"Operatiunea Venona" si "victimele" sale
Incepand din 1946, serviciile de informatii americane, in colaborare cu cele ale Marii Britanii, au desfasurat o ampla actiune de decriptare a mesajelor transmise, in intervalul 1942-1945, de catre agenti care lucrau pentru serviciile de spionaj sovietice pe teritoriul SUA, inclusiv ale unor diplomati de rangul cel mai inalt, in ciuda faptului ca URSS era aliata cu cele doua Mari Puteri vestice. Operatiunea a avut, multa vreme, un caracter strict secret, el nefiind cunoscut nici chiar presedintilor SUA. Si totusi, existenta acestui proiect a devenit cunoscuta sovieticilor in 1949, datorita actiunii reprezentantului serviciului secret britanic SIS in SUA, "cartita" Kim Philby. Ca rezultat, au fost alertati cei mai importanti agenti sovietici.
In cadrul "operatiunii Venona" au fost descifrate 2.200 de mesaje din cele cateva mii care fusesera interceptate. Potrivit investigatiilor unor istorici, prin acest proiect au fost identificati 349 de agenti care lucrau pentru sovietici, cei mai multi din cadrul Departamentului de Stat (ministerul de externe al SUA), in alte departamente si chiar la Casa Alba. Intre altele, datele rezultate din "operatiunea Venona" a facut posibila demascarea unor "spioni atomici", ca si a unor agenti sovietici din cadrul "grupului de la Cambridge".
Unul dintre cele mai "infiltrate" domenii a fost acela al diplomatiei, in cadrul Departamentului de Stat fiind identificati ca agenti sovietici o serie de persoane chiar din conducerea sa sau care fusesera active intr-o serie de ambasade. Intre acestia s-au numarat Marion Davis Berdecio (nume de cod "Lou") de la Ambasada SUA din Mexic, Robert Talbott Miller III (nume de cod "Mirage"), seful sectiei de afaceri interamericane din ministerul de externe, Gerald Graze, fost membru al Partidului Comunist din SUA, inflitrat in Departamentul de Stat.
Deosebit de multe reverberatii a produs cazul lui Alger Hiss, unul din cei mai importanti oficiali ai Departamentului de Stat in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, implicat in operatii informative in favoarea URSS, si el membru al Partidului comunist, mai ales datorita faptului ca, spre deosebire alti agenti, care si-au recunoscut vina, Hiss a refuzat sa faca aceasta, sustinand ca este "victima" unor acuzatii false. Si in ceea ce il priveste, ca si in alte cazuri, dovezile produse de "operatiunea Venona" au fost completate cu informatii oferite de defectori din serviciile de informatii sovietice, ca si de "Arhiva Mitrohin", contintnd documente pe care ofiterul KGB cu acest nume le-a pus la dispozitia serviciului de informatii englez, dupa 1990.
Un agent "prodigios": Halperin
Activitatea diplomatica a lui Maurice Halperin (1906-1995), scriitor si profesor, s-a desfasurat la "cele mai inalte niveluri". In perioada imediat urmatoare celui de al Doilea Razboi Mondial, el a activat in Departamentul de Stat, in calitate de consilier pentru problemele Americii Latine. A fost de asemenea consilier ONU in cadrul Conferintei de la San Francisco.
Activitatea informativa a lui Halperin a fost la fel de "prodigioasa" (ca sa amintim titlul uneia dintre biografiile care i-au fost consacrate) si ca sursa de informatii a serviciului de spionaj NKVD (sub numele de cod "Hare"), inca din 1941, asa cum au dovedit informatiile furnizate de "operatiunea Venona".
Avand acces la telegramele adresate serviciului de informatii american OSS, Halperin putea pune la dispozitia spionajului sovietic date provenind din orice parte a lumii, de mare varietate, mai ales din domeniul diplomatic, cum sunt cele provenite de la ambasadorul american la Londra, John Winant, atitudinea Turciei in legatura cu Romania, negocierile guvernului polonez in exil cu sovieticii, rapoarte ale ambasadelor din Spania, Maroc, politica guvernului de la Vichy, discutii purtate intre guvernul Greciei si acela al SUA referitoare la planurile URSS in Balcani.
In acelasi timp, Halperin dezinformeaza OSS prin rapoarte false, referitoare mai ales la URSS. Se pare ca o asemenea activitate prodigioasa era in afara oricaror banuieli. Probabil ca si Halperin era convins de acest lucru pana cand, ca urmare a descifrarii comunicarilor agentilor sovietici din SUA, el este convocat in 1953 in fata Subcomitetului Senatului pentru securitatea interna, fiind acuzat de spionaj. Neaga o asemenea activitate, dar se autodemasca atunci cand reuseste sa fuga in Mexic si de aici in URSS.
Printre apropiatii lui Halperin, s-a aflat un "coleg" in domeniul "spionajului diplomatic", unul dintre membrii Grupului de la Cambridge ("Cei cinci gloriosi"), Donald Maclean, dar si revolutionarul sud-american Che Guevara.
Dezamagit de "raiul sovietic", Halperin accepta invitatia de a veni la Havana, in 1962. Lucreaza pentru guvernul lui Castro timp de cinci ani dupa care, datorita unor tensiuni intervenite in relatiile cu liderul cubanez, se stabileste in Canada, devenind profesor de stiinte politice si autor al unor carti in care il critica pe Castro si situatia din Cuba.
Consilier al presedintelui SUA - agent sovietic?
Desi nu a facut parte din corpul diplomatic american, despre Harry Lloyd Hopkins (1890-1946) s-a afirmat ca a detinut, in perioada in care a fost cel mai apropiat consilier al presedintelui Franklin Roosevelt, "mai multa putere diplomatica decat intreg Departamentul de Stat".
Intr-adevar, in caliate de "ambasador-itinerant" al presedintelui, Hopkins a raspuns, intre altele, de relatiile cu primul ministru al Marii Britanii, Winston Churchill, si cu seful statului sovietic, I.V. Stalin. De asemenea, Hopkins a participat, in calitate de consilier, la intalnirile presedintelui SUA cu Churchill de la Cairo, ca si la conferintele de la Teheran si Casablanca, in perioada 1942-1943.
Chiar in cursul activitatilor de "diplomatie secreta" desfasurate de Hopkins in perioada razboiului, s-au ridicat unele intrebari legate de actiunile sale, intre care cele referitoare la atitudinea sa concilianta fata de pretentiile lui Stalin (se pare ca admiratia presedintelui Roosevelt pentru conducatorul sovietic i-a fost inspirata de consilierul sau), relatiile cu serviciul de informatii sovietic NKVD (au fost cazuri in care Hopkins a avertizat acest serviciu de faptul ca unii dintre agentii sai se aflau sub urmarire), ca si de faptul ca, in cursul tratativelor pentru intrarea in vigoare a "acordului Lend-Lease", privind acordarea de sprijin material Aliatilor SUA, Hopkins a fost de acord sa fie livrata URSS o cantitate de uraniu care putea fi folosita in producerea de armament atomic.
In mare masura, raspunsuri la aceste intrebari tulburatoare au putut fi obtinute atunci cand au fost facute publice rezultatele "operatiunii Venona", care au demonstrat ca Hopkins "colaborase" cu serviciul de spionaj sovietic sub numele de cod "agentul 19". Potrivit acestora, Hopkins a pus la dispozitia Moscovei informatii nu numai prin intermediul Ambasadei URSS, ci si pe alte canale, deci prin intermediul unor agenti sovietici, cum era Achmerov. De altfel, unii dintre ofiterii KGB erau convinsi ca Hopkins era "agent sovietic".
Hopkins a actionat ca "factor de legatura" confidential nu numai intre SUA si URSS, ci si in relatiile cu Marea Britanie, avand un rol important la Conferinta de la Teheran, in care s-au luat hotarari decisive pentru soarta viitoare a lumii. Cu aceasta ocazie, i s-a comunicat lui Stalin pozitia SUA si a Angliei de a recunoaste granitele sovietice din 1941, desi acestea includeau teritorii ocupate abuziv de URSS: Polonia de est, statele baltice si Basarabia. Reiese ca nu numai la Yalta se hotarase soarta acestor teritorii, ci chiar inainte, la Teheran...
Si totusi se ridica inca o serie de intrebari: a actionat Hopkins din convingere; a avut el mandat din partea presedintelui Roosevelt pentru aceste legaturi "confidentiale" cu URSS; au jucat demersurile informative ale consilierului prezidential un rol in victoria Aliatilor impotriva Axei? Sunt intrebari la care este dificil de raspuns. Poate alte documente si interpretari care vor mai aparea sa contribuie la elucidarea lor...
1. Volumul Secretele Operatiunii Venona: spionajul sovietic si tradatorii Americii
2. Harry Hopkins - un consilier prezidential (cel putin) controversat
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
