Ana Dumitrache conduce CTP, cea mai mare companie de real estate specializată în spaţii industriale şi logistice din ţară, cu un portofoliu de peste 2,1 milioane de metri pătraţi şi o valoare de piaţă de circa 2 miliarde de euro. Alumni al City University of Seattle, cu un Financial MBA, Ana Dumitrache a fost timp de 18 ani bancher, specializată în finanţări complexe şi real estate, creându-şi o reputaţie de deal maker în piaţA imobiliară locală. Atipic pentru un bancher şi pentru un om de business, ea a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării DIN CADRUL Universităţii din Bucureşti şi şi-a început cariera ca jurnalist. În 2016, i s-a alăturat lui Remon Vos în aventura CTP România cu scopul clar de a transforma unitatea locală în lider de piaţă şi motor de creştere pentru întregul grup. Ceea ce a şi reuşit, ultimii trei ani marcând o creştere de 15% în medie a portofoliului CTP şi consolidând poziţia de market leader cucerită încă din 2017.
Povesteai că ai trecut şi pe la ProTV în 1998.
Nu am trecut, am lucrat zi-lumină, de la 7 dimineaţa, până la cât era nevoie, dacă mă ţineau acolo 36 de ore, nu plecam. Mă mai trimiteau din când în când acasă.
Ce ai învăţat de la Pro TV şi ţi-a folosit ulterior în carieră?
Am învăţat să iau decizii rapid pentru că în emisie, şi mai ales dacă este live, nu ai ce să faci, eşti obligat să iei decizii în secunda respectivă. Am învăţat să trăiesc la viteză maximă, am învăţat ce înseamnă adrenalina ştirilor şi a live-ului, iar asta îmi foloseşte inclusiv în ziua de astăzi.
La un moment dat ai trecut de partea cealalată a baricadei, ai intrat în business, de ce?
Nu pot să dau un răspuns clar fiindcă nu ştiu cum s-a întâmplat. Cred că viaţa mea, integral, a fost o sumă de întâmplări. Cumva m-am lăsat şi purtată de un anumit val. În carieră, la un moment dat, am ajuns bancher – înainte să lucrez în real estate am fost bancher timp de 18 ani aproape.
Dar ai studiat jurnalismul.
Eu am absolvit Facultatea de Jurnalism, dar trebuie să fiu corectă şi să spun că mereu mi-au plăcut proprietăţile, mereu am gândit în termeni de venituri, de recuperare a investiţiei, mereu am avut calculele acestea în minte cumva şi din familie, din discuţiile care erau în casă, bunicii mei care avuseseră o viaţă şi înainte de cel de al Doilea Război Mondial. Cumva au fost acolo niste seminţe sădite cu mult înainte.
Ai trecut pe la Volksbank, apoi pe la Erste Bank, ce ai învăţat de la aceste grupuri austriece?
Foarte mult. De la grupurile în sine nu aş putea să spun. Băncile sunt niste instituţii extrem de complexe şi pentru cine are răbdare şi aplecare să înveţe să le studieze, sunt un studiu de caz tot timpul. De la politica de corporaţie care este o provocare, e ceva absolut fantastic şi în corporaţiile austriece cu precădere, trebuie să ştii cum să vorbeşti, cu cine să vorbeşti, pe ce ton, ce cuvinte să foloseşti, asta cred că mi-a fost foarte util şi îmi este util în viaţă pe toate palierele. Este politica de corporaţie, aşa aş numi-o, care poate să fie foarte dură. În toţi aceşţi ani a fost foarte important pentru mine să fiu eu însămi, să mă păstrez cumva în afara corporaţiei şi, trebuie să fiu cinstită şi să spun că mi-a permis corporaţia să fac asta. Chiar la un moment dat m-a premiat pentru că eram un pic altfel.
Vedeţi interviul video, începând cu minutul 12:00, pe ALEPH BUSINESS
