Mulţi analişti cred că preşedintele Recep Tayyip Erdogan nu se va da în lături de la nimic pentru a centraliza puterea în mâinile sale. În acest scop, turcii sunt chemaţi duminică la vot într-un referendum pentru schimbarea constituţiei şi înlocuirea sistemului parlamentar tradiţional cu unul prezidenţial. Referendumul ar da de facto puterea de guvernare unui singur om..
Societatea este însă polarizată, într-o ţară încă tulburată de lovitura de stat eşuată din iulie 2016 şi în care economia dă rateuri. Guvernul şi media guvernamentală dau asigurări că un vot pozitiv în referendum va readuce Turcia pe calea prosperităţii şi stabilităţii.
PIB-ul a crescut cu 2,9% în 2016, potrivit datelor oficiale, publicate după modificarea metodologiei de calcul. După vechea metodologie, avansul ar fi mai slab, dar şi aşa este mult mai lent decât ritmul pe care Turcia obişnuia să-l aibă în urmă cu câţiva ani. În 2015 creşterea a fost de 6,1%. În perioada 2002-2006, avansul depăşea 10%.
Rata şomajului a urcat la 13%, cel mai ridicat nivel din ultimii şapte ani. Inflaţia, toxică pentru puterea de cumpărare, a accelerat la 11,3% în martie, maximul de după octombrie 2008. Ţinta de inflaţie a băncii centrale este de 3-7%. Accelerarea din martie reflectă în principal scumpirea alimentelor. La anumite categorii de produse alimentare, preţurile la vânzătorul final sunt şi de patru ori mai mari decât cele la producător, ceea ce sugerează o activitate speculativă intensă, notează Hurriyet Daily News. Lira turcească este stabilă de câteva luni, după ce a atins minimele istorice faţă de dolar şi euro. Deprecierea face importurile mai scumpe.
Iar perspectivele turismului, un motor important al creşterii economice, nu au fost niciodată mai întunecate ca acum din cauza atacurilor teroriste ale ISIS şi ale rebelilor kurzi. Erdogan susţine că opoziţia politică „acţionează în cârdăşie cu teroriştii“, notează agenţia Xinhua. Peste 70 de primari kurzi sunt în închisoare. După lovitura de stat eşuată a fost impusă starea de urgenţă. Sub această acoperire autorităţile au arestat 45.000 de persoane, au concediat 130.000 de angajaţi guvernamentali, inclusiv din justiţie, şi au închis zeci de organizaţii media.
Peste 4.000 de companii, cu active de peste 4 mld. dolari, au fost închise sau confiscate din cauza suspiciunilor că ar avea legături cu predicatorul Fethullah Gulen, autoexilat în SUA. Despre el guvernul spune că ar fi în spatele loviturii de stat. Armata a rămas fără jumătate din generalii de dinainte de lovitura de stat, mulţi dintre ei apropiaţi de NATO.
Investitorii străini s-au înghesuit pe pieţele tuceşti şi au finanţat între 2003 şi 2012 proiecte de 400 mld. dolari. Boomul a avut însă la bază mai mult consumul intern, activitatea din sectorul imobiliar şi al construcţiilor şi mai puţin industria manufacturieră. O mare parte din activitatea din construcţii a fost finanţată cu credite străine. Tigrul anatolian creştea cu datorii externe, pe atunci ieftine. Însă când SUA au înăsprit politica monetară în 2013, aceste credite au devenit mai scumpe sau imposibil de plătit.
În lipsa sprijinului extern, Erdogan a apelat la turci pentru a stopa declinul lirei şi pentru a aduce resurse în sistemul financiar. El le-a cerut turcilor în noiembrie să vândă dolari şi să cumpere lire sau aur. De atunci, importurile de aur sunt în creştere.
„Oamenii au început să aleagă aurul în locul valutei“, a explicat pentru Reuters Mehmet Ali Yildirimturk, specialist în metale preţioase la Grand Bazaar. Importurile de aur au crescut de 17 ori, la 28,2 tone, în martie.
Guvernul estimează că gospodăriile turceşti deţin rezerve de aur de cel puţin 2.200 de tone, în valoare de 100 de miliarde de dolari (13% din PIB). Pentru a accesa această resursă, guvernul a anunţat două noi instrumente de investiţii: obligaţiuni denominate în aur şi certificate de închiriere denominate în aur. Astfel, turcilor care îşi pun aurul la dispoziţia sistemului financiar li se promite o dobândă. Iar în loc să importe aur, banca centrală va cumpăra cu lire turceşti metal preţios din rezervele locale, având drept de preferinţă, potrivit presei turceşti.
Între timp, Erdogan creează imaginea unei ţări sub asediul forţelor externe, angajând Turcia în lupte diplomatice cu Germania, Austria şi Olanda. Ankara nu este în relaţii prea bune nici cu Rusia. Această izolare îi permite lui Erdogan să dezlănţuie o furtună de naţionalism. Aceasta când economia este dependentă de investiţiile străine.
La începutul „domniei“ lui Erdogan, Turcia a progresat mult către democraţie. Partidul său, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), a lansat reforme pentru modernizarea unei economii care după criza din 2000-2001(a treia dintr-un deceniu - în anii 1990 inflaţia depăşea 100%) a avut nevoie de ajutor de la FMI pentru a supravieţui.
