Premiati la primarie

Gazde amabile, fete ce zambesc profesional si incurajator de dincolo de ecusonul "Protocol", oameni care, in general, se cunosc intre ei, o galerie de arta umanizand o institutie publica in care cetatenii calca adesea stresati ca trebuie sa isi rezolve ceva - toate acestea au alcatuit un cadru placut pentru momentul festiv al decernarii Premiilor Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Cea mai mare asociatie de scriitori din Romania si-a aflat in Primaria Sectorului 2 un sprijin de nadejde si consecvent al proiectelor sale, iar patriotismul meu local (sunt nascut, am copilarit si, dupa peregrinari prin oras, am revenit cu locuinta in Colentina, la o azvarlitura de bat de gura Oborului) se umfla in pene la astfel de ocazii. Dar numai atat despre aceasta lunga si frumoasa prietenie intre scriitorii bucuresteni si o institutie publica, spre a nu fi acuzat ca incalc regulile de campanie. Asadar sa trec la cele scriitoricesti.

Printre putinele lucruri de autonomie pe care asociatiile le au, acordarea de premii reprezinta, la randu-i, un fel de premiu de consolare. Premiile se decerneaza in tiparul acelorasi prevederi statutare - juriul, ales pe patru ani, este alcatuit numai din critici si se acorda un singur premiu pentru fiecare sectiune. Juriul, compus din Eugen Simion - presedinte, Alex. Stefanescu, Dan Cristea, Tudorel Urian si Radu Voinescu - ar fi putut la fel de bine sa fie si juriul care decerneaza Premiile Uniunii Scriitorilor. Asociatia Scriitorilor din Bucuresti este nu numai cea mai mare, dar cred ca si cea mai importanta din cadrul respectivei Uniuni. Subliniez aceste lucruri spre a-mi justifica mirarea ca Premiile ASB sunt privite adesea ca un fel de premii locale, in sensul usor peiorativ al termenului "local". De-a lungul timpului, au fost premiate carti exceptionale, autori importanti ai literaturii romane, iar personalitatile carora li s-a decernat in ultimii ani distinctia Opera Omnia pentru intreaga activitate ar fi putut sa onoreze si Marele Premiu al Uniunii. De exemplu, anul acesta, au fost premiati Nicolae Manolescu si Augustin Buzura, iar alta data George Balaita.

Vorbe in colturi si pe la colturi, razbite dinspre jurati, au deplans anul acesta (2007, pentru care s-au acordat premiile) absenta unei productii editoriale ceva mai consistente si mai de relief. De aici si rezultatul: oscilatii valorice si chiar unele surprize care au produs o usoara consternare. Nu voi lua la rand premiile pe sectiuni, ci voi mentiona fugitiv cateva nume, semnaland la proza doi autori tineri, sau relativ tineri, Bogdan Suceava si Bogdan Popescu, adica un nume deja impus si un altul pe cale de a se impune, adica un fel de pariu pe care juriul va trebui sa-l castige in timp. Personal, as fi optat pentru romanele a doi autori trecuti de varsta juvenila, Darul Ioanei de Stelian Turlea si Luminare a grabitului de a pleca dintre noi Ioan Lacusta cu cateva zile inaintea decernarii premiilor. La poezie, Viorel Lica merita din plin recunoasterea juriului, discretia receptarii sale critice datorandu-se atat formulei poetice, nu chiar in "trendul" gustului dominant in aceste vremuri, cat si discretiei sale umane. Este un poet adevarat, care ar merita o mai mare atentie din partea criticii. L-as mai fi vazut in randul premiatilor si pe Virgil Diaconu, chiar daca numele sau este legat in special de Pitesti, atat prin revista Cafeneaua literara, cat si prin aparitiile editoriale, un poet remarcabil. Un mare nedreptatit la poezie mi se pare a fi Bogdan O. Popescu, nu numai un autor, in 2007, al unei carti ce impune din toate punctele de vedere, ci si in intregime un poet excelent. Nu inteleg, dar deloc, aceasta omisiune, dupa cum nu inteleg, dar deloc-deloc, absenta sa din peisajul criticii de poezie. Interesele de grup ar trebui ca din cand in cand sa cedeze, macar spre a mai capata credibilitate, in fata intereselor de valoare.

Admirabil, iesit din corsetul stramt al ceremoniei, a fost Alexandru George, al carui discurs a readus buna-dispozitie in sala si sentimentul ca totusi ne aflam intr-o lume literara vie, coroziva. A fost, in fapt, o scurta si acida radiografie a conditiei scriitorului roman de azi, autor de carti-fantoma (care deci nu se gasesc in librarii), transformat de edituri in negustorul propriei carti, punandu-i-se in brate un numar de exemplare cu sfatul parintesc de a si le vinde singur.

Surpriza placuta a venit dinspre domeniul literaturii pentru copii si tineret cu doi autori remarcabili, Ion Hobana si Stelian Turlea. Dramaturgia nu a pus mari probleme juriului, Emil Mladin detasandu-se cam fara concurenta.

Atmosfera s-a mai incalzit cu muzica lui Johnny Raducanu, la un pahar de vin.