In Delta criza e doar... la peste. Pe malurile canalelor sau in cele mai retrase colturi, pe pamant arid si cu infrastructura zero, se construieste de zor. Case de vacanta si pensiuni se inalta peste noapte, in asteptarea celor care, satui de asa-zisa civilizatie, raspund la chemarea salbaticiei. Materialele de constructii costa mult, mana de lucru nu exista, traditiile sunt in agonie si oamenii locului dispar. Si totusi exista oameni care cred ca Delta este cea mai buna oportunitate de afaceri in timp de recesiune.
Sylvain Remetter, proprietar de pensiune, povesteste cum a ajuns in Delta: „Am plecat la Tulcea cu masina, foarte greu, sase ore de mers, de la Tulcea am luat barca, nu stiam unde sunt, am intrat in balta si am gasit un vis de copii." Sylvain Remetter e un pescar nebun. O spune chiar el. Dar nebunia i-a adus faima. „Am pescuit doi pesti de peste 30 de kile in 12 ore, incredibil, asta nu se intampla decat o data in viata." Acum zece ani a ajuns campion mondial la pescuit de crap. Acum sase ani, a lasat Franta pentru Romania, si business-ul prosper pentru Delta, raiul pestilor si al campionilor la solitudine. A cumparat teren, a concesionat ape si s-a pus pe transformat locurile si oamenii, ambele inghetate pe la mijlocul secolului trecut. Era totul de facut. A facut drumul, cu doua tractoare pe jumatate stricate. L-a intalnit pe Eduardo Zorilla, cu care s-a asociat. La capatul lumii, francezul si spaniolul si-au pus ambitia, banii si timpul in slujba unui turism asa cum stiu ei ca se face. Pensiunea lor are acum 16 camere, bucatarie, sala de mese. Persoanele care vin sa pescuiasca aici gasesc liniste deplina, nu exista acoperire telefonica.
Toate acestea se intampla la locul fostei puscarii de la Periprava, intinsa pe 20 de hectare de pamant si alte cateva sute de apa. Pe un pamant arid, in care sapi ca in beton, vanati de tauni, coplesiti de arsita, cei doi investitori se pregatesc sa invinga in lupta cu mentalitatile si vitregiile locului, si sa deschida, in doua saptamini, un hotel destinat celor care, ca si ei, simt chemarea salbaticiei.
Sylvain si Eduardo mizeaza pe confortul interior si miracolul exterior. Daca, in afara complexului, natura va fi pastrata neatinsa, in hotel si casute confortul va fi la nivel occidental. Un lux, avand in vedere ca in zona nu se poate ajunge decat pe apa si ca transportul dubleaza practic pretul mobilei, adusa tocmai din Spania.
Problema transportului i-a facut pe multi investitori in Delta sa se intrebe daca ar mai lua-o de la inceput, cu o noua investitie in zona. La multe mile distanta de Periprava, pe Canalul Sulina, Ileana Vasiliev si-a construit raiul personal. Acum isi asteapta oaspetii de sezon. A cumparat terenul cu 5 euro/ metrul patrat. Intre timp, a ajuns o suta si sta. Convinsi de potentialul zonei, oamenii nu vor sa reduca pretul. Ileana Vasiliev a investit in acest loc 400 de mii de euro, insa daca ar fi construit intr-o zona mai accesibila, ar fi costat-o mult mai putin.
„E o investitie pe fonduri Sapard – spune Ileana Vasiliev - pe teren fara infrastructura, fara retea de apa potabila, fara current, ceea ce a marit foarte mult costurile, se construieste greu datorita transportului, in geneneral investitia aici e cu 30 la suta mai mare decat pe uscat, se cara totul pe apa si intervine si manipularea. E greu, pentru ca terenul a trebuit ridicat cu 70 de cm si fundatia trebuie sa fie mult mai solida, intervin probleme la instalatii. Costurile de exploatare sunt foarte mari, atunci cand ceva se defecteaza aici nu exista o forta de munca relativ calificata care sa-ti resolve problema si trebuie adusa de la Tulcea."
A pornit pensiunea tarziu anul trecut si tot a avut un grad de ocupare de 50-60 la suta. Anul acesta pare sa fie si mai bun, desi in zona s-a mai deschis intre timp o pensiune si se lucreaza la alte doua, iar pe malul celalalt se construieste de zor - case de vacanta si mici hoteluri. Unele cu arhitectura montana, altele - in stilul locului. Fiecare cu imaginatia proprie. In ultimii ani, autoritatile din Tulcea au dat peste 400 de autorizatii de constructie in Delta si tot nu e suficient. Dar e loc pentru toata lumea.
Teo Pufulene isi inalta la Murighiol ceea ce vrea sa fie inca de pe acum cel mai mare complex hotelier din Delta. „M-a costat vreo 2,5 milioane campingul euro si am mai investit ceva, o sa ajunga la 10 milioane euro, pana il terminam am luat si un fond de 2 milioane nerambursabil." Intregul complex se intinde pe 10 hectare. Le-a cumparat la pretul zonei, 50-60 de euro metrul patrat. Pe vremuri, aici era un complex al defunctului UJECOP. Abandonat, paraginit, cotropit de stuf, inconjurat de un canal necuratat de ani de zile, locul e pe cale sa atinga apogeul existentei lui. Pe langa hotelul vechi va fi unul nou, o sala de conferinte, 20 de vile pentru vanzare, de 400 metri si 800 metri patrati, pretul o sa fie la o mie de euro metrul patrat. Complexul va mai include un teren de fotbal si unul de tenis. Si o pista pentru elicoptere.
Oricati bani ai avea insa, nu poti construi oricum in Delta. Din uriasa intindere, de peste 4.000 de kilometri patrati, pamantul reprezinta doar 13 la suta. Acolo traiesc azi in jur de 15.000 de oameni, dar numarul lor scade cu fiecare an. Cine investeste in zona stie ca nu se poate baza prea mult pe localnici. Cei tineri pleaca, cei batrani nu mai pot munci, cei maturi au, de regula, alte preocupari. Rata analfabetismului e mare, orgoliile puternice, clima dura. Ca sa imblanzesti locul, ai nevoie de nervi tari si de multa vointa.
Ca sa aiba cu cine munci, Sylvain si Eduardo si-au suplimentat echipa cu oameni adusi de la Bucuresti. Impreuna, francezul si spaniolul s-au hotarat sa pastreze Delta, schimband oamenii. Recent, o lege impusa in zona le cere investitorilor sa foloseasca doar materiale de constructie naturale, in special stuf. O problema majora pentru multi. De doi ani construiesc, repara, curata, repun pe picioare un loc care fusese condamnat la uitare, si din cauza pozitiei, si pentru ca nimeni nu i-a intrezarit potentialul. Au investit deja doua milioane de euro, desi, spune Sylvain, daca te uiti in jur inca nu se vede. Ca si altii din Delta, au fost nevoiti sa bage bani multi in echipamente de epurare si potabilizare a apei, panouri solare, sisteme de incalzire si mai ales infrastructura, pentru ca nimeni nu s-a ocupat de ea. Dar ambii cred ca fiecare cent merita.
Octavian Olaru e de acelasi principiu: fa ceva pentru suflet si nu astepta bani prea repede. Fost alpinist de performanta, om de afaceri cu sute de angajati in Brasov, a dat muntele pe Delta unde a construit, spune, ceva pentru inima lui. O casa de vacanta si 8 camere in plus, in caz ca vrea cineva sa-i calce pragul. Cei care il stiu spun ca a inotat cumva impotriva curentului. In timp ce lumea buna s-a instalat pe canale gata amenajate, el a ales Letea, sa puna acolo bazele civilizatiei. Are prima pensiune din zona, de la care insa nu se asteapta sa castige, desi s-a indatorat cu trei credite. Cand a cumparat, acum cinci ani, aici era o gradina de pepeni, evaluata la 3 dolari metrul patrat. Acum a ajuns la 20 de euro, dar in sat se vinde si cu 10. Oamenii sunt mai maleabili aici, dispusi sa renunte la pamant, pentru ca zona e crunta. Nu exista apa potabila, toata lumea cara de la fantani de la marginea padurii. Oameni sunt invatati cu salbaticia, le lipseste confortul, calculatorul, discoteca; trei patrimi sunt analfabeti, nu stiu sa numere si sa citeasca, scot banii si-i pun pe tejghea, iar vanzatoarea ia cat ii trebuie; in schimb, au toti telefoane mobile!
Neingrijita, Delta pierde constant cate ceva. Oameni care pleaca, ape care se retrag din cauza dragarii insuficiente. Pamantul ferm castiga 50 de metri in fiecare an, dar pierde prin disparitia traditiilor. Paradisul salbatic e pastrat doar de cativa optimisti care cred ca a venit timpul Deltei, acum, pe timp de criza, cand lumea nu mai are nici bani, nici energia de a suporta aglomeratia litoralului si serviciile proaste.
La varsarea Dunarii in mare, un oras uitat de vremuri se scutura de praf, isi pune haina vesela, asteptandu-i pe dezamagitii litoralului. Sunt decenii de cand Sulina n-a mai trait decat 3 luni pe an, cat tine sezonul. O amenajare a locului ar insemna renasterea acestui oras, care duce cu el o istorie glorioasa, uitata de multi. Infloritor si cosmopolit fara egal acum un secol, locul a decazut treptat dupa cele doua razboaie si 50 de ani de comunism. Fabricile din oras s-au inchis, flota de pescuit a disparut, comert nu se mai face, micile intreprinderi abia mai respira, orasul a ruginit si a amortit in parasire, ignorat de turisti. Multi care vin aici nici nu stiu ca Sulina are plaja la mare. Care ar putea fi singura sansa a orasului: spectaculoasa plaja salbatica de la mare. Insa amenajarea ei a fost imposibila pana acum. Ani in sir s-a dus aici razboiul volburei de nisip - o planta fara calitati si cu un defect mare - e prea rara, pe cale de disparitie. La cererile insistente ale ecologistilor, autoritatile locale au salvat volbura de nisip si au condamnat plaja, amanandu-i amenajarea.
In zona a inceput insa sa bata vantul schimbarii. Dupa cateva vizite la nivel inalt, interesul a inceput brusc sa creasca. In oras, la inceputul verii, o bucata de teren s-a vandut cu 200 de euro metrul patrat. Instalat strategic, in micul port pentru vasele de pasageri, Dragos Ionita e deja pe baricade, gata sa tina piept asaltului de turisti. Si-a terminat pensiunea de curand, s-a indatorat pentru toata viata, dar e optimist. „Vin tot mai multi oameni dornici sa investeasca, intr-un an s-au construit doua pensiuni, cu spatii de 60 delocuri si lucrarile s-au finalizat intr-un timp destul de scurt." S-a chinuit cu materialele transportate pe apa si a ajuns la un pret de 380 de euro pe metrul patrat construit. Nu se asteapta sa-si amortizeze investitia prea repede, insa nu asta il supara cel mai tare, ci faptul ca pescuitul haotic si braconajul au imputinat dramatic pestele din zona. Vine omul din tara si n-ai ce sa-i pui pe masa, in afara de peste congelat!
La sturion e prohibitie pentru inca cinci ani, in timp ce bulgarii si ucrainenii prind de zor. In plus, in fostele amenajari piscicole de odinioara, oamenii au venit, au pescuit, au plecat, fara sa se gandeasca sa puna ceva in loc.
Tocmai pe asta mizeaza cei doi occidentali din Periprava: pe lacurile pe care le-au concesionat si pe care le-au populat cu puiet. In Delta, Sylvain Remetter isi testeaza mereu veleitatile de campion si capacitatea de a rezista. Pana acum, Estul salbatic, cum ii spune el, nu l-a invins. Delta i-a schimbat pe amandoi. Dupa un business care ii solicita 15 ore pe zi, chinuiti in costume, gituiti in cravate, seara se simt liberi si traiesc ca niste localnici. Aventura lor va avea si un nume sugestiv: ultima frontiera.
Reportaj difuzat de Protv, in emisiunea Romania te iubesc! din 28 iunie 2009.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
