România este expusă riscului de contagiune cu piaţa bancară din Grecia, inclusiv din cauza liniilor de finanţare de peste 4 mld. euro de la băncile greceşti care pot deveni incerte, însă BNR are instrumente puternice şi poate interveni rapid cu injecţii de lichiditate sau chiar prin înfiinţarea unei bănci-punte pentru a opri o eventuală fugă a depozitelor, arată o analiză a grupului olandez ING.
"Noile puteri ale BNR de a decide înfiinţarea unei bănci-punte ar trebui să permită o reacţie mai puternică, iar probabila acoperire rapidă a golului de finanţare ar trebui să reducă riscurile unei fugi a depozitelor", scriu analiştii de la ING într-un raport care evaluează riscurile prezenţei importante a băncilor cu capital elen în Bulgaria, România şi Serbia.
Toate cele patru mari bănci greceşti au fost recapitalizate de statul elen cu 18 mld. euro: NBG, care deţine Banca Românească, a primit 6,9 mld. euro, Piraeus - 5 mld. euro, EFG Eurobank, proprietarul Bancpost - 4,2 mld. euro, iar Alpha 1,9 mld. euro.
ING crede că riscul cel mai mare pentru regiune este propagarea unui fenomen de fugă necontrolată a depozitelor care s-ar putea declanşa în Grecia, însă analiza vulnerabilităţilor şi a punctelor tari ajunge la concluzia că băncile centrale sunt capabile să intervină suficient de repede pentru a opri contaminarea.
Băncile cu capital elen sunt bine capitalizate, dar orice contagiune cu situaţia din Grecia unde se văd efectele pierderii încrederii deponenţilor ar constitui un risc major pentru Bulgaria, România şi Serbia - ţări cu o prezenţă puternică a băncilor greceşti, şi de aceea se impune pregătirea unor planuri de reacţie rapidă şi de prevenire a unor crize nu numai din partea băncilor centrale, ci şi a unor organisme regionale şi internaţionale, consideră analiştii băncii olandeze ING.
Un asemenea scenariu ar avea ca bază de pornire o fugă necontrolată a depozitelor din băncile din Grecia şi propagarea acestui fenomen înspre filialele din regiune.
Bulgaria este cea mai expusă la risc, activele băncilor greceşti având o pondere de aproape 25% din sistemul bancar, în timp ce în Serbia se situează la mai puţin de 15%, iar în România reprezintă circa 13% din total. Spre deosebire de secţiunile în care este analizată situaţia din Bulgaria şi Serbia, în cazul României raportul ING nu nominalizează băncile cu capital elen şi nu prezintă date privind poziţiile financiare ale acestora, autorii menţionând că BNR nu publică decât date privind activele fiecărei bănci. Toate cele patru mari bănci elene - NBG, Alpha Bank, Eurobank şi Piraeus, care tocmai au fost recapitalizate de stat cu 18 mld. euro, deţin filiale locale cu poziţii semnificative pe piaţă, atât la credite, cât şi la depozite.
În condiţiile în care finanţările băncilor greceşti în România se ridică la circa 3% din PIB, respectiv în jurul a 4 mld. euro, o altă problemă ar putea apărea în cazul în care finanţările ar fi retrase şi ar trebui înlocuite din altă sursă. "În scenariul cel mai rău, în care băncile cu capital elen nu s-ar mai putea baza pe finanţarea de la băncile-mamă, am putea vedea o intervenţie a autorităţilor române, probabil cu mult înainte ca o parte considerabilă din finanţarea externă să ajungă la scadenţă", consideră analiştii de la ING mizând pe ipoteza că liniile de finanţare de la băncile-mamă au maturităţi de peste un an şi nu ar exista scadenţe importante în acest an, deşi ar putea fi cazul pentru anumite împrumuturi subordonate.
ING nu se avântă să tatoneze şi un eventual scenariu al panicii pe care ar putea să o genereze ieşirea Greciei din zona euro, cu tot cu haosul financiar pe care acest eveniment l-ar stârni în sistemul bancar elen şi nu numai, preferând să-şi dozeze cu grijă tonul analizei.
"Pentru moment, nu există semne clare cum că încrederea în băncile cu capital elen s-ar eroda substanţial. Aceste bănci continuă să plătească dobânzi cu circa 2 puncte procentuale mai mari decât media pieţei şi la lei, şi la euro, însă este greu să nu fie afectate de o înrăutăţire a percepţiei de risc în România generată de înrăutăţirea condiţiilor de finanţare cu care se confruntă băncile lor mamă."
De asemenea, olandezii pun bază pe instrumentul băncii-punte, recent legiferat, şi care îi permite BNR ca la nevoie să preia într-o noapte controlul asupra unei instituţii de credit de dimensiuni sistemice care ar intra în dificultate şi să asigure continuarea operaţiunilor aşa încât clienţii să nu aibă de suferit.
Totuşi, ING notează că ar fi greu de evitat un impact negativ asupra cursului leu/euro. "Înlocuirea pasivelor externe ale acestor bănci este dificilă pentru o ţară cu acces atât de limitat la pieţele externe şi cu o piaţă de finanţare locală atât de puţin adâncă, fiind posibilă apariţia unor presiuni la nivelul ratingului şi slăbirea leului."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
