"Proximităţi şi mărturisiri conţine însemnări, reflecţii, notaţii, culturale şi teologice, scrise de-a lungul anilor. Am consemnat întâlniri esenţiale pe care le-am avut cu personalităţi fascinante din lumea teologică şi culturală. Un loc aparte îl deţine, desigur, N. Steinhardt. Multe pagini descriu experienţe de viaţă, alternând între literatură şi teologie. Autori importanţi sunt readuşi în actualitate printr-o lectură personală şi adecvaţi timpului nostru. Temele şi personajele acestora sunt retrezite şi redevin contemporane nouă. De asemenea am evocat momente trăite ca paroh într-un sat cu totul special din Transilvania, dar şi secvenţe din călătoriile făcute la Viena, Ierusalim, Amsterdam, Veneţia, Sankt Petersburg, etc. În profunzime e vorba despre un jurnal de cititor/scriitor."- Ioan Pintea
&
Mă fascinează şi acum, după douăzeci şi trei de ani, fotografia de pe Jurnalul de la Păltiniş. Emblematică, plină de mister şi atinsă de înţelepciune. A avut dreptate Constantin Noica: modul în care se urcă spre Cabană contează. Fie că urcă filosofii, poeţii, pădurarii, teologii, antropologii, băcanii, pictorii. Păstrez câteva fotografii pe care le-am făcut împreună cu Simion, în toamna lui 2004, când, dintr-un moft cultural, am ajuns la Păltiniş. Urcam pieptiş, călcând apăsat, spre cabana unde a locuit şi a scris Constantin Noica. Urcam exact pe cărarea pe care au urcat cei doi interlocutori ai Jurnalului. Părem foarte temerari şi hotărâţi să cucerim o înălţime. El e cu un pas în faţa mea, eu sunt cu un pas înapoia lui. Aşa cum stă, de fapt, bine unor oameni din generaţii diferite. Eu sunt fermecat în continuare de mitul Păltiniş, el are anumite dubii şi mă priveşte cu indulgenţă. Aici între brazii de la Păltiniş (pentru că, vorba lui N. Steinhardt, paltinii lipsesc) pare a-mi spune: timpul pe care l-aţi trăit, e adevărat, cu patimă şi entuziasm, atât v-a putut da. Privind mai serios fotografiile, sunt dispus să-i dau dreptate. Deşi urcăm împreună spre aceeaşi înălţime, nu stăm pe acelaşi picior. Ce păcat, totuşi, îmi vine să-i spun mai tânărului meu prieten că fotografia în care fiecare calcă în felul lui e color. Şi când te gândeşti că şi eu, şi Simion, suntem doi cititori de filosofie rătăciţi într-o pădure piezişă ademeniţi de o fotografie în alb-negru, în care vedem, priviţi din spate, doi filosofi. Unul cu bască, celălalt cu căciulă.
&
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
