In versiune contemporana, contaminata de binecunoscutul format de televiziune, nu George Orwell pare autorul ci Marshall McLuhan... Comunicare, tu, dureros de dulce!
In versiunea online a suplimentului literar al "The Times" - tls.timesonline.co.uk - Paul Barker afirma transant: "Big Brother - Pure McLuhan". Si o face recenzand volumul "Marshall McLuhan Unbound", editat de Eric McLuhan (fiu) impreuna cu W. Terrence Gordon. Evocand un recent reality show din spatiul britanic ("I''m a Celebrity, Get Me out of Here!"), Barker ne reaminteste distinctia lui McLuhan intre tv si radio: televiziunea e interactiva, face publicul sa se simta parte din actiune, in timp ce radioul ar crea masei de ascultatori un sentiment, mai degraba, de pasivitate. Destul de discutabila in datele ei absolute, aceasta asertiune capata un aer de mare credibilitate folosind exemplul respectivului show, la care au participat, intre altii, un membru excentric al parlamentului, un travestit, o actrita in cadere libera, un prezentator de televiziune aflat pe o traiectorie similara. Chiar daca a existat inclusiv un concurent precum fiica lui Margaret Thatcher, care nu s-a sfiit sa urineze in direct, premiul cel mare a fost castigat de un manechin blond quasinecunoscut - Chantelle - inventata de producatori. Iata, deci, continua comentatorul, un foarte potrivit exemplu de "hiperrealitate", daca se foloseste termenul sociologului francez Jean Baudrillard, considerat un succesor indreptatit al celui care a definit cel dintai "satul global", cel pus in miscare de tot ceea ce inseamna media. Cu alte cuvinte, un context mediatic - precum un reality show gen "Big Brother" - poate trece astfel drept viata insasi.
Cum centenarul McLuhan se apropie (va fi celebrat in 2011), noul volum pare a fi un element de fezandare a orizontului de asteptare pentru o posibila mumificare glorioasa a celui care a publicat, prin 1962, "Galaxia Gutenberg", adica noua biblie. In "...Unbound", nu e vorba de studii inedite - cum poate si-ar fi dorit multi - ci de un numar de 20 de eseuri retiparite separate, ca fascicule in cadrul unui box set. Intr-un asemenea eseu, din 1956, poate fi gasita pentru prima data formularea profetica "The Medium Is the Message", care va constitui, de altfel, titlul unui volum din 1960. Exemplele pot continua pe aceeasi linie, demonstrand ca autorul disparut inca din 1981 a anticipat corect suita de transformari mediatice ale societatii post-industriale, inclusiv revolutia digitala in vigoare azi.
Iar una din aceste viziuni atesta faptul ca niciodata comunicarea, sub nici o forma a ei, nu ramane o simpla transmitere de informatii sau mesaje, ci reprezinta o forma de spectacol in sine. Unul in care, de pilda, fiica Doamnei de Fier poate face un pipi diafan live, on air.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
