Ben Corlaciu (1924-1981)
Fuga nocturna
Cand ma credeai beat turta si bajbaiam spre casa,
m-am pravalit pe scara prea tristilor mei ingeri,
si stelele clipira, si tu pareai frumoasa
pe drumuri istovite de curve si de plangeri.
Se despletise-n abur, fecunda, fantezia,
dospind in tine taina femeilor mai pure,
era un vis din care fugea netrebnicia
cum ciutele fug toamna de ploaie prin padure.
Uitasem ca pamantul cu tatele-i materne
ocrotitor si aprig era, precum e focul,
si cautam un suflet in carnea dintre perne,
cu bratul vesniciei cand iti prindeam mijlocul.
Dadui atunci un strigat de binecuvantare
impreunarii noastre, si inc-o data dandu-l
pacatelor din trupul ranit de remuscare,
mi-am revarsat in tine si sufletul si gandul.
Dar strigatul acela dezvalui, ca haina
zvarlita de pe tine, sublima josnicie,
si pravalit pe trepte, din nou pierzandu-ti taina,
scarbit si dornic totusi, cazui in vesnicie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
