De cateva luni, asistam la o deteriorare accentuata a mediului economic mondial. In principal, exista patru motive care explica aceasta recesiune.
In primul rand, acumularea unor pierderi enorme in sistemul bancar mondial (peste 400 de miliarde de dolari), ca urmare a crizei creditelor ipotecare din SUA, cu repercusiuni semnificative in Europa si Asia. In al doilea rand, cresterea fara precedent a pretului titeiului din cauza deteriorarii situatiei politice in tari exportatoare de petrol, precum Iran, Irak si Venezuela.
In al treilea rand, cresterea pretului alimentelor la nivel mondial din cauza accentuarii procesului de incalzire globala, care a dus la cresterea inflatiei in toate tarile europene (in octombrie s-a inregistrat cea mai mare rata a inflatiei din 2001). Si nu in ultimul rand, deteriorarea pietelor de capital din principalele centre financiare.
In aceeasi perioada, in Romania observam o deteriorare a fundamentelor economice. La nivelul politicii fiscale se construiesc proiectii prociclice, iar contul curent extern inregistreaza deficite din ce in ce mai mari, pe fondul scaderii finantarii din investitii straine directe si a acumularii de datorie. Politica salariala este marcata de cresteri nesustenabile, care conduc la diminuarea competitivitatii produselor romanesti. Reformele structurale au fost practic inghetate, ceea ce a determinat acumularea de pierderi si cresterea deficitelor cvasi fiscale.
Pensiile au fost majorate fara sa existe o strategie de sustinere a acestei cresteri si fara ca Guvernul sa se gandeasca la deficitele substantiale pe care imbatranirea populatiei o sa le genereze in anii urmatori. Ministerele si administratiile locale nu au capacitatea de a cheltui eficient si la timp resursele bugetare, cu atat mai putin pe cele europene. In domeniul sanatatii, chiar daca resursele au tot crescut, serviciile sanitare au cunoscut o inrautatire semnificativa. Desi 35% din populatia tarii activeaza in agricultura, acest domeniu este cel mai vulnerabil contribuitor la formarea PIB, aducand venituri reduse la bugetul de stat.
Raspunsul la aceste probleme ar fi trebuit sa se regaseasca, cel putin partial, in elaborarea unor strategii pe termen lung, cu resurse interne si europene aferente. Absenta din dezbaterea publica a acestor probleme a fost observata, recent, si de profesorul Michael Porter care a calificat Romania drept o tara fara viziune si strategii care sa reflecte directia de mers a economiei. Acest prerogativ guvernamental in elaborarea strategiilor lipseste astazi in Romania. La un an de la aderarea la UE, Romania este considerata o tara fara directie care are rata zero de absorbtie a fondurilor europene.
Lipsa unei strategii coerente pe termen lung, impreuna cu deteriorarea principalilor indicatori macroeconomici, se rasfrang asupra perceptiei investitorilor, asupra calificativelor pe care Romania le primeste de la agentiile de rating si, nu in ultimul rand, asupra vietii oamenilor.
Anul 2008 va fi un an electoral, astfel ca riscurile privind accelerarea derapajelor economice vor creste. Mediul extern va fi, de asemenea, foarte vulnerabil si va afecta, chiar daca indirect, economia romaneasca. Populismul electoral nu reprezinta decat o solutie temporara pentru ameliorarea unor nevoi sociale, dar cu efecte nocive pe termen lung pentru mediul economic si pentru bunastarea populatiei.
Guvernul actual si cele viitoare au obligatia sa defineasca prioritatile si sa traseze directiile pe care Romania sa le urmeze in perioada urmatoare. Societatea romaneasca are nevoie de predictibilitate, de politici curajoase si are nevoie de viziune. Mai mult decat orice, Romania are astazi nevoie de normalitate.
Vineri, piata de capital a reactionat doar la anuntul unei estimari putin peste asteptari privind cresterea economica, iar cursul s-a apreciat considerabil. A fost o reactie normala, care arata nevoia de succes, dorinta de normalitate.
Din pacate, cresterea economica va incetini in ultimul trimestru al acestui an si in 2008. Perceptia asupra economiei romanesti va continua sa se deterioreze si in 2008, pentru ca nu avem o crestere economica sustenabila. Rolul unei strategii economice pe termen lung este sa previna derapajele si sa intareasca echilibrele macroeconomice. In caz contrar vom avea doar bucurii de o zi.
P.S. M-am hotarat sa reiau seria editorialelor in Ziarul Financiar. Am constatat cu mahnire in ultimele 6 luni, de cand lucrez la FMI, ca Romania este tot mai putin credibila la nivel international in privinta politicilor economice. De aceea, este nevoie de cat mai multe voci care sa atraga atentia si, pe cat posibil, sa ofere solutii pentru problemele care afecteaza astazi progresul si credibilitatea economiei romanesti.
Mihai Tanasescu este reprezentantul Romaniei la FMI, fost ministru al finantelor in guvernul PSD
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
