Dincolo de deciziile de management mai mult sau mai puţininspirate, dincolo de strategii şi şedinţe şi dejunuri de business,dincolo de costumele elegante şi de maşinile luxoase, oamenii rămânoameni. Şi fură. Sau, mai elegant, comit fraude. Cine comitefraude, care sunt tendinţele, cum a influenţat criza, cum pot firecunoscuţi infractorii?
Directorii generali comit mai multe fraude, conform unui studiuglobal al companiei de consultanţă KPMG care a evidenţiat faptul căaceştia au fost implicaţi în peste un sfert din cazurile de fraudăanalizate, faţă de 11% în cazul studiului similar din 2007.
Fraudatorul tipic este bărbat, cu vârsta între 36 şi 45 de ani,care lucrează în departamentul financiar sau într-o poziţie legatăde financiar, face parte din conducerea superioară a companiei,este angajat de mai mult de zece ani şi, de cele mai multe ori, areasociaţi în fraudă. Sondajul se bazează pe datele obţinute din 348de investigaţii realizate de KPMG în 69 de ţări în perioadaianuarie 2008 - decembrie 2010.
"În România, fraudatorul «tipic» lucrează de obicei în cadruldepartamentelor de achiziţii sau vânzări. Departamentul financiarare, de cele mai multe ori, rolul de «poliţist» pentru acestedepartamente. De asemenea, observăm că, în Europa de Est,aproximativ 89% dintre persoanele investigate erau angajate încompaniile respective de mai mult de 3 ani, iar 52 de procentedintre fraude au durat mai mult de 3 ani înainte de a fidetectate", spune Richard Perrin, partener al KPMG în departamentulde Consultanţă în Afaceri.
Studiul global indică faptul că, în 61% dintre cazuri,fraudatorul a avut colaboratori fie din interiorul companiei, fiedin afara sa. Cazurile din Europa de Est urmează această tendinţă,cu 63 de procente. Această caracteristică este în continuaresusţinută de o analiză a cazurilor raportate în România, careindică faptul că în mai mult de jumătate dintre cazuri a existatcomplicitate.
"Frauda este un fenomen extrem de extins în companiile dinRomânia. Aproape zilnic am discuţii cu manageri şi şefi de companiicare se plâng de faptul că au angajaţi care îi fraudează. Amîntâlnit până acum diverse exemple, de la furturile grosiere pânăla acceptarea unor şpăgi din partea furnizorilor, furtul de bani şiproduse din interiorul companiei sau achiziţia de bunuri pentrusine din bugetul de cheltuieli al companiei", spune GeorgeButunoiu, managing partner al George Butunoiu Ltd.
Studiul KPMG a mai identificat o sporire a numărului defraudatori la nivelul membrilor consiliilor de administraţie, de la11% în 2007 la 18% în 2011, precum şi o scădere a numărului decazuri care implică directorii executivi, de la 49% în 2007 la 35%în 2011. O proporţie mică, dar în creştere, o reprezintăcazurile
în care sunt implicaţi membrii de la nivelul conducerii - încreştere de la 14 procente în 2007 la 18 procente în 2011.
Semnalele de avertizare, cum ar fi un angajat care îşi ia foarterar vacanţă sau al cărui stil de viaţă pare excesiv comparativ cuveniturile, sunt de obicei ignorate de către companii, arată KPMG.Doar 6% dintre cazurile de fraudă din studiul din 2011 au avutindicii iniţiale care au fost investigate, comparativ cu aproape24% în 2007 - ceea ce reprezintă o scădere semnificativă.
În Europa de Est, situaţia este ceva mai bună, pentru căaproximativ 11% dintre indicii au fost luate în considerare. Înacelaşi timp 43% dintre semnalele de avertizare au fost ignorate înEuropa de Est, mai puţin decât media globală de 56% şi comparabilcu media pe 2007 de 45%.
"Este surprinzător că, în continuare, companiile ignorăsemnalele de avertizare, mai ales în contextul recesiunii. În timpce iniţiativele de reducere a costurilor asociate cu recesiunea auavut rolul lor, astfel de reduceri de costuri ar putea prezenta ofalsă economie. Fraudatorul vede oportunităţi pentru valorificarealipsei de performanţă a sistemelor de apărare ale companiilor.Companiile trebuie să fie vigilente mai mult ca niciodată", spuneMichael Peer, partener al KPMG în cadrul departamentului deInvestigare a fraudei din Europa Centrală şi de Est.
În 46% dintre cazurile investigate în Europa de Est nu auexistat semnale care să avertizeze că se produce o fraudă. Acestfapt este în concordanţă cu media globală de 44 de procente.
"78 de procente dintre cazurile analizate în Europa de Est auarătat că lipsa de eficienţă a controalelor interne a favorizatcomiterea fraudei. Aceasta, împreună cu faptul că mai mult dejumătate dintre fraudele investigate în Europa de Est au durat maimult de 3 ani înainte de detectare, subliniază fie existenţa unorcontroale interne inadecvate, fie faptul că aceste controale nu aufost revizuite şi actualizate ca să poată face faţă ameninţărilornoi. Acest fapt arată nevoia estimării regulate a riscului defraudă ca parte a unei evaluări mai ample a riscului operaţional deevaluare a strategiei", spune Michael Peer.
"În toate companiile există o limită până la care se închidochii. Partea negativă este că limita acceptată de companiile dinRomânia este mult mai largă decât cea acceptată în companiile dinstrăinătate", spune George Butunoiu.
O altă caracteristică este discreţia: mai puţin de un sfertdintre fraudele detectate au fost făcute publice şi mai puţin dejumătate (46%) au fost comunicate în cadrul companiei. În Europa deEst, mai puţin de 30% dintre incidentele de fraudă au fostraportate intern şi doar 11% au fost prezentate în presă - doar înIndia au fost mai puţine cazuri raportate. Raportarea completăcătre autorităţi a avut loc doar în 2% dintre cazurile din Europade Est, comparativ cu media globală de 13 procente.
"În companiile multinaţionale, fraudatorii sunt mult mai rarpedepsiţi decât în companiile antreprenoriale, unde se iau măsurisevere şi prompte din partea conducerii. Şefii din multinaţionalevor să evite iscarea unui scandal public, articolele din presă, darşi o reacţie negativă din partea acţionarilor. Îmi amintesc un cazîn care un angajat al unei companii multinaţionale furase peparcursul mai multor ani câteva milioane de euro.
Nimeni nu a luat nicio măsură împotriva lui, din motivele de maisus. Ştiu şi un alt caz în care fraudatorul a fost dat afară, a datcompania în judecată şi a reuşit să câştige, iar la final companiarespectivă a trebuit să-i plătească şi daune", spune GeorgeButunoiu.
Cel mai întâlnit răspuns la cazurile de fraudă din Europa de Estau fost acţiunile disciplinare. Astfel de acţiuni au fost luateîntr-o treime din cazuri, iar în 24 de procente dintre cazuriangajaţii au demisionat. Totuşi, acţiuni judiciare au fostîntreprinse în 17% dintre cazuri, iar în 2% dintre cazuri s-aîncercat recuperarea prejudiciului în instanţe civile.
"Comunicarea eficientă a unui incident de fraudă oferăoportunitatea de a transmite organizaţiei şi partenerilor deafaceri un mesaj clar că frauda nu va fi tolerată. O altăconsecinţă a eşecului de a lua măsuri serioase împotrivafăptuitorului este faptul că fraudatorul este capabil să seangajeze la o altă companie cu reputaţia intactă", spune JimmyHelm.
Iar Richard Perrin vorbeşte despre necesitatea unui mediu decontrol puternic, care "nu a fost niciodată mai mare pentrucompaniile din România".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
