorbim de controversata si excesiv analizata coperta a albumului Abbey Road: John Lennon poarta haine de pastor, Ringo Starr e in negru ca un veritabil cioclu, iar George Harrison e imbracat in salopeta de lucru ca un gropar. Paul e in picioarele goale si de-abia atinge pamantul (in ritualurile tibetane, o adevarata moda in America acelor ani, mortii sunt ingropati desculti), tine o tigara in mana dreapta, desi el era stangaci, iar, in plus, tablita cu numarul de inmatriculare a uneia dintre masinile parcate (un Volkswagen) poarta indicativul 28IF, adica exact varsta pe care ar fi avut-o Paul "daca" ("if" in engleza) ar fi trait.
"Nu mai lipsea nimic pentru ca zvonul sa faca ocolul publicului. Expertii, beneficiind de cutia de rezonanta si de raspandire pe care o constituie orice ziar, alertasera un numar oarecare de cititori; acestia isi anuntasera degraba cunoscutii, animati de implicatiile considerabile pe care le-ar fi avut vestea pentru fanii formatiei Beatles. Oare murise cu adevarat Paul McCartney? In lipsa unei anchete, nu se putea sti daca majoritatea publicului a crezut (ipoteza era prea de temut), dar, in orice caz, problema s-a pus cu seriozitate timp de mai multe luni. Aparitia lui Paul McCartney in revista Life, pentru a da o dezmintire, nu a fost de natura sa aplaneze imediat zvonul: era o sosie... De altfel, pe dosul fotografiei cu McCartney se afla reclama unei masini care, privita in transparenta paginii, trecea peste capul lui Paul. Dezmintirea a avut efect de bumerang: zvonul a intors-o in favoarea sa". Am citat aceasta concluzie a lui Kapferer din cartea Zvonurile cu privire la cazul expus pentru ca ea exemplifica in cuvinte succinte mecanismul zvonului: nu este nevoie de adevar pentru ca acesta sa circule, este nevoie doar ca informatia care il genereaza sa nu fie confirmata (sau infirmata) oficial.
Ca nu iese fum fara foc? In cazul zvonurilor - nimic mai fals: Sir Paul McCartney traieste bine-mersi si astazi la Londra si nu a fost implicat in vreun accident auto care sa-i puna viata in pericol, se indigneaza si acum cand este intrebat despre cazul "mortii" lui din anii '60. Un zvon de colo pana colo.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
