Business Internaţional

Corupţia, interesele oligarhilor şi neîncrederea sunt principalele obstacole de care se lovesc companiile româneşti care vor să facă business în Ucraina, una dintre cele mai mari pieţe europene

galerie foto

galerie foto

Autor: Radu Bostan, Bogdan Cojocaru

04.12.2013, 21:30 472

„Piaţa din Ucraina este o piaţă foarte mare, care are multe similitudini cu ce era în România în urmă cu 10-15 ani, este o piaţă care are nevoie de foarte multe lucruri“, spune Daniel Mocanu, acţionar al companiei Daas, furnizor de servicii şi echipamente profesionale pentru hoteluri, restaurante şi magazine prezent pe piaţa ucraineană. El a menţionat printre problemele pe care o companie din România le poate întâlni în Ucraina sistemele comerciale şi bancare total diferite faţă de cele din România şi încrederea dintre partenerii de afaceri, un obstacol fiind reticenţa unora din oamenii de afaceri locali faţă de cei dintre altă ţară. În acest context, pentru Daas oraşul Cernăuţi, care mai păstrează o oarecare influenţă românească, reprezintă punctul de pornire pe piaţa ucraineană. Daniel Mocanu notează că în sectorul serviciilor „este foarte mult de investit, iar infrastructura are spaţiu foarte mult de îmbunătăţire“.
 

„Este o ţară foarte dificilă, este o ţară cu un grad ridicat de risc“

De cealaltă parte, Dan Mircescu, proprietarul producătorului şi distribuito­rului de sisteme pentru acoperiş Final Distribution, care exportă în Ucraina, este sceptic în privinţa pieţei ucrainene, descriind climatul economic de aici ca fiind „ciudat“.

„Sunt două ţări realmente diferite. Partea estică este foarte rezervată dacă vii dintr-un fost stat comunist. Aici sunt preferate ţările occidentale. Partea vestică este însă mai permisivă, mai receptivă la toate ţările“, a explicat Dan Mircescu. El scoate în evidenţă probleme mari legate de transport, de controlul vamal, cu marfa blocată în vămi şi vameşi corupţi, şi birocraţia, o companie care ar vrea să se extindă în Ucraina având nevoie de „mii de hârtii şi mii de ştampile“. De asemenea, el atrage atenţia că zona estică este controlată de anumite grupuri de interese.

„Este o ţară foarte dificilă, este o ţară cu un grad ridicat de risc, este România la momentul bătăliei de la Costeşti“, a explicat Dan Mircescu făcând referire la mineriada din 1999, când zeci de mii de mineri aflaţi în marş spre Bucureşti s-au războit şi au copleşit forţele de ordine. El a concluzionat că Republica Moldova, cel mai sărac stat din Europa şi ca şi Ucraina o fostă republică sovietică, şi-a creat un mediu de afaceri mai prietenos decât Ucraina.
 

Pentru România, Ucraina înseamnă ţara pe unde vine gazul rusesc şi unde vinde benzină

Pentru România, Ucraina înseamnă în primul rând ţara prin care îi sunt livrate gazele din Rusia. România a importat anul trecut 2,4 miliarde de metri cubi, aproape 20% din consumul naţional, prin conexiunile din Tulcea şi Satu Mare cu sistemul ucrainean de transport al gazelor. O cantitate de 17,4 miliarde de metri cubi de gaz rusesc, echivalentă cu 120% din consumul României, a tranzitat teritoriul român în drumul spre Bulgaria şi Turcia, potrivit datelor Transgaz.

Operatorii sistemelor de transport din Ucraina şi România au de anul trecut o înţelegere de colaborare în vederea permiterii fluxurilor de gaze din România în Ucraina, scopul autorităţilor de la Kiev fiind de a mări cât mai mult cantitatea de gaze importate de altundeva decât Rusia. Exportul de gaze din România către Ucraina nu este însă posibil încă, atât din motive tehnice, cât şi din cauza faptului că gazoductele de pe teritoriul României fac obiectul unor acorduri cu URSS şi Rusia, care stipulează că prin ele poate circula numai gaz rusesc.

Tot sub semnul gazului stă interesul celei mai mari companii locale, OMV Petrom, în Ucraina. Alături de ExxonMobil, Royal Dutch Shell şi compania de stat ucraineană Nadra, OMV Petrom va căuta gaze într-un perimetru situat în zona ucraineană a Mării Negre. Petrom şi Exxon au descoperit deja anul trecut un zăcământ substanţial de gaze naturale în apele teritoriale româneşti.

Ucraina mai reprezintă una dintre cele mai importante pieţe de desfacere pentru grupul Rompetrol, aici fiind exportate benzina şi motorina produse de rafinăria Petromidia de la Năvodari. Grupul controlat de statul kazah intenţionează şi să atace puternic segmentul de distribuţie a carburanţilor în Ucraina. Rompetrol a încheiat anul trecut un acord cu compania ucraineană Naftogaz privind înfiinţarea unei companii mixte care să dezvolte o reţea de până la 700 de staţii de alimentare pe piaţa din Ucraina.
 

Investiţii reciproce mici

În total, valoarea investiţiilor româneşti în Ucraina este de 21 milioane de dolari, fără a lua în calcul contribuţia României de peste 800 milioane de dolari la construirea combinatului siderurgic KGOKOR din oraşul Krivoi Rog. Unitatea ar fi trebuit să producă 10 milioane de tone de oţel pe an, o parte din această producţie urmând să fie destinată combinatului Sidex Galaţi (în prezent ArcelorMittal). România a intrat în proiect în anul 1986 cu o participaţie de circa un sfert în capitalul combinatului. Construcţia a fost însă oprită după destrămarea URSS, iar proiectul a fost pus în conservare în 1998, neaducând practic niciun beneficiu economiei. Acum România cheltuie în fiecare an circa 3,5 milioane de lei pentru paza combinatului.
 

Ucrainenii îşi prelucrează în România minereurile

Investiţiile ucrainene în România se cifrau la aproape 12 milioane de dolari la sfârşitul anului trecut, un număr de 453 de firme cu capital parţial ucrainean fiind active la acea dată.

Una dintre cele mai mari companii locale controlate de ucraineni este producătorul de feroaliaje Feral Tulcea, fostul Combinat Metalurgic Tulcea. Printr-o firmă înregistrată în insula britanică Jersey, cunoscută ca fiind un paradis fiscal, Feral este controlată de grupul Privat, deţinut de oligarhii ucraineni Igor Kolomoiski şi Ghenadie Bogoliubov. Uzina prelucrează minereuri importate de la companiile de profil din Ucraina.

Anul trecut, firma tulceană a înregistrat o cifră de afaceri de 10 milioane de euro (în scădere de la 38 milioane de euro în 2011), pierderi de 11 milioane de euro, iar numărul mediu de angajaţi a scăzut de la 371 la 98 de salariaţi, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor

Altă afacere cu acţionariat ucrainean este constructorul de utilaje Fortpres CUG. Fondată în 1970 sub numele de Combinatul de Utilaj Greu Cluj-Napoca, compania a fost cumpărată în 2004 de grupul Industrialnîi Soiuz Donbassa (ISD), un conglomerat cu afaceri în Ucraina, Polonia şi Ungaria. Fortpres a realizat în 2012 o cifră de afaceri de circa 200.000 de euro, dar rezul­tatul net au fost pierderi de un milion de euro, arată da­tele transmise pieţei RASDAQ.

România a vândut Ucrainei bunuri de 645 milioane de euro în primele nouă luni ale anului, mai mult de jumătate din valoarea totală fiind reprezentată de produse minerale (categorie care include produsele rafinate din ţiţei) şi produse ale industriei chimice. Importurile României din statul vecin s-au ridicat la 348 milioane de euro în aceeaşi perioadă, produsele minerale şi metalele comune având împreună o pondere de aproape 50%.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 05.12.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO