Simona Vasiliu Chintila creeaza intr-o discretie tulburatoare, departe de agitatiile scenei publice, independenta de orice "bisericuta" a breslei, aparent rupta de freamatul strazii. Cu toate acestea, atelierul sau din strada Ermil Pangrati nu este un turn de fildes. Artista e la curent cu "tot ce misca", traieste cu pasiune evenimentele cetatii - atata doar ca incearca sa nu se implice in ele.
In schimb, lucreaza. Lucreaza si evolueaza neintrerupt. Cine ii cunostea cat de cat opera anterioara a putut constata, in cadrul recentei retrospective de la Galeria Orizont, ca lucrarile Simonei Vasiliu Chintila arata putin altfel. Fidela in continuare naturii inconjuratoare, artista pare sa fi incercat - in ultimul deceniu, reprezentat in aceasta retrospectiva - sa opuna si mai mult bucuria simpla nascuta dintr-un peisaj frumos nebuniei vietii urbane contemporane. Am facut un exercitiu: am privit, de jurimprejur, tablourile, dupa care mi-am aruncat privirile, prin ferestre, spre strada; am repetat testul din exterior: in jurul meu, orasul gafaia zgomotos, iar dincolo de geamuri plutea suspendata o lume serafica si linistita.
Nu statica totusi, caci fiecare panza spune o poveste. Sigur, fiecare privitor vede lucrurile diferit si poate citi propria sa poveste, incat nu ar avea sens sa spun ce istorie mi-a inspirat un tablou sau altul - dar povestea exista, indiferent care ar fi ea.
Artista deosebit de exigenta cu sine, care a adunat cu parcimonie doar 14 expozitii personale in jumatate de veac de activitate, fosta profesoara la Academia Nationala de Arte, autoare si a unor lucrari de arta monumentala, distinsa cu numeroase premii, vaduva a regretatului artist Spiru Chintila, Simona Vasiliu Chintila a avut mereu puterea de a-si improspata mijloacele de exprimare artistice. In retrospectiva de acum a prezentat 32 de uleiuri cu peisaje si naturi statice, confirmandu-si calitatile de colorista. Artista pleaca de la piesaj, de la obiecte, de la realitatea palpabila, dar acestea par sa devina secundare, facand o reverenta in fata culorii, care topeste contururile, fara a le violenta. Desi dominanta, culoarea nu este ostentativa, ci - as zice - dulce. O culoare care te indeamna sa uiti ce este in spatele tau, dincolo de geam, sa nu mai auzi strada, ci doar bataile propriei tale inimi.
Avand privilegiul de a fi calatorit, in mai multe randuri, prin universul atelierului Simonei Vasiliu Chintila, pot afirma ca artista ne va mai oferi incantari similare si abia astept urmatoarea retrospectiva.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
