Această carte trebuie înţeleasă ca pe un ghid turistic: vom descoperi cele mai frumoase şi cele mai interesante locaţii din creier. Dar această călătorie nu trebuie pornită neapărat cu începutul. Poţi începe cu ce parte doreşti şi să o citeşti pe bucăţi pentru că fiecare capitol este de sine stătător. Fiecare secţiune prezintă aspecte amuzante, ponturi şi tertipuri cu care să îţi amuzi prietenii la petreceri şi câteva sfaturi practice care să te ajute să îţi foloseşti creierul mai bine. Îţi vom arăta câteva trucuri şi scurtături pe care le foloseşte creierul şi cum să profiţi de ele pentru a-ţi îmbunătăţi performanţele.
În Partea 1, aducem la scenă deschisă eroul principal, creierul. Tragem cortina pentru a vă arăta ce se întâmplă în spatele scenei şi ce şi-a planificat creierul în agendă pentru a te ajuta să supravieţuieşti în lume.
În Partea 2, facem un mic tur al simţurilor, oferindu-vă explicaţii despre vedere, auz, miros, gust şi simţuri tactile.
În Partea 3, plecăm într-o escapadă de-a lungul vieţii, în care vom vedea cum se schimbă creierul de la naştere, prin copilărie, adolescenţă, la viaţa de adult şi în final la bătrâneţe.
În Partea 4, punem sub lupă sistemul emoţional al creierului pentru a vedea cum ne ajută emoţiile să ne trăim viaţa din punct de vedere afectiv.
În Partea 5, discutăm despre raţionament, inclusiv abilitatea de a lua decizii, inteligenţă şi diferenţa dintre sexe în cunoaşterea noastră.
În Partea 6, examinăm stările modificate ale creierului - conştiinţa, somnul, drogurile, alcoolul şi bolile.
În zecile de ani de studiu şi de scrieri despre neuroştiinţă, ne-am regăsit de multe ori discutând despre creier în cele mai ciudate locuri: cu stilistele la coafor, în taxiuri şi, ocazional, chiar în lift. Cu toate că e greu de crezut, oamenii nu fug (de obicei) de acest subiect. Ci dimpotrivă, pun tot felul de întrebări interesante de genul: "Când beau, îmi distrug celulele nervoase?" "E bună toceala în cazul examenelor?" "Dacă îi pun copilului muzică în timpul sarcinii, se naşte mai deştept?" "Ce se întâmplă cu copilul meu adolescent? (sau cu părintele meu?)" "De ce nu mă pot gâdila singur?" "Sunt bărbaţii şi femeile într-adevăr diferiţi?" "Poţi să rămâi amnezic de la o lovitură la cap?"
Toate aceste întrebări se adresează creierului, fantasticei mase de 1 380 de grame de materie cenuşie din craniu, care ne face să fim cine suntem. Creierul ne ajută să admirăm apusul soarelui, să învăţăm o limbă, să spunem o glumă, să recunoaştem un prieten, să fugim de pericol. Pe scurt, suntem proprietarii celei mai incredibile maşinării din lume - creierul uman.
În ultimii 20 de ani, cercetătorii în neuroştiinţă au studiat în amănunt felul în care creierul face posibile multe dintre aceste lucruri. Este într-adevăr un subiect complicat, dar nu ar trebui să intimideze pe nimeni. Iar această carte te va ajuta să pătrunzi în lumea creierului pentru a vedea cum funcţionează cu adevărat - şi cum poţi să îi îmbunătăţeşti performanţele.
Creierul are multe modalităţi prin care poate să îşi facă treaba, inclusiv diverse trucuri şi scurtături care îl ajută să lucreze eficient - dar care ne pot duce la comiterea unor greşeli previzibile. După ce vei citi această carte, îţi vei da seama cum ajungi să îndeplineşti anumite sarcini zilnice. Pe parcursul materialului vom explora câteva dintre miturile pe care probabil le auzit şi le credezi, numai pentru că "toată lumea ştie" că sunt adevărate. De exemplu, faptul că foloseşti doar 10% din creier. (Hai, nu zău!)
A ne cunoaşte mai bine creierul este nu numai amuzant, dar şi util. Îţi vom arăta cum unele schimbări minore în viaţă te pot ajuta să îţi foloseşti mai bine creierul, pentru a duce o viaţă mai productivă şi mai fericită. Îţi vom arăta, de asemenea, şi cum pot bolile să dăuneze creierului - şi vom discuta modalităţile de prevenire şi de remediere a acestor probleme.
Putem avea încredere în creier?
Creierul ne minte de multe ori. Nu ne place să fim noi cei care îţi dăm vestea proastă, dar e adevărat. Chiar şi atunci când creierul îndeplineşte funcţii dificile şi esenţiale, nu prea ne ţine la curent cu ce se întâmplă.
Evident, creierul nu intenţionează să mintă. În cea mai mare parte a timpului îşi vede de treabă sârguincios, muncind din greu să ne asigure supravieţuirea, ajutându-ne să ne îndeplinim visurile într-o lume atât de complicată. Însă, pentru că, de cele mai multe ori, suntem obligaţi să reacţionăm rapid în situaţii de urgenţă sau de noroc nesperat, creierul ne dă un răspuns imediat, pe jumătate gândit, pe jumătate ghicit, şi nu răspunsul perfect, pentru care ar ava nevoie de mai mult timp. Având în vedere complexitatea lumii în care trăim, creierul trebuie să aleagă căile cele mai scurte pentru a ajunge la un răspuns, făcând o multitudine de presupuneri. Creierul minte de cele mai multe ori în interesul nostru, dar ne şi poate face să comitem greşeli previzibile.
Încercăm pe această cale, printre altele, să te ajutăm să înţelegi aceste tipuri de scurtături şi de presupuneri ascunse pe care creierul le foloseşte pentru a te susţine pe parcursul vieţii. Sperăm că aceste cunoştinţe te vor ajuta să îţi dai seama mai uşor când creierul este o sursă de informaţii de încredere şi când te poate induce în eroare.
E mai greu să te uiţi la o fotografie decât să joci şah
Trăim cu impresia că ştim ce face creierul, când de fapt conştientizăm doar o fracţiune din activitatea lui - dincolo de aparenţe, creierul face munca cea mai grea fără ca noi s-o ştim.Când oamenii de ştiinţă au început să scrie programe de calculator care să imite abilităţile umane, şi-au dat seama că e relativ uşor să faci un computer să respecte reguli logice şi să realizeze operaţii matematice complicate, dar este foarte greu să îl faci să redea ceea ce vede într-o imagine vizuală sau să se mişte neobservat prin lume. Astăzi, se mai întâmplă ca cele mai performante programe de şah să învingă un maestru în domeniu, dar orice copilaş poate oricând să facă knock-out un program de top în ceea ce priveşte înţelegerea lumii vizuale.
Se pare că un prim pas dificil în acest sens este identificarea obiectelor individuale într-o imagine. Când ne uităm, de exemplu, la o masă aranjată pentru cină, ne dăm seama imediat că paharul este un obiect care stă în faţa unui alt obiect, cum ar fi o vază cu flori, dar se pare că, pentru creier, această percepţie este un calcul sofisticat cu mai multe variante de interpretare. Ambiguitatea percepţiei nu este observată decât ocazional, ca atunci când vedem ceva pe moment, dar nu îndeajuns cât să îl identificăm corect, cum ar fi bolovanul negru din mijlocul şoselei noaptea, care, atunci când ne apropiem, se transformă subit în pisica neagră a vecinului. Creierul clasifică aceste variante în funcţie de experienţa acumulată cu privire la obiectele respective, inclusiv ţinând cont de contactul cu ambele obiecte separat sau în diverse combinaţii. Ai făcut vreodată vreo fotografie în care un copac pare că răsare direct din capul cuiva? Când ai făcut poza nu ai observat problema; creierul a separat cele două obiecte în funcţie de distanţa dintre ele şi ochii tăi. Însă fotografia, în realitate dublu dimensională, nu conţinea aceste informaţii despre distanţă, aşa încât obiectele au apărut suprapuse.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
