Pentru a menţine pachetele salariale la un nivel competitiv, angajatorii se află într-o continuă explorare a mixului de soluţii care, ţinând cont de industrie, profilul angajaţilor şi resursele disponibile, poate atinge obiectivele propuse. Desigur, în această alegere trebuie luate în considerare şi avantajele fiscale pe care unele beneficii salariale le pot genera.
Dată fiind complexitatea regulilor aplicabile la impozitarea beneficiilor salariale şi modificările legislative multiple, ne-am propus să punctăm câteva elemente care merită avute în vedere. Aşadar, ce trebuie să ştim atunci când construim bugetele salariale în calitate de angajator sau când ne alegem beneficiile salariale în calitate de angajat?
Regula de bază
Ca principiu general, toate beneficiile salariale sunt asimilate venitului din salarii obţinut în baza unui contract de muncă şi se impozitează similar cu acesta, respectiv cu impozit (10%) şi contribuţii sociale (10%+25%+2,25%), în afara situaţiei în care Codul Fiscal stabileşte o excepţie de la impozitare sau un tratament fiscal favorabil.
Plafoanele individuale pentru exceptarea de la plata impozitului şi a contribuţiilor sociale
Codul Fiscal prevede o listă de plafoane individuale pentru anumite beneficii salariale. Sumele ce se încadrează în aceste plafoane sunt scutite de la impozitare (atât de la impozitul pe venit, cât şi de la contribuţiile sociale).
Pentru exemplificare, menţionăm plafonul de 400 euro/an aplicabil pentru primele de asigurare voluntară/abonamente medicale, nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale pentru contravaloarea serviciilor turistice sau 1.500 lei/lună pentru beneficiul sub forma sumelor suportate de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor. Desigur, pe lângă aceste limite, există condiţiile specifice prevăzute de legislaţie şi cerinţele de documentare care trebuie, de asemenea, respectate pentru a putea beneficia de tratamentul fiscal favorabil.
Plafonul de 33%: Ce este şi cum se calculează? Când se utilizează?
Conceptul şi regulile au fost introduse în forma iniţială prin OG 16/2022, dar au fost modificări ulterioare, inclusiv prin OUG 115/2023.
Reprezintă un plafon ce trebuie calculat lunar de către angajator pentru determinarea beneficiilor salariale impozabile şi reprezintă 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat de respectivul angajat.
Acest plafon se utilizează pentru a stabili dacă beneficiile primite de angajat şi incluse în lista definită prin Codul Fiscal se pot excepta de la plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale. În această listă sunt incluse, de exemplu, sumele suportate de angajator reprezentând contravaloarea hranei oferită angajaţilor proprii, contravaloarea serviciilor turistice, contribuţiile la fondurile de pensii facultative, primele de asigurare voluntară/abonamentele medicale, abonamentele sportive, educaţia timpurie, diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială şi dobânda stabilită prin negociere şi altele.
Dar mai există un detaliu deloc de neglijat şi anume că, înaintea aplicării plafonului de 33%, trebuie verificată încadrarea în plafonul individual specific pentru fiecare beneficiu acordat despre care am vorbit anterior.
Alte beneficii salariale cu tratament fiscal favorabil
În această categorie putem include:
♦ Acele beneficii care sunt scutite parţial de la taxele salariale dacă nu depăşesc anumite plafoane stabilite prin lege şi fără a fi incluse in plafonul de 33%. Ne referim aici, spre exemplu, la tichetele de masă şi voucherele de vacanţă care sunt subiect doar de impozit (10%) şi contribuţie la asigurările sociale de sănătate (10%) sau la tichetele culturale impozitate cu 10% (impozit pe venit).
♦ Beneficii salariale cu impozitare amânată şi redusă de tipul Stock Option Plan.
♦ Alte tipuri de beneficii, cum ar fi ajutoarele pentru diverse evenimente prevăzute în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă.
Ecuaţia succesului: Soluţiapotrivită, comunicarea eficientă, cunoaşterea regulilor fiscale
Deşi beneficiile salariale cu tratament fiscal favorabil sunt de mare interes, este adevărat că nu sunt întotdeauna uşor de selectat, fie că suntem angajatori sau angajaţi. Pot exista dificultăţi atât din punctul de vedere al estimării avantajelor fiscale obţinute, dar şi al utilităţii respectivului beneficiu. Dificultăţile de ordin fiscal sunt determinate de cele mai multe ori de multitudinea regulilor şi a modificărilor legislative frecvente.
Din experienţă, putem spune că răspunsul nu este să le evităm, ci să găsim soluţiile care simplifică procesele şi care asigură o aplicare corectă într-o măsură cât mai mare şi, foarte important, fără consecinţe nedorite în cazul unui control fiscal.
Una dintre soluţiile pe care o vedem implementată din ce în ce mai des în piaţă, în ultimii ani, este cea reprezentată de o politică prin care se stabileşte o sumă fixă (un buget) de beneficii, alocată lunar fiecărui angajat, sumă pe care acesta are libertatea să o utilizeze cum doreşte şi să aleagă beneficiile potrivite situaţiei personale dintr-o listă stabilită de angajator. Şi acesta este doar un exemplu pentru că în funcţie de cerinţele de ordin practic, logistic sau financiar companiile au găsit sau găsesc soluţii alternative care să satisfacă în mai mare măsură nevoile şi aşteptările angajaţilor, precum şi ale companiei.
Indiferent ce soluţie alegem, dată fiind complexitatea regulilor fiscale, există însă câteva principii de ordin fiscal pe care le recomandăm întotdeauna:
♦ Asigurarea condiţiilor de formă prevăzute de legislaţie pentru beneficiile cu tratament fiscal favorabil (de ex. politici, regulamente interne, contracte de muncă, documente justificative);
♦ Implementarea unor procese clare şi transparente pentru verificarea eligibilităţii pentru acordarea beneficiilor salariale;
♦ Existenţa unor mijloace de comunicare eficientă între angajaţi şi angajatori
♦ Asigurarea mijloacelor de informare a angajaţilor privind tratamentul fiscal aplicabil beneficiilor fiscale la care pot avea acces, pentru a le permite o bună înţelegere a opţiunilor;
♦ Verificarea periodică a proceselor legate de calculul salarial şi colectarea documentelor justificative pentru a ne asigura că fluxul de informaţie funcţionează adecvat, conform planificării şi datele sunt preluate şi utilizate corect în stabilirea obligaţiilor fiscale lunare de plată.
