Europenii şi americanii fac lucrurile diferit. Europenii au mai mult timp, iar americanii mai mulţi bani. Există trei măsurători destul de obiective a ceea ce înseamnă o societate bună: cât de mult trăiesc oamenii, cât de fericiţi sunt şi dacă-şi permit lucrurile de care au nevoie. O societate trebuie de asemenea să fie sustenabilă, fapt măsurat după emisiile de carbon, datoria colectivă şi nivelul de inovaţie.
Deci cine se descurcă mai bine, europenii sau americanii? se întreabă Simon Kuper, editorialist la Financial Times.
Americanii, care în mod tipic dispun de mai puţin concediu plătit, acumulează echivalentul a peste o oră de muncă în plus în fiecare zi a săptămânii comparativ cu europenii. Iar pentru că americanii sunt de asemenea mai productivi per oră muncită decât majoritatea europenilor, veniturile lor medii sunt mai mari decât în toate ţările europene cu excepţia Luxemburgului, Irlandei, Norvegiei şi Elveţiei.
Câştigurile mai mari sunt în parte o alegere americană care nu este împărtăşită de alte ţări. Pe măsură ce economiile avansează, americanii optează pentru mai mulţi bani. Europenii ţin de tendinţa istorică: odată ce depăşesc nivelul de subzistenţă şi-şi acoperă nevoile, oamenii tind să prioritizeze timpul liber, nedevotându-şi vieţile acumulării de avuţie.
În 1870, muncitorul de rând din ţările industrializate lucra peste 3.000 de ore pe an. Europenii de azi lucrează aproximativ la jumătate.
Programul de lucru mediu per muncitor european a scăzut şi mai mult de la pandemie. Iar acest lucru îi nemulţumeşte pe cei de la vârful societăţii care tind să vrea ca tot restul lumii să se străduiască la fel. Oamenii respectivi îşi iubesc slujbele, sunt bine plătiţi, au ajutor acasă şi mor probabil dorindu-şi să fi petrecut mai mult timp la birou, scrie editorialistul Financial Times.
Însă astfel de oameni sunt excepţii. Majorităţii oamenilor nu le sunt pe plac slujbele pe care le au. Chiar şi în companiile americane, doar aproximativ 30% din angajaţi sunt dedicaţi cu adevărat, iar 50% se prezintă pur şi simplu la job, dorindu-şi să nu muncească deloc, în special în jobul respectiv.
Pe scurt, majoritatea americanilor ar prefera probabil orele de program ale europenilor. Doar că angajatorii lor şi costul asigurărilor de sănătate le stau în cale. America îi răsplăteşte din plin pe cei care ajung sus şi îi penalizează la fel de tare pe cei care nu ajung acolo. Dar puţini americani primesc premiile mari.
Mulţi alţii ajung suprasolicitaţi şi nefericiţi, în pofida caselor mari şi maşinilor.
Europenii câştigă şi la cel mai important indicator al succesului societal: longevitatea. Spaniolii, de exemplu, sunt mult mai săraci decât americanii, dar trăiesc în medie până la 83 de ani, faţă de 77,5 ani în cazul americanilor.
Există o convingere a dreptei că modelul de viaţă al europenilor este nesustenabil. Statele europene vor falimenta, iar europenii vor fi obligaţi să muncească la fel de mult ca americanii, se argumentează. Însă datele sugerează contrariul.
Iar SUA sunt nesustenabile în cel mai fundamental sens: emisiile de carbon. Americanii îşi folosesc avuţia în plus pentru a cumpăra mai mult decât europenii şi conduc mai mult, folosesc mai mult aer condiţionat.
E adevărat, SUA produc mai multă inovaţie, o parte din aceasta benefică. Poate că economia globală are nevoie de SUA, sau cel puţin de câteva părţi inventive din ea, atâta timp cât nu e nevoie să trăieşti acolo, concluzionează Simon Kuper.
