Germania
Având o anumită tradiţie în organizarea de "operaţiuni secrete", Germania a realizat încă de la începutul războiului importanţa pe care le aveau acestea în desfăşurarea conflagraţiei pe diferite fronturi, astfel încât harta acţiunilor sale a acoperit un bună parte a mapamondului, tentaculele spionajului german cuprinzând Europa, dar şi America, Orientul. Dacă operaţiunile Aliaţilor aveau drept scop apărarea propriului teritoriu sau iniţierea de acţiuni pe anumite "teatre de război" (mai ales debarcarea pe Continent), cele organizate de Germania, potrivit planurilor de cucerire ale regimului nazist, au avut un caracter ofensiv, de acţiuni de comando, vizând uneori chiar teritoriul unor ţări din tabăra Aliaţilor.
Un exemplu în acest sens îl constituie Operatiunea Pastorius care avea drept scop desfăşurarea de acţiuni de sabotaj pe teritoriul Statelor Unite, mai ales împotriva unor obiective economice de mare importanţă şi ale industriei de armament, dat fiind că această ţară era principalul furnizor de echipament de război pentru statele Aliaţilor.
Numele operaţiunii, declanşată în 1942, a fost dat după acela al liderului comunităţii germane din Statele Unite care trebuia să contribuie direct la desfăşurarea operaţiunii.
În acelaşi timp, s-a avut în vedere lansarea de pe submarine a unor echipe de agenţi, instruiţi şi echipaţi pentru acţiuni de sabotaj de anvergură. Între altele, se viza şi dinamitarea stăvilarului de la cascada Niagara, ceea ce ar fi avut efecte catastrofale.
În organizarea acestor acţiuni s-a dat dovadă de o temeritate deosebită, astfel încât lansările de agenţi de pe submarine, în iunie 1942, au avut loc chiar în zone dens populate, în apropierea oraşului New York şi în Florida. Organizatorii acestor operaţiuni credeau că se gândiseră la toate detaliile tehnice care trebuiau să le asigure un succes sigur. Un lucru îl pierduseră din vedere şi anume faptul că unii dintre agenţii trimişi nu erau convinşi de acest succes, având în vedere că, deşi pozaseră în nazişti fanatici, nu agreau regimul fascist. Aceasta a făcut ca unii dintre ei să se predea autorităţilor americane (FBI), punând la dispoziţie informaţii care au dus la capturarea celorlalţi spioni. A fost o situaţie similară cu operaţiunile de sabotaj iniţiate de germani în Marea Britanie, astfel încât, şi în Statele Unite, cea mai mare parte a agenţilor sabotori germani au fost capturaţi şi "Operaţiunea Pastorius", deşi pregătiră minuţios, nu a avut efectul scontat. Cei mai mulţi din agenţii capturaţi au sfârşit pe scaunul electric, în afara celor care acceptaseră să "colaboreze", mai târziu - graţiaţi. Morala "operaţiunii Pastorius", ca şi a altora similare: nu numai elementul tehnic asigură succesul, ci şi cel uman, motivaţia morală şi politică…
O asemenea motivaţie a avut-o, cel puţin pe o anumită perioadă a vieţii sale, cel care a fost considerat cel mai important executant de operaţiuni secrete, Otto Skorzeny. Din dispoziţia directă a lui Hitler, el fost numit la conducerea unei unităţi speciale, de comando. A fost considerat de serviciile secrete Aliate drept un nazist fanatic, dar şi profesionist de marcă în acest domeniu, iar, în ultima parte a războiului, "cel mai periculos om din Europa".
Această faimă i-a fost adusă lui Skorzeny de faptul că a organizat şi participat uneori direct la numeroase "operaţiuni secrete" a căror listă este deosebit de amplă. Iată doar câteva exemple:
Operaţiunea Eiche("Ghinda"), septembrie1943: Răpirea dictatorului Benito Mussolini, capturat de Rezistenţa italiană.
Operaţunea Rösselsprung ("Saltul cavalerului"), mai 1944: Încercare de asasinare a conducătorului Rezistenţei din Iugoslavia, Josip Broz Tito.
OperaţiuneaPanzerfaust ("Pumnul de fier"), octombrie 1944: Răpirea fiului regentului maghiar Miklós Horthy pentru a-l determina pe acesta să continue războiul de partea Germaniei.
Operaţiunea Greif ("Grifon"), decembrie 1944: Acţiune diversionistă in timpul bătăliei pentru recucerirea Belgiei, folosind chiar uniforme ale Aliaţilor.
Hitler avea planuri mari cu Skorzeny: la 28 aprilie 1945, cu două zile înainte de a se sinucide în buncărul din Berlin, el i-a dat lui Skorzeny ultima misiune: să plece în Bavaria pentru a prelua comanda forţelor germane în vederea organizării ultimei rezistenţe armate, supranumită "Fortăreaţă din Alpi". Dar se pare că Skorzeny îşi epuizase rezerva de convingeri naziste, astfel încât s-a predat armatei americane, rămânând prizonier timp de doi ani, după care a evadat în Spania. Ulterior şi-a valorificat experienţa sa în domeniul operaţiunilor secrete în calitate de consultant al preşedintelui Egiptului, Gamal Abdel Nasser, al preşedintele Argentinei, Juan Domingo Peron. Din 1953 a colaborat cu Mossad-ul în contextul strângerii de informaţii privind dezvoltarea rachetelor egiptene. Lucru rar pentru un agent de anvergura lui Skorzeny: a murit, cum se spune, în "patul său" în 1975.
Unul dintre puţinele eşecuri ale lui Skorzeny a fost legat de Operaţiunea Long Jump ("Saltul cel lung")care ar fi trebuit să fie cea mai importantă acţiune de acest fel din timpul celui de al Doilea Război Mondial şi probabil din istorie. Planul operaţiunii prevedea asasinarea celor "trei mari", Stalin, Churchill şi Roosevelt, cu ocazia Conferinţei de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943). Skorzeny a fost numit la conducerea operaţiunii, dar aceasta fost zădărnicită de spionajul sovietic, precum şi de…întâmplare. Ofiţerul sovietic Nikolai Ivanovici Kuzneţov, care acţiona ca agent acoperit în armata germană sub numele de Paul Wilhelm Siebert, a aflat din întâmplare, de la un ofiţer SS cu înclinaţii bahice, din armata germană, Hans Ulrich von Ortel de planificarea acestei operaţiuni. Imediat au fost luate contramăsuri, au fost mobilizaţi şi agenţi iranieni. În colaborare cu agenţi britanici, au fost descifrate comunicaţiile secrete germane, ceea ce a dat posibilitatea localizării imobilelor ce urmau să fie folosite de agenţii lui Skorzeny. După o vizită la Teheran, acesta şi-a dat seama că operaţiunea era compromisă, astfel încât ea a fost contramandată. De unde se vede că intuiţia joacă un rol important în activitatea unui agent secret. În ceea ce îl priveşte pe Kuzneţov, el este considerat o figură legendară a spionajului sovietic, fiind decorat post mortem cu ordinul "Erou al Uniunii Sovietice".
Una din cele mai importante zone de interes pentru expansiunea germană a fost considerată Orientul Mijlociu şi Apropiat, unde a fost lansată Operaţiunea Kondor, al cărei protagonist a fost John Eppler, de origine germană, născut în Egipt şi rectutat de Abwehr. Epller îşi începe acţiunea în 1942 în Egipt, scopul ei principal fiind sabotarea prezenţei militare britanice în această zonă şi declanşarea unui "război sfânt" împotriva acesteia. De fapt, această operaţiune avea drept scop pregătirea ofensivei lansate de Rommel. În vederea desfăşurării operaţiunii, Epler şi-a asigurat concursul unor militari egipteni şi al unor…dansatoare, dintre care celebră a fost Fahmy,. Spionajul britanic află de această acţiune şi o zădărniceşte, mai ales că Epler acţiona destul de amatoristic.
La anihilarea reţelei de spioni germani din Statele Unite a contribuit şi eşecul Operaţiunii Tramp ("Vagabond") , al cărei protagonist William Sebold, recrutat de Abwehr pentru a desfăşura acţiuni de spionaj. Dar, odată sosit în Statele Unite, Sebold se adresează FBI, devenind agent dublu, ceea ce a contribuit la anihilarea unei întregi reţele de spioni germani în SUA.
În ultimă instanţă, deşi Germania a obţinut succese importante, a pierdut şi războiul "operaţiunilor secrete".
URSS
Începuturile "spionajului atomic"
În mod aparent paradoxal, deşi Uniunea Sovietică era aliata Statelor Unite, cea mai importantă operaţiune de spionaj a fost declanşată aici, vizând penetrarea unuia din cele mai bine păzite secrete americane, "Proiectul Mannhatan", construirea bombei atomice. În acest scop, a fost concepută Operaţiunea Enormous, a cărei denumire îşi are originea în faptul că interesul Uniunii Sovietice pentru arma atomică era într-adevăr…enorm. Stalin intuise faptul că cine va stăpâni această armă are toate şansele de a stăpâni lumea. Cel care a fost implicat în declanşarea acestei operaţiuni, care, ca şi "operaţiunea Venona", îşi va arăta efectele în cursul Războiului Rece, a fost Anatoli Iatskov , spion NKVD sub acoperire diplomatică, care a reuşit să constituie o reţea de "spioni atomici", între care Morton Sobell, Harry Gold, Klaus Fuchs, soţii Rosenberg. Deşi activitatea lui Iatskov a fost demascată, el trebuind să părăsească Statele Unite, practic "Operaţiunea Enormous" a continuat şi în timpul Războiului Rece, ceea ce a făcut ca eforturile Uniunii Sovietice de realizare a armei atomice să fie scurtate cu câţiva ani buni.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
