Bine aţi venit în Europa anului 2021. Au trecut zece ani de la marea criză financiară din 2010-2011 care a răsturnat nu mai puţin de zece guverne, inclusiv pe cel al Spaniei şi Franţei. Unele lucruri au rămas la fel, dar în acelaşi timp foarte multe s-au schimbat.
Germanii au fost de acord cu aceste noi modificări. "Din anumite motive, nu ne-am simţit niciodată bineveniţi în Belgia", îşi aminteşte cancelarul german Reinhold Siegfried von Gotha-Dammerung.
Viaţa este departe de a fi uşoară în ţările de la periferia Statelor Unite ale Europei (SUE), aşa cum este acum cunoscută zona euro. Rata şomajului în Grecia, Italia, Portugalia şi Spania a crescut la 20%. Dar crearea unui nou sistem de federalism fiscal în anul 2012 a asigurat un flux constant de fonduri din partea nucleului nord-european.
Ca şi cei din estul Germaniei, sud-europenii au crescut obişnuiţi cu aceste compromisuri. O cincime din populaţia regiunii are peste 65 de ani, iar 20% sunt şomeri şi de aceea oamenii au destul timp să se bucure de viaţă. Economia gri s-a dezvoltat datorită celor care lucrează ca menajere sau grădinari pentru nemţi, care acum deţin o a doua locuinţă în sudul însorit.
Mai multe ţări au aderat la SUE. Lituania şi Letonia s-au ţinut de planul lor de a adera la euro, urmărind exemplul ţării vecine, Estonia. Polonia a acţionat la fel sub conducerea fostului ministru de externe, Radek Sikorski. Aceste ţări sunt copiii noii Europe, atrăgând investiţiile germane prin nivelul scăzut al fiscalităţii şi salariile relativ reduse.
Eliberată de birocraţia de la Bruxelles, Marea Britanie este acum destinaţia preferată a investiţiilor străine directe realizate de China în Europa.
În anumite privinţe, această Europă federală i-ar bucura pe iniţiatorii integrării europene. Dar Statele Unite ale Europei din 2021 sunt un concept foarte diferit de Uniunea Europeană care s-a destrămat în anul 2011.
De când temerile financiare s-au răspândit în zona euro în luna iunie 2010, nu mai puţin de alte şapte guverne au căzut, în Olanda, Slovacia, Belgia, Irlanda, Finlanda, Portugalia şi Slovenia. Faptul că nouă guverne au căzut în 18 luni este în sine remarcabil.
Dar nu numai moneda euro a determinat căderea guvernelor. A contribuit şi faptul că a fost promovat un nou val de mişcări populiste, precum Partidul olandez pentru libertate sau Adevăraţii finlandezi. Belgia a fost pe punctul de a se diviza, iar structurile politice europene s-au prăbuşit.
În noiembrie 2011 toţi se întrebau dacă uniunea monetară europeană, care a fost atât de anevoios creată în 1990, era pe punctul de a se prăbuşi. Mulţi analişti au crezut acest lucru. Dar dacă această situaţie ar fi fost o realitate, este greu de crezut că moneda unică ar fi supravieţuit. Speculatorii s-ar fi orientat imediat către băncile din ţările care se aflau într-o situaţie dificilă (Spania, cel mai probabil). Ţările care ar fi ieşit din zona euro s-ar fi aflat într-o situaţie mult mai dificilă. Peste noapte toate băncile şi jumătate din corporaţiile non-financiare ar fi fost declarate insolvente, cu datorii denominate în euro, dar active exprimate în drahme sau în lire.
Introducerea vechilor monede ar fi fost foarte costisitoare într-un moment în care deficitele bugetare au atins cote maxime. Noile împrumuturi ar fi fost imposibil de finanţat altfel decât prin emisiunea de monedă, care ar fi aruncat ţările într-un haos inflaţionist.
Pentru toate aceste motive nu am crezut niciodată că zona euro se va prăbuşi. În opinia mea, spune profesorul Niall Ferguson, părea mult mai probabil faptul că moneda unică va supravieţui şi Uniunea Europeană se va destrăma.
La începutul mandatului de premier al lui David Cameron în 2010 au existat temeri că Marea Britanie s-ar putea destrăma. Dar în 2013, într-o răsturnare de situaţie istorică, alegătorii irlandezi au votat pentru înlocuirea măsurilor de austeritate din SUE cu prosperitatea oferită de Marea Britanie.
O altă situaţie pe care nimeni nu a anticipat-o în 2011 a fost dezvoltarea Scandinaviei.
Îndepărtarea de la putere în 2013 a coaliţiei conduse de Angela Merkel nu a surprins pe nimeni după criza sistemului financiar bancar german din 2012. Mişcarea "Ocupaţi Frankfurt" a câştigat.
Uniunea monetară nu s-a destrămat, aşa cum anticipaseră mulţi experţi la sfârşitul anului 2011. Din contră, zece ani mai târziu moneda euro este folosită de mult mai multe ţări decât înainte de declanşarea crizei financiare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
