Ce va fi în 2017: salariile mici vor creşte accelerat, s-ar putea să vedem un nou producător auto care să vrea să facă maşini în România, cine va oferi angajaţi va lua noi investiţii, polarizarea economiei se va accentua, vor fi căutaţi pensionari pentru a fi angajaţi

Anul 2016 a fost un an destul de bun, dar care a accentuat extremele economice: companiile mici au rămas mici, iar companiile mari au devenit şi mai mari.

Principalele 10 zone eco­no­mi­ce din România, unde se des­­­făşoară 70% din busi­ne­s­sul naţional, au continuat să crească, în timp ce cele­­lal­te 32 de judeţe au pierdut teren în conti­nua­re.

Cursul leu/euro fost destul de stabil, în timp ce cursul dolarului a explodat, din motive externe. Credeam că dobân­zile la lei vor reîncepe să crească, dar în schimb au scăzut. 2016 a fost un an de vis pentru cei care au avut de plătit cre­dite în lei legate de indicatorul de re­fe­rin­ţă ROBOR, care a scăzut sub 0,7% pe an.

Creşterea economică încetineşte, pe fondul scăderii trendului de creştere a consumului. Până când să scadă şi comercianţii preţurile?

Toată lumea are nevoie de preţuri mai mari pentru a face rost de cash, care continuă să fie principala problemă în economie. Cine are lichidităţi dictează şi preţurile şi termenele de plată, indiferent de domeniu. Toţi ceilalţi nu pot face altceva decât să aştepte să li se plătească factura, chiar şi după şase luni, dacă nu chiar un an.

Ce va fi în 2017

1. Salariile mici vor creşte, chiar mai accelerat decât în 2016

Creşterea salariului minim pe economie anunţată de la 1 februarie de la 1.250 de lei la 1.450 de lei va duce şi la majorarea celorlalte salarii mici, care se situează puţin peste salariul minim pe economie. Această măsură de creştere a sala­riului minim din care a trăit eco­no­mia în ultimii 4 ani va afecta în mod di­rect o treime din salariile din Ro­mâ­nia, la care se adaugă indirect şi celelalte sa­larii, care acum sunt la 1.500-1.600 de lei brut.

În al doilea rând, lipsa de personal, mai ales pentru proiectele care nu ne­cesită operaţii complexe şi specia­li­zare, va pune angajatorii să mărească salariile pentru a-şi ţine oamenii şi pentru a atrage alţii noi.

Un indicator important este nivelul din supermarketuri, unde s-a ajuns la 2.000 de lei brut, aproximativ 1.600 de lei net.

Salariile mici se vor îndrepta către acest nivel şi în oraşele unde sunt investiţii şi care până acum erau închise din perspectiva unor alternative pentru angajaţi.

2. Deficitul de personal se va accentua şi mai mult, iar companiile vor începe să angajeze pensionari sau pe cei care sunt la o vârstă aproape de pensie. Cine va oferi personal va lua investiţii

Pe piaţa forţei de muncă nu prea există alternativă, cu toate că proiecte de investiţii sunt. Companiile vor fi nevoie să facă orice pentru a găsi oameni, inclusiv pentru a-i aduce în câmpul muncii pe pensionari.

Pentru autorităţile locale, cine va oferi personal investitorilor, va reuşi să atragă proiecte şi să deschidă locuri de muncă. Infrastructura va coborî pe lo­cul 2 ca importanţă în alegerea unui pro­­iect şi a unei zone. S-ar putea să ve­dem primari şi şefi de consilii jude­ţene care să se zbată mai mult pentru a găsi per­­sonal pe care să-l ofere unor in­ves­ti­tori.

3. Proiectele de logistică vor creşte, dar în schimb vom vedea o accentuare a lipsei de chiriaşi pentru clădirile de birouri

România trebuie să-şi dubleze spaţiile de logistică de la 2,5 mil. metri pătraţi la 5 mil. metri pătraţi în doi ani. Cum-necum, aceste spaţii trebuie construite pentru a acomoda fluxurile comerciale, depozitarea şi necesarul de spaţii industriale. Aici pur şi simplu România va asista cum îi vin investiţiile de sute de milioane de euro. Dacă aveam şi autostrăzi, necesarul de logis­tică creştea cu încă 2-3 mil. metri pătraţi. Pentru un investitor, România pare în acest moment o ţară superliniştită, comparativ cu ce se întâmplă în jur. Sunt grupuri mari care au pe masă discuţii legate de mutarea unor centre logistice şi de depozitare din Turcia în România, chiar şi din alte ţări din UE care se află pe anumite rute de transport.

Dacă pe logistică cererea este mai mare decât oferta ÅŸi trebuie construite spaÅ£ii rapid, în schimb pe birouri situaÅ£ia este la polul opus în BucureÅŸti. ÃŽn acest moment sunt multe clădiri gata pentru a fi lucrate fără a fi umplute. ChiriaÅŸii se mută dintr-o clădire în alta, lăsând întotdeauna în spate un gol unde nu există cerere.  Nu prea au venit chiriaÅŸi noi în piaţă, ci doar cei actuali ÅŸi-au mărit spaÅ£iile. Sunt prea multe clădiri de birouri în construcÅ£ie care pornesc la drum fără să aibă locatari. InvestiÅ£iile străine scăzute din 2009 încoace se simt din ce în ce mai mult. ÃŽn Å£ară sunt prea puÅ£ine clădiri de birouri bune care să acomodeze cererea ÅŸi de aceea acolo va fi piaţă în următorii ani.

4. Investiţiile în agrobusiness se vor majora

Agricultura şi agrobusinessul vor atrage investiţii din ce în ce mai multe pentru că rata de rentabilitate este mult mai ridicată decât în alte domenii. Cei care operează în aceste sectoare vor vedea cum le creşte businessul, atât în valoare, dar şi în volum. Dacă statul umblă şi la refacerea sistemului de irigaţii, vor fi şi mai mulţi bani în acest do­meniu. Mai multe companii ro­mâneşti vor încerca să aibă fluxul inte­grat pentru a nu lăsa pe drum bani către alţi jucători. Ceea ce nu se poate schimba însă este faptul că spaţiile de depo­zitare, silozurile, aparţin multi­naţio­­nalelor, care vor dicta preţurile. Totuşi, deşi supermarketurile vor avea nevoie de produse româneşti (legea 51%), piaţa românească încă nu are capacitatea de a satisface cererea.

5. S-ar putea să vedem un mare producător auto care este interesat să deschidă o linie de producţie de maşini

De mai multe luni se discută un proiect al producătorului auto japonez Mitsubishi de a deschide o fabrică de producţie de maşini în România. Încă nu este luată nicio decizie, dar varianta România este prezentă pe masă. Constructorul japonez a intrat în acest an în alianţa Renault-Nissan. De asemenea, faptul că mulţi furnizori ai Renault se află în România pentru Dacia va cântări destul de mult. Până la acest proiect de producţie de maşini, Mitsubishi va deschide o fabrică de componente. Salariile din România, chiar dacă sunt în creştere, sunt competitive versus alte locaţii precum Cehia, Slovacia, Ungaria sau Polonia. Un nou producător auto pe lângă Dacia/Renault şi Ford/Craiova va aduce mai multă mândrie decât business local, dar tot este ceva. În 2017 se va lua o decizie în privinţa acestui proiect.

6. Polarizarea economică se va accentua şi mai mult: companiile mici vor rămâne mici, iar companiile mari vor deveni şi mai mari, din păcate nu există firme de mijloc

Companiile româneÅŸti nu au forÅ£a de a Å£ine pasul cu creÅŸterea economică ÅŸi de a câştiga cotă de piaţă în domeniile în care activează. Sunt foarte puÅ£ine exemple de antreprenori români care au reuÅŸit să devină mai mari în anii de criză. Din 600.000 de companii înregistrate în România, numai 1.877 au peste 250 de angajaÅ£i. Dramatic este că aceste companii realizează jumătate din cifra de afaceri totală la nivelul întregii economii, de 1.200 mld. lei. ÃŽn România sunt 600.000 de companii care au între 0 ÅŸi 9 angajaÅ£i.  ÃŽntrebarea pentru urmă­to­rii 20 de ani este cum poate România să acopere acest gol imens din mijloc. Noile generaÅ£ii nu prea vor să devină antre­prenori pentru că salariul din mul­tina­ţionale este suficient pentru a avea o viaţă rezonabilă cu city break-uri, cu maÅŸină, cu sală ÅŸi cu spaÅ£ii de birouri de clasa A. Cei care renunţă la un job bun o fac pentru a înfiinÅ£a firme mici, care să facă prăjituri, flori, gemuri etc. Nimeni nu aspiră la industrii sau produse ÅŸi servicii mai complicate. România s-a epuizat prea repede, fiind prizoniera unui sistem economic sud-american.

7. Inflaţia, dobânzile şi cursul vor creşte; consumul şi creşterea economică vor încetini

Ceea ce s-a „amânat“ în 2016 rămâne subiect de discuţie pentru 2017, cu toată reducerea de TVA de la 20 la 19%, dorinţa comercianţilor este de a păstra preţurile, nu de a le reduce. Toţi au nevoie de cash şi de preţuri mai mari. România îşi epuizează treptat muniţia fiscală, iar de muniţia monetară nici nu se pune problema. Pe piaţa interbancară, ROBOR-ul a crescut de la 0,7% la 0,9%, iar toată lumea se aşteeaptă ca în acest an să ajungă la cel puţin 1%. Încă nu se ştie cum va reacţiona BNR dacă inflaţia va ajunge la 2%, mai ales că preţurile la carburanţi vor creşte odată cu majorarea preţului barilului şi a dolarului. Probabil că va aştepta ca dobânzile interbancare să urce spre rata de politică monetară de 1,75% înainte să ia vreo decizie. BNR se va uita şi cu un ochi la guvern pentru a nu se trezi cu un val de critici pentru că majorează dobânzile.

Cursul valutar leu/euro va rămâne stabil, plus minus 1-2%, dar se va consolida peste 4,5 lei pentru un euro. BNR are suficiente rezerve valutare, chiar mai mari decât ar trebui, dar nu cred că va accepta un curs sub 4,45 lei pentru un euro, mai ales că trebuie să lase puţin mai mulţi bani exportatorilor.

Creşterile de salarii vor susţine în continuare consumul, principalul motor de creştere a economiei, dar ritmul va fi mult mai redus decât în 2016, când aveam rate de creştere şi de 20%. Nu poţi să bei mai multă Coca-Cola, dar poţi să plăteşti un preţ uşor mai mare?

8. Investiţiile statului vor continua să stagneze din motive de lipsă de bani şi de capacitate administrativă de a derula proiecte; guvernul va avea nevoie de bani pentru a plăti promisiuni electorale şi nu vor mai rămâne pentru investiţii

Odată cu trecerea anilor, statul îşi pierde capacitatea umană şi adminis­tra­tivă de a derula proiectele de investiţii, iar acest lucru se vede. Guvernul Drag­nea/Grindeanu promite multe, în special majorări salariale şi scăderi de taxe. Nu sunt bani pentru toate, iar acest lucru se va vedea chiar din tri­mes­trul 1. Pentru a se încadra în deficitul bu­ge­tar, Ministerul de Finanţe va jongla, ca în toţi anii din investiţii. Soluţiile anun­ţate de liderul PSD, Liviu Drag­nea, de în­fiinţare a unui fond su­veran şi a unor com­­panii de proiect care să rea­li­zeze au­tos­trăzile, spitalele şi proiec­tele de iri­gaţii nu pot fi imple­men­tate peste noapte. Între timp, totul se va regla din bu­­get: plătim pensiile şi salariile pro­mise din investiţii. Este şi asta o formă de investiţie.

9. Vor veni mai multe companii private pe bursă; iar istoric, un guvern PSD va dori să listeze companii de stat

Seceta bursieră din 2015-2016 s-ar putea să ia sfârşit în 2017. Liviu Dragnea a promis listarea Hidroelectrica la bursă, cea mai valoroasă companie din România în acest moment. Este cel mai uşor lucru de făcut, mai ales că există cerere şi bani disponibili. Ca să marcheze un succes, guvernul Grin­deanu se va concentra pe această listare.

De asemenea, există mai multe companii private care s-ar putea să vină la bursă, în special RCS&RDS. Ope­raţiunea de listare reuşită de MedLife în decembrie a deschis câteva uşi. Antreprenorii români care vor înţelege că trebuie să-şi „cash-uiască“ o parte din companie pentru a pune bani deoparte şi a nu fi loviţi în eventualitatea apariţiei unei alte crize vor avea de câştigat. Chiar dacă finanţarea bancară este mai ieftină, o listare şi vânzarea unei bucăţi din companie îţi permite o linişte. Lis­tarea RCS, dacă se va realiza va aduce buzz pentru bursa de la Bucu­reşti, care din păcate a devenit pensionară şi rentieră, trăind din dividendele mari date de companiile de stat.

10. Fuziuni şi achiziţii mai multe, cu valori mai mari

Vânzarea Profi pentru 533 mil. euro şi listarea MedLife la bursă la o capitalizare de aproape 120 mil. euro sunt puncte pozitive în dreptul României. În retail s-ar putea să vedem şi alte tranzacţii cu sume mari, care să permită consolidarea pieţei şi întărirea jucătorulor care vor să rămână în România. În sectorul bancar s-ar putea să vedem cel puţin două preluări, în sectorul materialelor de construcţii intrarea unor jucători strategici, pe piaţa de clădiri de birouri intrarea fie a unor antreprenori români, fie a unor fonduri de pensii care vor să trăiască din chirii. Există interes pentru România din partea unor fonduri de investiţii care nu ştiau până acum unde este Bucureştiul, dar din păcate dimensiunea companiilor locale este foarte redusă. În schimb, anumite decizii externe ar putea permite tranzacţii între filialele lor locale, în special în domeniul telecom.

cristian.hostiuc@zf.ro