Andrei Iurievici Kurkov, scriitor ucrainean nascut in 1961 laSankt Petersburg, care traieste aproape jumatate din an in MareaBritanie (e casatorit cu o englezoaica), are un succes atat de marein Occident, incat in Franta cartile lui au fost incluse, alaturide cele ale lui Tolstoi si Puskin, in programa obligatorie deliteratura universala. Din ce a scris, in romaneste s-a tradus,inaintea romanului de fata (si la aceeasi Editura Curtea veche),"Moartea pinguinului" si"Legea melcului". "Ultima iubire apresedintelui" *)a fost nominalizat in 2004 in Franta pentru celmai bun roman strain.
E un roman masiv, stufos (poate ar fi castigat daca ar fi fostcu macar o treime mai scurt), a carui actiune se petrece in patruepoci diferite: 1985-86, in plin comunism, in 1990 si imediat dupadestramarea Uniunii Sovietice, in 2004-2005 si in 2015-16. Eroultrece prin diferite etape ale vietii si carierei sale, apogeulfiind functia de presedinte al Ucrainei. In toata aceasta perioadaa cunoscut mai multe femei, cu unele a si fost casatorit, dar adivortat repede, sfarsind in bratele uneia pentru care simtisecandva doar simpatie, cu care facuse si niste fotografii pe careadversarii politici intentioenaza acum sa le exploateze,socotindu-le compromitatoare. Fireste, amorurile presedintelui suntnumai un filon al naratiunii, complicate, care dezvaluie unpersonaj complex si insingurat, impins de anturaj la compromisurice i se vor arata pana la urma a fi benefice.
Firele sunt complicate: eroul are un frate bolnav psihic, pecare il ajuta in permanenta si a carui sotie (intamplator sorasotiei eroului) naste o fata in Elvetia; la final, fratele si sotialui se sinucid, lasand copilul in seama eroului, caruia ii muriseragemenii abia nascuti. Subiectul pare de telenovela, dar esuportabil, amestecat cu operatia pe cord a presedintelui caruia is-a implantat o inima bolnava si, in plus, dotata cu un dispozitivde ascultare, cu intrigile politice din preajma presedintelui, cusituatia politica ce reclama organizarea de alegeri anticipate, cutensiunile ruso-ucrainiene, cu sanctificarea de catre Biserica rusaa lui... Vladimir Ulianov (da, celebrul Lenin ajuns martircrestin!), ale carui moaste sunt trimise in Ucraina...
"<<Ultima iubire a presedintelui>> - scrieintr-o postfata admirabila traducatoarea Antoaneta Olteanu - este ocarte a conjuncturilor, a nepotrivirilor, in care eroul, unpersonaj deloc deosebit, se transforma in special prin modelarea,manipularea celor din jur. Personajul incearca sa traiasca oarecumin afara istoriei, intr-un prezent al sau si al relatiilorinterpersonale, dar, evident, istoria intra brutal in viata luisi-i tot schimba directia de mers. <<Daca dragoste nu e,nimic nu e>> poate fi considerat mottoul acestui romanconsacrat unui barbat aflat in cautarea iubirii adevarate care sa-icomplineasca nevoia de familie si de individ deplin responsabilfata de soarta statului pe care intâmplator il conduce. Intr-uninterviu, Andrei Kurkov spunea: <<Cea mai importanta regula amea este sa scriu o poveste buna, nu sa incerc sa-mi explicpropriile idei. Cu atât mai mult cu cât intr-o poveste buna se vagasi mereu loc si pentru niste idei interesante.>>Intr-adevar, avem de-a face acum cu o poveste buna in care gasimmulte idei interesante despre viata in Ucraina sovietica, despreviata tinerilor de atunci si a adultilor de astazi, despre iubirineimplinite si mereu asteptate, precum si despre o viata politicain umbra Rusiei, extrem de socanta si palpitanta."
*) Andrei Kurkov - "Ultima iubire a presedintelui". EdituraCurtea veche. Traducere din limba rusa, note si postfata deAntoaneta Olteanu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
